Actiunea revocatorie sau actiunea pauliana

Acţiunea pauliană, directă sau revocatorie este acţiunea exercitată de un creditor, care se întemeiază pe dreptul de gaj general al creditorilor chirografari, prin care acesta poate cere desfiinţarea, pe cale judecătorească, a actelor juridice încheiate de debitor în frauda intereselor sale.

Acțiunea revocatorie, cunoscută și sub denumirea de acțiune pauliană, reprezintă mijlocul juridic prin care un creditor poate solicita declararea inopozabilității unui act încheiat de debitor, atunci când acesta a fost realizat în frauda drepturilor sale și are ca efect crearea sau agravarea stării de insolvabilitate a debitorului. Denumirea de „pauliană” provine din tradiția juridică a acțiunii pauliene, în timp ce termenul „revocatorie” evidențiază efectul principal al acestei acțiuni – revocarea actului fraudulos în raport cu creditorul prejudiciat.

Acțiunea pauliană

• este un instrument juridic prevăzut de lege pentru protecția intereselor creditorilor împotriva fraudei debitorului. Este reglementată de art.1562-1565 cod civil,
• este acțiunea prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale. Sunt actele juridice încheiate de către debitor prin care își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate (art.1562 cod civil),
• se deosebește de acțiunea oblică.

Acțiunea revocatorie, cunoscută și sub denumirea de acțiunea pauliană

• este reglementată de Codul civil român (art. 1562 și următoarele) și
• este un mecanism juridic folosit de creditori pentru a anula actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor lor,
• are rolul de a proteja patrimoniul debitorului, care reprezintă garanția generală a creditorilor, atunci când debitorul întreprinde acte care reduc valoarea patrimoniului, afectând astfel capacitatea sa de a-și achita datoriile.

Condiții pentru admiterea acțiunii

• Existența unei creanțe: creditorul trebuie să aibă o creanță certă, chiar dacă nu este exigibilă. 
• Prejudiciul: actul atacat trebuie să producă un prejudiciu creditorului, adică să îi diminueze patrimoniul, încurajând insolvabilitatea debitorului. 
• Frauda debitorului: debitorul trebuie să aibă intenția de a-și crea sau agrava starea de insolvabilitate. 
• Complicitatea terțului (în cazul actelor cu titlu oneros): dacă actul este cu titlu oneros (adică terțul a dat ceva în schimb), acesta trebuie să fi știut că debitorul acționează în frauda creditorului. 

Efectele acțiunii revocatorii

Dacă acțiunea revocatorie este admisă de instanță, actul juridic încheiat de debitor va fi anulat în raport cu creditorul reclamant. Bunurile sau valorile care au fost înstrăinate vor putea fi urmărite de creditor pentru a satisface creanțele acestuia. Este important de menționat că anularea nu afectează actul în raport cu terții de bună credință.

Actul juridic nu este anulat în mod absolut, ci va fi declarat inopozabil creditorului care a promovat acțiunea. Aceasta înseamnă că creditorul poate acționa asupra bunului ce a făcut obiectul actului fraudulos ca și cum acesta ar fi rămas în patrimoniul debitorului, în vederea recuperării creanței. 

Importanța acțiunii pauliene

Acțiunea pauliană este un mecanism esențial pentru protejarea creditorilor de încercările debitorilor de a ascunde sau sustrage bunuri de la executarea silită. Prin această acțiune, creditorii pot restabili situația patrimonială a debitorului astfel încât să-și poată recupera creanțele.

Exemple de acte anulabile prin acțiunea pauliană

• Donațiile sau transferurile de bunuri către rude pentru a evita executarea silită.
• Vânzarea unui imobil la un preț derizoriu pentru a reduce artificial valoarea patrimoniului debitorului.

Diferențe față de alte acțiuni

Acțiunea revocatorie se deosebește de alte acțiuni similare prin scopul său specific de a contracara frauda debitorului, spre deosebire de alte mecanisme care au ca scop doar apărarea drepturilor patrimoniale ale creditorului.

Acțiunea oblică

• se exercită în numele debitorului
• sancționează inacțiunea sau pasivitatea debitorului
• profită tuturor creditorilor

Acțiunea pauliana

• este exercitată de către creditor în numele său propriu
• se declanșează ca urmare a acțiunilor frauduloase ale debitorului
• folosește numai creditorului care a promovat-o.       

Domeniu de aplicare

Actiunea pauliana presupune cu necesitate existența fraudei.

Frauda se poate manifesta:

• numai prin acte de voință
• numai împotriva actelor juridice pe care le încheie debitorul
• doar împotriva actelor juridice, cu excluderea faptelor juridice propriu-zise precum:

1. acte cu titlu oneros
2. acte cu titlu gratuit
3. acte unilaterale
4. contracte sinalagmatice sau unilaterale,etc

Plata făcută în temeiul unui contract cu titlu oneros

Conform art.1562 alin.2 Cod civil plata făcută de către debitor unuia dintre creditorii săi, chiar dacă debitorul este insolvabil, nu poate fi atacată pe cale pauliană.

Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terţul contractant ori cel care a primit plata cunoştea faptul că debitorul îşi creează sau îşi măreşte starea de insolvabilitate.

Aceasta deoarece plata nu este o însărăcire a debitorului prin ieșirea unei valori active din patrimoniul său fiind compensată prin stingerea unei datorii care-i grevează pasivul.

Actiunea pauliana devine admisibilă ori de câte ori debitorul plătește o datorie de care nu este ținut, precum:

• datorie sub condiție suspensivă
• o obligație naturală

Contractul prin care debitorul își asumă noi datorii

Este exclus de la posibilitatea acțiunii pauliene din două motive:

• debitorul, chiar insolvabil nu este lipsit de dreptul de a-și gestiona patrimoniul, inclusiv prin angajarea de noi datorii
• actele prin care debitorul își asumă noi datorii nu reprezintă acte de însărăcire, neavând loc o diminuare a activului său patrimonial

Acțiunea pauliană devine admisibilă atunci când scopul angajării de noi datorii este de a diminua gajul general al celorlalți creditori prin aducerea lor în situația de a nu-și mai putea realiza propriile creanțe.

Hotărârea judecătorească

Se poate solicita constatarea inopozabilității unei hotărâri judecătorești pronunțate pe baza înțelegerii frauduloase intervenite între debitor și adversarul său. Astfel, o tranzacție judiciară poate fi atacată pe cale pauliană de către creditorul uneia dintre părți.

Nu pot fi revocate pe cale pauliană următoarele acte:

a) actele care privesc drepturi nepatrimoniale ale debitorului întrucât încheierea lor implică o apreciere de ordin personal și moral din partea debitorului

• actul de căsătorie
• actul de recunoaștere a paternității unui copil din afara căsătoriei
• actul adopției, etc

b) actele juridice ce privesc drepturi patrimoniale exclusive ale debitorului, a căror exercitare implică o apreciere personală din partea debitorului:

• renunțarea debitorului la repararea pe cale patrimonială a unui prejudiciu moral
• refuzul de a cere revocarea judiciară a unei donații pentru ingratitudinea donatarului

c) acte juridice ce privesc drepturile și bunurile insesizabile, referitoare la:

• renunțarea la o bursă de studii
• renunțarea la dreptul de a cere majorarea pensiei de întreținere datorate de un terț debitorului în baza obligației legale de întreținere
• renunțarea la dreptul la diurnă

Condiții acțiunea pauliană

Creanța creditorului trebuie să fie:

• certă – în cazul în care are o existență sigură, condiție ce trebuie îndeplinită la momentul introducerii acțiunii
• exigibilă – în cazul în care creditorul poate să ceară plata ei de la debitor. Condiția trebuie îndeplinită în momentul pronunțării hotărârii judecătorești
• lichidă – în cazul în care obiectul ei este determinat sau determinabil, ori când titlul executoriu conține elementele care permit individualizarea lui. Condiția trebuie îndeplinită în momentul pronunțării hotărârii judecătorești
• anterioară actului atacat  – poate fi situată în timp înainte de obținerea de către creditor a unui titlu executoriu. Dovada anteriorității creanței cade în sarcina creditorului care promovează acțiunea pauliană. Poate recurge la orice mijloc de probă

Art. 1563 Cod civil – Creanţa trebuie să fie certă la data introducerii acţiunii

 Justificarea necesității unei creanțe certe, lichide și exigibile

• acțiunea pauliană chiar dacă nu este o măsură de executare, pregătește valorificarea silită a bunului ce constituie obiectul actului atacat. Executarea silită presupune existența unei creanțe certe, lichide și exigibile
• acțiunea pauliană nu poate fi primită decât dacă prin actul atacat se cauzează creditorului un prejudiciu.

Prejudiciu este atunci când creditorul nu-și poate valorifica creanța certă, lichidă, exigibilă datorită stării de insolvabilitate provocată de debitor prin actul atacat. Bunul dobândit de terț prin actul atacat poate fi indisponibilizat până la finalizarea executării silite a creanței pe care s-a întemeiat acțiunea pauliană.

Pot justifica admiterea acțiunii pauliene, deoarece sunt creanțe certe, lichide și exigibile:

• creanțele pure și simple,
• creanțele afectate de o condiție rezolutorie.

Este admisibilă și în caz de decădere a debitorului din beneficiul termenului suspensiv, fiind exigibilitate anticipată a dreptului de creanță.

Condiții de admisibilitate acțiunea pauliană

a) Nu depinde de existența unui titlu executoriu

Titlul executoriu nu este o condiție necesară pentru admisibilitatea acțiunii pauliene. Prejudiciul creditorului nu decurge întotdeauna din provocarea sau agravarea stării de insolvabilitate a debitorului.

Pentru constatarea stării de insolvabilitate a debitorului nu este necesară:

• începerea în prealabil a executării silite
• întocmirea procesului-verbal întocmit de executor prin care se constată inexistența unor bunuri urmăribile în patrimoniul debitorului

Conform art. 1417 alin. 2 cod civil starea de insolvabilitate se constată de instanță, care, în acest scop, ține seama de anumite împrejurări precum:

• dispariția intempestivă a debitorului
• neplata unor datorii devenite scadente
• declanșarea împotriva sa a unei proceduri de executare silită, etc

Proba insolvabilității poate fi făcută prin orice mijloc de probă.

b) Actul încheiat de debitor cu terțul trebuie să fi cauzat un prejudiciu creditorului reclamant

Creditorul poate solicita constatarea inopozabilității actelor juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale numai dacă face dovada unui prejudiciu. Prejudiciul creditorului constă în faptul că debitorul și-a provocat sau și-a mărit, prin încheierea actului atacat, o stare de insolvabilitate.

Pot fi atacate pe cale pauliană și alte acte încheiate de către debitor, sub condiția ca ele să fi cauzat un prejudiciu creditorului.

Exemplu – dacă promitentul vânzător al unui bun mobil înstrăinează bunul promis, promitentul cumpărător va putea obține, pe cale pauliană:

• inopozabilitatea contractului de vânzare încheiat și apoi
• pronunțarea unei hotărâri care ține loc de contract

Actul atacat trebuie, mai întâi, să provoace o însărăcire debitorului pentru a justifica incidența acțiunii pauliene:

• este cazul actelor ce au ca efect ieșirea unei valori active din patrimoniul debitorului, fără ca în locul acesteia el să primească o valoare (donația)
• renunțarea debitorului la o moștenire solvabilă, în măsura în care transmiterea moștenirii operează de plin drept, de la data deschiderii succesiunii

c) Frauda debitorului

Prin fraudă se înțelege simpla cunoaștere de către debitor a faptului că prin perfectarea actului contestat pe cale pauliană îi cauzează creditorului un prejudiciu. Proba fraudei cade în sarcina creditorului. Fiind un fapt juridic dovada fraudei se poate realiza prin orice mijloc de probă, inclusiv prezumții simple.

d) Complicitatea terțului la frauda debitorului

Există complicitatea debitorului când el a cunoscut că prin actul atacat se cauzează un prejudiciu creditorului.

Art.1562 alin 2 Cod civil stabilește că declararea inopozabilității actului atacat pe cale pauliană nu poate avea loc decât dacă terțul cunoaște faptul ca prin încheierea actului contestat:

• se cauzează starea de insolvabilitate a debitorului
• sau se mărește starea de insolvabilitate a debitorului

Complicitatea terțului este cerută doar atunci când acțiunea pauliană este îndreptată împotriva:

• unui contract cu titlu oneros sau
• a unei plăți efectuate în temeiul unui astfel de act

Pentru atacarea cu acțiune pauliană a unui act juridic cu titlu gratuit, creditorul nu trebuie să dovedească complicitatea terțului.

Există posibilitatea ca terțul dobânditor să întrăineze bunul unei alte persoane. Acțiunea pauliană va putea fi îndreptată împotriva subdobânditorului, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor ei de admisibilitate, inclusiv a complicității la fraudă și față de acesta.

Pe lângă aceste condiții, acțiunea pauliană va putea fi primită împotriva terțului subdobânditor doar dacă ea este admisibilă și față de dobânditorul direct.

Scopul acțiunii revocatorii (pauliene)

• Protejarea creditorilor: Împiedică debitorii să-și ascundă patrimoniul sau să-l înstrăineze în mod fraudulos pentru a nu-și putea achita obligațiile față de creditori. 
• Prevenirea insolvabilității: Ajută la prevenirea sau combaterea situațiilor în care debitorul devine insolvabil din cauza actelor sale. 

Efectele acțiunii pauliană

a) Efectele acțiunii față de creditori

Prin admiterea acțiunii pauliene, actul atacat este declarat inopozabil:

• față de creditorul care a avut inițiativa declanșării demersului judiciar, dar și
• față de creditorii care, putând introduce acțiunea, au intervenit în cauză

b) Raporturile dintre părțile actului fraudulos

Admiterea acțiunii pauliene are ca efect inopozabilitatea actului fraudulos față de creditorul reclamant. Actul atacat își menține valabilitatea și continuă să producă efecte între părțile care au participat la încheierea lui.

c) Raporturile dintre creditorul reclamant și ceilalți creditori ai debitorului

Acțiunea pauliană esre un efect relativ, numai cu privire la creditorul care a declanșat-o și față de creditorii care au intervenit în procesul declanșat de către reclamant. Doar față de acești creditori se produce efectul de inopozabilitate al actului atacat.

d) Raportul dintre creditorul urmăritor și creditorii proprii ai terțului

Când creditorul urmărește în natură bunul înstrăinat prin actul fraudulos, el nu va intra în conflict cu creditorii chirografari:

• pentru că bunul nu a ieșit din patrimoniul debitorului și nu a intrat în cel al terțului
• creditorii terțului, care nu pot avea mai multe drepturi decât el, nu ar putea pretinde că valoarea bunului a intrat în gajul general

Creditorul urmăritor va intra în conflict cu creditorii chirografari ori de câte ori el deține un drept de creanță împotriva terțului ce constă în plata unei sume de bani.

Prescripție acțiunea pauliană

Se prescrie în termen de 1 an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat. Este posibil ca prin lege să se prevadă alt termen (art. 1564 Cod civil).

Termenul se calculează în funcție de două momente alternative:

• data la care creditorul a cunoscut, respectiv data la care creditorul trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat
• data cunoașterii prejudiciului și nu data încheierii actului juridic fraudulos