Contractul de închiriere locuință, condiții, clauze și obligații

Exersează prin munci benevole, ca să poți trece cu bine peste cele obligatorii

Contractul de închiriere locuință, denumit juridic contract de locațiune, este un acord prin care proprietarul (locatorul) transmite chiriașului (locatarului) dreptul de folosință temporară asupra unui imobil, în schimbul unei sume de bani stabilite cu titlu de chirie.

Contractul de închiriere locuință

Încheierea unui contract de închiriere în formă scrisă este recomandată pentru protejarea ambelor părți, deoarece stabilește condițiile de utilizare a locuinței, valoarea chiriei, durata închirierii, garanția, responsabilitățile contractuale și modalitățile de încetare a raportului juridic.

În România, contractul de închiriere a unei locuințe este reglementat în principal de Codul civil, respectiv de dispozițiile art. 1777–1835 privind contractul de locațiune, precum și de Legea locuinței nr. 114/1996, în măsura în care aceasta este aplicabilă. Pentru a evita conflictele dintre proprietar și chiriaș, contractul trebuie să stabilească în mod clar locuința închiriată, valoarea chiriei, durata contractului, garanția, obligațiile părților, condițiile de încetare și modalitatea de predare și restituire a locuinței.

Ce este contractul de închiriere a unei locuințe

Contractul de închiriere, denumit în Codul civil contract de locațiune, este convenția prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure altei persoane, numită locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț denumit chirie.

  • În cazul închirierii unei locuințe:
    • locatorul este proprietarul sau persoana îndreptățită legal să ofere locuința spre închiriere;
    • locatarul este persoana care primește dreptul de folosință asupra locuinței;
    • chiria reprezintă suma de bani plătită periodic pentru utilizarea imobilului.
  • Contractul de închiriere:
    • este un contract consensual. Cu toate acestea, ad probationem, acordul dintre proprietar și chiriaș va trebui consemnat într-un înscris
    • este un contract sinalagmatic (bilateral)
    • este un contract cu titlu oneros
    • este un contract comutativ
    • este un contract cu executare succesivă în timp, părțile executându-și obligațiile pe toată durata locațiunii.
    • este un contract  netranslativ de proprietate, prin el se transmite dreptul de folosință temporară asupra unei  locuințe

Care este legislația aplicabilă contractului de închiriere

  • Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată – art. 1777 și următoarele, referitoare la locațiune;
  • Legea locuinței nr. 114/1996, pentru aspectele privind regimul juridic al locuințelor;
  • Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pentru obligațiile fiscale aferente veniturilor din chirii;
  • Ordinul ANAF nr. 114/2019, cu modificările ulterioare, privind procedura de înregistrare a contractelor de locațiune, inclusiv modificările aduse prin Ordinul nr. 161/2025.
Dacă contractul are ca obiect exclusiv un alt imobil (curte, garaj) atunci:
  • nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 114/1996,
  • sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun

Întrucât legea nu prevede expres dacă odată cu locuința se închiriază și garajul aferent, atunci se va încheia un singur contract. Acesta este guvernat de dispozițiile Legii nr. 114/1996, garajul fiind accesoriul locuinței.

  • Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație, construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat
  • Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe, trecute în proprietatea statului.

Este important de făcut distincția între închirierea unei locuințe aflate în proprietate privată și închirierea unei locuințe sociale, de serviciu sau aparținând domeniului public ori privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale. Aceste categorii pot avea reguli speciale.

Ce trebuie să conțină un contract de închiriere

Pentru a evita neînțelegerile și eventualele litigii, contractul trebuie să cuprindă clauze clare referitoare la următoarele elemente:

1. Identificarea părților contractante

  • numele și prenumele proprietarului și ale chiriașului;
  • domiciliul;
  • seria și numărul actului de identitate;
  • codul numeric personal, dacă părțile aleg să îl includă;
  • datele reprezentantului, dacă una dintre părți este reprezentată.
    • Dacă imobilul este deținut în coproprietate, trebuie clarificată calitatea persoanei care semnează contractul și, după caz, desemnarea persoanei care îndeplinește obligațiile fiscale.

2. Identificarea locuinței închiriate

  • adresa completă;
  • suprafața utilă;
  • numărul camerelor;
  • dependințele;
  • numărul cadastral și numărul cărții funciare, dacă sunt disponibile;
  • dotările și instalațiile existente.
    • Se recomandă anexarea unui inventar al bunurilor și a unui proces-verbal de predare-primire.

3. Durata contractului

  • Contractul poate fi încheiat:
    • pe perioadă determinată, cu indicarea datei de început și a datei de încetare;
    • pe perioadă nedeterminată.
  • În cazul contractului pe durată determinată, trebuie precizate condițiile de prelungire și modalitatea de notificare a intenției de continuare a închirierii.

4. Valoarea chiriei și modalitatea de plată

  • valoarea chiriei lunare;
  • moneda de plată;
  • data scadentă;
  • modalitatea de achitare;
  • contul bancar sau locul plății;
  • eventualele penalități pentru întârziere.
    • Orice modificare a chiriei trebuie realizată în condițiile convenite de părți și cu respectarea legii.

5. Garanția pentru locuința închiriată

Părțile pot conveni plata unei garanții pentru acoperirea eventualelor prejudicii sau obligații neachitate de chiriaș.

  • Contractul trebuie să stabilească:
    • valoarea garanției;
    • momentul achitării;
    • situațiile în care aceasta poate fi reținută;
    • termenul și condițiile de restituire.
  • Garanția nu trebuie confundată automat cu plata chiriei pentru ultima lună. Utilizarea ei în acest scop trebuie convenită expres.

Părțile contractante

 Locatorul

  • Poate fi o persoană fizică sau juridică, de stat sau privată. În cazul locuințelor proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, contractul trebuie încheiat:
    • de persoana juridică care are în administrare imobilul în cauză sau
    • de către organul prevăzut de lege (consiliul local, primar,..).
  • Deoarece prin contractul privind închiriere locuință nu se transmite proprietatea ci numai folosința, el poate fi încheiat:
    • nu numai de către proprietar, în calitate de locator, dar
    • și de titularul unui alt drept real (uzufructuar) sau de creanță (locatarul) dacă este posibilă subînchirierea.

 Locatarul (chiriașul)

Este persoana care, în urma încheierii contractului, dobândește dreptul de folosință asupra unei locuințe, în schimbul plății chiriei.

  • În cazul în care locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere:
    • fiecare soț are un drept locativ propriu
    • chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie

Ascendenții și descendenții titularului de contract

Dobândesc drepturi locative numai dacă sunt menționați în contractul de închiriere și dacă au locuit împreună cu chiriașul. Art. 1832 Cod civil : În lipsa unei interdicții stipulate în acest sens, și alte persoane pot locui împreună cu chiriașul, caz în care vor fi ținuți solidar cu acesta, pe durata folosinței exercitate pentru oricare dintre obligațiile izvorâte din contract.

 Potrivit precizărilor din doctrină, numai persoanele fizice pot avea calitatea de chiriaș în temeiul Legii nr. 114/1996, pentru că numai ele pot locui. Suprafețele locative cu altă destinație decât cea de locuință pot fi închiriate de către persoanele juridice dar numai în condițiile Codului civil sau altor reglementări speciale.

Prin art. 1828 Cod civil se acordă drept de preferință chiriașului la încheierea unui nou contract de închiriere a locuinței, condiționat cu îndeplinirea obligațiilor născute din închirierea anterioară. În cazul în care părțile nu modifică prin acord expres durata închirierii, chiriașul are dreptul, la expirarea termenului închirierii, la reînnoirea contractului pentru aceeași perioadă.

Drepturile și obligațiile proprietarului

Potrivit Codului civil, locatorul are obligația principală de a asigura chiriașului folosința liniștită și utilă a locuinței pe întreaga durată a contractului.

  • Principalele obligații sunt:
    • să predea locuința în stare corespunzătoare utilizării convenite;
    • să mențină imobilul în stare de folosință pe durata contractului;
    • să efectueze reparațiile necesare pentru menținerea locuinței în stare corespunzătoare, cu excepția celor care revin locatarului potrivit legii;
    • să asigure chiriașului folosința pașnică a locuinței;
    • să nu împiedice nejustificat exercitarea dreptului de folosință;
    • să respecte condițiile contractuale referitoare la garanție și încetarea închirierii.
  • Proprietarul are, în principal, dreptul:
    • să încaseze chiria la termenele stabilite;
    • să solicite respectarea destinației locuinței;
    • să solicite repararea prejudiciilor produse din culpa chiriașului;
    • să solicite încetarea contractului în condițiile legii, dacă chiriașul nu își respectă obligațiile.

Drepturile și obligațiile chiriașului

Locatarul are obligația de a utiliza locuința cu prudență și diligență, respectând destinația stabilită prin contract.

  • Principalele obligații sunt:
    • să achite chiria la termenele convenite;
    • să folosească locuința potrivit destinației sale;
    • să păstreze bunul în stare corespunzătoare;
    • să efectueze reparațiile locative care îi revin potrivit legii;
    • să suporte cheltuielile de utilități și alte costuri stabilite prin contract;
    • să informeze proprietarul despre defecțiunile sau degradările care necesită intervenții;
    • să nu efectueze modificări importante fără acordul proprietarului, atunci când acesta este necesar;
    • să restituie locuința la încetarea contractului, în condițiile legii și ale convenției.
  • Chiriașul are dreptul să folosească locuința pe întreaga perioadă contractuală, fără intervenții nejustificate din partea proprietarului.

Proprietarul (locatorul) poate refuza reînnoirea contractului dacă:

  • locuința este necesară pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soțului, părinților sau copiilor oricărora dintre aceștia,
  • numai dacă sunt cetățeni români cu domiciliul în România
  • locuința urmează să fie vândută în condițiile prezentei ordonanțe de urgență
  • chiriașul n-a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere
  • când prelungirea contractelor nu se aplică (art.14 alin. 2 lit.d din OUG nr.40/1999)

Când refuzul proprietarului de a reînnoi contractul de închiriere este motivat de intenția acestuia de a înstrăina locuința, chiriașul beneficiază de un drept de preemțiune la cumpărarea acesteia.

 Obiectul contractului

1) Locuința

  • Conform art.2 lit a din Legea nr.114/1996 cuprinde:
    • camerele de locuit (camere de zi, dormitoare),
    • dependințele (băi, bucătării, holuri, spații de depozitare) și
    • alte dotări și utilități necesare.
  • La toate acestea se pot adauga, uneori, curtea și grădina aferente imobilului închiriat (art. 21 lit. c din Legea nr. 114/1996). Locuința închiriată, anexele și dotările aferente, cu inventarul corespunzător, trebuie să fie prevăzute în contract, la fel și condițiile de folosire a părților aflate în coproprietate.

2) Chiria

Reprezintă acea sumă de bani care va fi achitată de către chiriaș, pe toata durata contractului, ca un echivalent al folosirii locuinței. Chiria constituie unul dintre elementele esențiale ale contractului de închiriere. Părțile sunt ținute să stabilească regulile de modificare a chiriei și modalitatea ei de plată. La locuințele proprietate privată se închiriază potrivit liberei înțelegeri a părților, fără nici o restricție, în condițiile pieței.

  • La locuințele cu regim special (din domeniul public sau privat al statului, al unităților administrativ teritoriale, locuințe de serviciu, cămine pentru salariați) se calculează:
    • pornindu-se de la un tarif de bază lunar, prevăzut în art. 27 din OUG nr.40/1999
    • procedura de majorare a chiriei este precedată de notificarea prealabilă a chiriașului.
    • este interzisă rezilierea contractului de închiriere sau evacuarea chiriașului pe motiv ca acesta nu este de acord cu majorarea chiriei.
  • În ceea ce privește cuantumul chiriei, art. 31 din Legea 114/1996 menționează că aceasta trebuie să acopere:     
    • cheltuielile de administrare, întreținere și reparații,
    • impozitele pe clădiri și pe teren,
    • recuperarea investiției, în funcție de durata  stabilită potrivit prevederilor legale,
    • un profit supus negocierii între părți.

Termenul închirierii

Termenul este esența contractului de închiriere. Acesta trebuind să cuprindă data intrării în vigoare și durata. Închirierea poate fi făcută pe durată determinată sau nedeterminată, însă nu poate să fie veșnică, locațiunile ereditare fiind interzise de lege.

Contractul de închiriere (fără determinarea duratei sau pe durată determinată) constatate:
  • prin înscris autentic ori, după caz,
  • încheiate sub semnătură privată și înregistrate la organul fiscal competent,
  • le este conferită putere executorie în privința obligației de predare a locuinței în cazul încetării lor prin denunțare, respectiv prin expirarea termenului.
  • Pentru protecția chiriașilor legiuitorul român a intervenit prin prorogări legale, prelungind efectele unor contracte de închiriere:
    • Legea nr. 17/1994 – s-au prelungit cu 5 ani contractele de închiriere
    • Legea nr. 112/1995 – prin care s-au protejat chiriașii putând fi evacuați după 1 an de la intrarea în vigoarea a legii în situațiile precizate,
    • OUG nr. 40/1999 – prelungind cu 5 ani contractele unde a operat tacita relocațiune.

Clauze nescrise

În scopul protejării chiriaşului şi echilibrării raporturilor dintre părţile contractante, art. 1826 Cod civil prezumă ca nescrise patru clauze:

  • chiriaşul este obligat să încheie o asigurare cu un asigurător impus de locator
  • răspunderea solidară sau indivizibilă a chiriaşilor din apartamente diferite situate în acelaşi imobil. Este valabilă în cazul degradării elementelor de construcţii şi a instalaţiilor, obiectelor şi dotărilor aferente părţilor comune ale imobilului.
  • chiriaşul se obligă să recunoască sau să plătească în avans, cu titlu de reparaţii locative, sume stabilite pe baza estimărilor făcute exclusiv de locator;
  • locatorul este îndreptăţit să diminueze sau să suprime, fără contraprestaţie echivalentă, prestaţiile la care s-a obligat prin contract.

Forma contractului

  • Formă scrisă: esențială pentru dovedirea acordului, chiar dacă legea nu o impune întotdeauna cu excepția cazurilor specificate. 
  • Formă autentică (la notar): o alternativă, care conferă contractului statut de titlu executoriu și facilitează recuperarea chiriei în caz de neplată. 

Aspecte legale importante

  • Obligația de înregistrare la ANAF: proprietarul este obligat să declare veniturile din chirii la organele fiscale (ANAF) în termen de 30 de zile. 
  • Forma contractului: deși contractul verbal este posibil, forma scrisă este obligatorie pentru scop probatoriu și oferă protecție juridică ambelor părți. 
  • Termen maxim: a unui contract de închiriere nu poate depăși 49 de ani. 
  • Polița de asigurare: este un element important pentru a acoperi eventualele daune. 

Este obligatorie autentificarea contractului de închiriere la notar

Autentificarea notarială a contractului de închiriere nu este obligatorie ca regulă generală. Contractul poate fi încheiat sub semnătură privată, cu respectarea condițiilor legale. Potrivit art. 1798 Cod civil, contractele de locațiune încheiate prin înscris sub semnătură privată și înregistrate la organele fiscale, precum și cele încheiate în formă autentică, constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele și în modalitățile stabilite în contract. Prin urmare, înregistrarea fiscală poate avea și o importanță juridică suplimentară, dincolo de obligațiile fiscale.

Înregistrarea contractului de închiriere la ANAF

Înregistrarea contractului de închiriere la ANAF reprezintă o obligație fiscală importantă pentru persoanele fizice care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor din patrimoniul personal. Conform art. 83 alin. (6) din Codul fiscal și procedurii aprobate prin Ordinul ANAF nr. 114/2019, modificată prin Ordinul nr. 161/2025, proprietarul are obligația să înregistreze contractul și modificările ulterioare în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea contractului, respectiv de la producerea modificării. Înregistrarea se realizează prin depunerea cererii de înregistrare a contractelor de locațiune (formularul C168), însoțită de copia contractului.

  • Documentele pot fi transmise:
    • prin intermediul Spațiului Privat Virtual (SPV);
    • prin mijloacele electronice puse la dispoziție de ANAF;
    • prin celelalte modalități de depunere admise de procedura fiscală aplicabilă.

În cazul unui imobil deținut în comun, obligația de înregistrare revine persoanei desemnate prin contract sau actul de modificare, potrivit reglementărilor aplicabile. Important: Înregistrarea fiscală nu reprezintă o condiție generală de validitate a contractului de închiriere. Ea este însă obligatorie în situațiile prevăzute de legislația fiscală.

Impozitarea veniturilor obținute din chirii

Veniturile din închirierea bunurilor imobile din patrimoniul personal sunt supuse regulilor fiscale prevăzute de Codul fiscal. În cazul închirierii obișnuite, venitul net se determină potrivit regulilor fiscale aplicabile, iar impozitul pe venit este de 10% din venitul net impozabil. În funcție de nivelul veniturilor și de situația contribuabilului, poate exista și obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS). Proprietarul trebuie să verifice obligațiile de declarare și plată aplicabile anului fiscal respectiv, inclusiv prin intermediul Declarației unice, după caz.

Încetarea contractului

  •  Cauzele de încetare a contractului de închiriere a locuinței, în afara celor reglementate de Codul civil pentru contractul de locațiune, sunt prevăzute expres de Legea locuinței nr. 114/1996:
    • expirarea termenului stipulat
    • denunțarea unilaterală a contractului de închiriere
    • rezilierea contractului, în condițiile prevăzute de lege
    • decesul chiriașului
Expirarea termenului

La expirarea termenului stipulat în contract, contractul de închiriere încetează. Chiriașul este obligat să predea locuința proprietarului. Părțile pot conveni asupra reînnoirii contractului, aceasta operând în condițiile și termenul stabilit prin convenția lor, care poate fi expresă sau tacită.

Denunțarea contractului

Locatarul poate denunța unilateral contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic decât sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei.

Locatorul poate denunţa şi el contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic de:

  • 60 de zile dacă intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este de o lună sau mai mare;
  • 15 zile dacă intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este mai mic de o lună

Locatarul poate denunța unilateral contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz de cel puțin 60 de zile, orice clauză contrară este considerată nescrisă 

Locatorul poate denunța unilateral contractul în vederea satisfacerii nevoilor locative proprii sau ale familiei sale, dacă s-a prevăzut în contract, cu preaviz (art. 1825 alin. 2 Cod civil).

Rezilierea contractului

Înainte de ajungerea la termen, contractul de închiriere locuință poate înceta prin reziliere. Sancțiunea poate interveni la cererea: locatorului (art. 24 lit. b din Legea nr. 114/1996, republicata) sau a asociației de proprietari (art. 24 lit. c).

Locatorul (proprietarul) poate cere rezilierea contractului în următoarele situații:
  • dacă chiriașul nu și-a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutiv;
  • dacă chiriașul a cauzat stricăciuni importante locuinței, clădirii în care este situată aceasta, instalațiilor, precum și oricăror altor bunuri aferente lor, sau dacă înstrăinează fără drept părți ale acestora;
  • dacă chiriașul are un comportament care face imposibilă conviețuirea sau împiedică folosirea normala a locuinței;
  • dacă chiriașul nu a respectat clauzele contractuale.
Rezilierea contractului de închiriere poate fi pronunțată și la cererea asociației de proprietari, atunci când:
  • chiriașul nu și-a achitat obligațiile care-i revin din cheltuielile comune pe o perioadă de 3 luni,
  • dacă acestea au fost stabilite, prin contract, în sarcina chiriașului.

Decesul chiriașului

Contractul de închiriere locuință încetează și prin decesul chiriașului (art.27 alin.1) dacă după momentul survenirii acestuia, nu formulează cerere de continuare a contractului în numele lor:

  1. soțul (soția) titularului,
  2. ascendenții ori descendenții acestuia sau
  3. alte persoane care au avut același domiciliu cu titularul Pentru continuarea contractului de închiriere și după moartea titularului este necesar:
  4. ca soțul (soția) titularului sau descendenții ori ascendenții acestuia să fi locuit împreună cu titularul

Persoanele care au locuit cu chiriașul, pentru preluarea la cerere a contractului, ele trebuie: să fi locuit împreună cu chiriașul cel puțin un an și să fi fost înscrise în contractul de închiriere.

Întrebări frecvente despre contractul de închiriere a locuinței

Pentru închirierea locuințelor, Legea nr. 114/1996 prevede încheierea contractului în formă scrisă și stabilește elementele pe care acesta trebuie să le cuprindă.

Locatorul este persoana care transmite chiriașului folosința locuinței în baza contractului de locațiune.

Locatarul este persoana care dobândește dreptul de folosință asupra locuinței și are obligația de a plăti chiria.

Da, numai în condițiile prevăzute de lege și cu acordul prealabil scris al proprietarului, atunci când acesta este necesar.

Da, în condițiile prevăzute de Codul civil și de contract, inclusiv prin denunțare unilaterală în situațiile în care legea permite acest lucru.

Da. Legea nr. 114/1996 prevede expres această posibilitate atunci când chiria nu a fost achitată cel puțin trei luni consecutiv.

În anumite condiții, raportul locativ poate continua în beneficiul soțului, ascendenților, descendenților sau al altor persoane care au locuit împreună cu titularul, potrivit regulilor speciale prevăzute de Legea nr. 114/1996.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.