Elementele fondului de comert

Elementele fondului de comerț sunt reglementate prin art. 1 indice 1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 (legea concurentei neloiale).

Fondul de comerț

• reprezintă ansamblul de bunuri mobile și imobile, corporale și necorporale, utilizate de un comerciant în desfășurarea activității sale comerciale,
• acest concept este esențial pentru înțelegerea funcționării și evaluării afacerilor, fiind un element central în tranzacțiile comerciale, precum vânzarea sau închirierea unei afaceri,
• nu este o entitate distinctă, ci un conglomerat de bunuri organizate pentru desfășurarea unei activități economice.

Constituie elementele fondului de comerț ansamblul

• bunurilor mobile şi imobile,
• bunurile corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial),
• bunuri utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale

În activitatea lor, comercianţii folosesc o multitudine de bunuri în vederea desfăşurării activităţii comerciale.

Aceste bunuri diferă în funcţie:

• de calitatea de persoană fizică sau persoană juridică a titularului întreprinderii economice
• de obiectul de activitate pentru care a fost autorizat
• de specificul comerţului exercitat (producerea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii etc).

 Conform prevederilor codului civil:

• sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. Termenul de profesionist îl include şi pe cel de comerciant.
• constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate, ce constă:

1. în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri, sau
2. în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ

• constituie activitate profesională activitatea desfăşurată organizat şi sistematizat

Conform prevederilor art. 6 din Legea nr.71/2011 alin.(1)

” În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comercianţi se consideră a fi făcute:

• la persoanele fizice sau, după caz,
• la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerțului

 Au calitate de comerciant (art.1 din Legea nr.26/1990):

• persoana fizică sau întreprinderea familială care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ,
• societatea comercială, compania naţională şi societatea naţională,
• regia autonomă, grupul de interes economic cu caracter comercial,
• grupul european de interes economic cu caracter comercial şi
• organizaţia cooperatistă

 Nu pot avea calitatea de comerciant:

• statul,
• judeţul
• comuna
• orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de comerț

Legea nr. 26/1990 în art. 21 lit.a) prevede că în Registrul Comerțului se vor înregistra menţiuni privind:

• donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ,
• orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerț

Raporturi juridice cu element de extraneitate (art.2638 cod civil)

• se aplică principiul libertăţii alegerii de către părţi a legii aplicabile raporturilor juridice de drept internaţional privat
• în lipsa alegerii, se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse,
• nu poate fi identificată legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, se aplică legea locului unde actul juridic a fost încheiat

ELEMENTELE CORPORALE ALE FONDULUI DE COMERŢ

Clădirile și spațiile comerciale: includ locațiile fizice în care comerciantul își desfășoară activitatea (magazine, birouri, depozite etc.). Deși uneori clădirile nu fac parte din fondul de comerț propriu-zis, utilizarea lor este esențială pentru funcționarea afacerii.

Echipamentele și utilajele: mașinile, echipamentele, mobilierul și toate mijloacele materiale folosite în activitatea comercială fac parte din fondul de comerț.

Stocurile de mărfuri: bunurile destinate vânzării sau utilizării în activitatea comercială sunt incluse în fondul de comerț și pot avea un impact semnificativ asupra valorii acestuia.

Elementele corporale principale ale fondului de comerţ sunt:

A) BUNURILE IMOBILE

Sunt considerate elemente ale fondului de comerţ bunurile imobile când sunt strâns legate de activitatea comercială şi devin indispensabile exercitării comerţului:

• fie că sunt imobile prin natura lor (clădirea în care se desfăşoară activitatea)
• fie că sunt imobile prin destinaţie (instalaţii, utilaje, maşini etc.)

Includerea imobilelor în fondul de comerţ este justificată:

• din punct de vedere practic
• din punct de vedere legal pentru a se identifica în relaţiile comerciale. Fiecare comerciant trebuie să-şi stabilească un sediu, ce nu poate fi stabilit decât într-un bun imobil.

Registrul Comerțului va refuza înmatricularea unui comerciant dacă acesta nu are identificată o unitate locativă cu destinaţie de sediu.

Comercianţii au nevoie de anumite spaţii pentru:

• a-şi desfăşura activitatea pe care o realizează,
• pentru efectuarea operaţiunilor de producţie, prestarea de servicii, executarea de lucrări, vânzarea-cumpărarea de mărfuri etc.

Bunurile imobile folosite pentru exercitarea activităţii comerciale pot fi deţinute de către comercianţi cu titlu de proprietate sau cu titlu de folosinţă.

B) BUNURILE MOBILE CORPORALE

Fondul de comerţ cuprinde şi bunurile mobile corporale cum sunt:

• materiile prime, materialele, etc. destinate a fi prelucrate,
• produsele (mărfurile) rezultate din activitatea comercială. Există o rezervă în legătură cu mărfurile, deoarece sunt destinate valorificării prin vânzare către clientelă. Întrucât fondul de comerţ se înfăţişează ca o universalitate, acesta trebuie să cuprindă şi mărfurile rezultate din activitatea comercială.

ELEMENTELE INCORPORALE ALE FONDULUI DE COMERŢ

În categoria elementelor incorporale ale fondului de comerţ sunt cuprinse drepturile care privesc :

• firma, emblema,
• clientela şi vadul comercial,
• brevetele de invenţii, mărcile şi indicaţiile geografice, dreptul de autor etc.

Clientela și vadul commercial

•  Clientela reprezintă unul dintre cele mai importante active necorporale ale fondului de comerț, constituind totalitatea relațiilor cu clienții existenți sau potențiali.
• Vadul comercial se referă la amplasarea afacerii și la accesibilitatea sa pentru public, având o mare influență asupra succesului activității comerciale.

Drepturile de proprietate intelectuală: Mărci comerciale, brevete, licențe, denumiri comerciale și alte drepturi de proprietate intelectuală care contribuie la individualizarea și diferențierea afacerii pe piață.

Contractele încheiate: Contractele comerciale (de furnizare, distribuție, leasing etc.) existente între comerciant și alte entități fac parte din fondul de comerț, fiind esențiale pentru continuitatea activității.

Licențe și autorizații: Drepturile de a desfășura anumite activități comerciale, obținute prin autorizații și licențe legale, reprezintă un element necorporal esențial pentru funcționarea afacerii.

Acestea conferă comerciantului dreptul exclusiv de a-l exploata în folosul său cu respectarea condiţiilor stabilite de lege.

    A) FIRMA

Potrivit art. 30 din Legea nr. 26/1990, firma este numele sau denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care se semnează.

Rolul firmei:

• identificarea comerciantului prin individualizarea lui faţă de alţi comercianţi şi
• atragerea clientele

Conţinutul firmei diferă după calitatea de comerciant persoană fizică sau societate comercială (Legea nr.26/1990).

1. Firma comerciantului persoană fizică se compune din numele comerciantului scris în întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia (art.31 alin. 1)
2. Firma unei întreprinderi familiale cuprinde numele membrului de familie la iniţiativa căruia se înfiinţează întreprinderea familială, cu menţiunea întreprindere familială, scrisă în întregime. 31 alin.2 interzice adăugarea altor menţiuni care ar putea induce în eroare asupra naturii sau întinderii comerţului ori situaţiei comerciantului. Sunt permise totuşi menţiuni care să arate mai precis persoana comerciantului sau felul comerţului său.
3. Firma unei societăţii comerciale diferă în funcţie de forma juridică a societăţii.

• Firma unei societăţi în nume colectiv cuprinde numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, cu menţiunea „societate în nume colectiv” scrisă în întregime
• Firma unei societăţi în comandită simplă se compune din numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi, cu menţiunea „societate în comandită” scrisă în întregime.

Înscrierea numelui unei persoane în firma unei societăţi în nume colectiv ori în comandită simplă are însemnătate juridică din perspectiva răspunderii persoanei în cauză. Dacă numele unei persoane străine de societate figurează, cu consimţământul său, în firma unei societăţi în nume colectiv ori în comandită simplă, aceasta devine:

• răspunzătoare nelimitat şi solidar de toate obligaţiile societăţii

Aceeaşi regulă este aplicabilă şi comanditarului al cărui nume figurează în firma unei societăţi în comandită pe acțiuni (art.34 din Legea nr. 26/1990).

•  Firma unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se compune din:

1. o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăţi
2. va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate pe acţiuni” sau „S.A.” ori, după caz, „societate în comandită pe acţiuni”.

• Firma unei societăţi cu răspundere limitată se compune din:

1. o denumire proprie
2. numele unuia sau al mai multor asociaţi
3. va fi însoțită de menţiunea înscrisă în întregime „societate cu răspundere limitată” sau „SRL”.

Pentru a constitui un element de individualizare a comerciantului, firma trebuie să îndeplinească condiţia noutății și a distincției pentru a se evita confuziile.

Legea nr. 26/1990 în art. 38 dispune că orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente, printr-un caracter de noutate. Pentru aceasta trebuie să aibă un conţinut diferit de celelalte firme înscrise în registrul comerţului.

Art. 38 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 prevede existenţa unei asemănări între o firmă nouă şi una deja înregistrată:

• când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta, trebuie să se adauge o menţiune care să o deosebească de aceasta
• se menţionează desemnarea mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de comerţ exercitat sau în orice alt mod

Sancţiunea nerespectării condiţiei de noutate a firmei constă în refuzul înscrierii acesteia în registrul comerţului. Această sancţiune este reglementată de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 . Oficiul registrului comerţului va refuza înscrierea unei firme care, neintroducând elemente deosebite în raport cu firme deja înregistrate, poate crea confuzie cu acestea.          

B)  EMBLEMA

Emblema este facultativă. Condiţiile de valabilitate ale mărcilor sunt de fond şi de formă. Art. 30 al.2 din Legea nr. 26/1990 defineşte emblema:

• fiind “semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen”. Prin semn se înţelege o reprezentare grafică figurativă sau nefigurativă
• emblemele vor fi scrise în primul rând în limba română

 Protejarea emblemei:

• nu se obţine doar din exploatare
• trebuie în mod obligatoriu înscrisă în Registrul Comerțului

Prin înscrierea emblemei, comerciantul dobândeşte un drept de proprietate incorporală asupra acesteia, care poate fi exercitat în condiţiile legii. Astfel, emblema va putea fi folosită de comerciant:

• pe panouri de reclamă, oriunde ar fi aşezate,
• pe facturi, scrisori, note de comandă, prospecte, afişe, publicaţii şi
• cu condiţia de a fi însoţită în mod vizibil de firma comerciantului (art. 43 alin.2 din Legea nr. 26/1990).

Înstrăinarea şi Folosirea emblemei

Poate fi înstrăinată nu numai în cadrul fondului de comerţ ci şi separat.  În cazul în care titularul emblemei a fost prejudiciat:

• prin înscrierea în Registrul Comerţului a unei menţiuni care aduce atingere dreptului său de proprietate incorporală asupra unei embleme protejate
• poate cere instanţei judecătoreşti radierea acelei menţiuni.

Pentru prejudiciile cauzate prin folosirea fără drept a unei embleme, persoana vinovată va fi obligată la plata unor despăgubiri. Dacă întrebuinţarea unei embleme este de natură să producă confuzie cu emblema folosită legitim de alt comerciant fapta:

• este considerată infracţiune de concurenţă neloială şi
• se sancţionează în condiţiile 5 alin.1 din Legea nr. 11/1991, modificată şi completată prin Legea nr. 298/2001

  C) MARCA DE FABRICĂ SAU DE COMERŢ

Sunt semne, desene şi chiar denumiri care individualizează produsele unui fabricant sau mărfurile unui comerciant, deosebindu-le de ale altui fabricant sau comerciant.

Condiţiile de fond ale mărcii sunt:

• Noutatea trebuie să fie absolută, adică invenţia să fie originală. Condiţia noutăţii este relativă, spre deosebire de a brevetelor de invenţie a cărei noutate este absolută
• Specializarea mărcii constă în calitatea acesteia de a individualiza şi de a distinge mărfurile unui comerciant. Nu este suficient ca o marcă să fie nouă, originală, ci trebuie ca marca să distingă provenienţa mărfurilor sau produselor unui anumit comerciant.

Condiţiile de formă ale mărcii sunt:

• Marca trebuie înregistrată la O.S.I.M. (Oficiul de stat pentru învenţii şi mărci).
• Înregistrarea are efect constitutiv cu privire la dreptul de proprietate asupra mărcii.

Marca poate fi înstrăinată şi împreună şi separat de fondul de comerţ prin vînzare -cumpărare, donaţie, testament etc. Marca se bucură de  protecţie dacă a fost înregistrată la O.S.I.M. Protecţia juridică produce efecte timp de 10 ani .

  D) CLIENTELA ȘI VADUL COMERCIAL

Clientela şi vadul comercial sunt elementele indispensabile ale fondului de comerţ, însă nu se bucură de o reglementare expresă în drept.

Clientela reprezintă totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant:

• la fondul de comerţ al acestuia, pentru procurarea unor mărfuri şi servicii.

Vadul comercial este definit ca fiind aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul, adică clientela. Se observă o strânsă legătură între clientelă şi vadul comercial, care în cele din urmă configurează rentabilitatea activităţii comerciale specifică unui fond de comerţ.

Aptitudinea fondului de comerţ de atragere a clientelei constituie rezultatul unor factori multipli, precum:

• locul unde se află amplasat localul
• calitatea mărfurilor şi serviciilor oferite
• preţurile practicate
• comportamentul personalului comerciantului în raporturile cu clienţii
• abilitatea în realizarea reclamei şi publicităţii comerciale, etc.

Se recunosc titularului un anumit drept incorporal asupra clientele. Acest drept este exprimat prin protecţia de care se bucură acesta împotriva actelor şi faptelor ilicite de sustragere a clientelei (Legii nr. 11/1990).

  E) DREPTURILE DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ

Obiectele dreptului de proprietate industrială se împart în două categorii:

• creaţiile noi cuprind: invenţiile, know-how-ul, modelele de utilitate,
• categoria semnelor noi fac parte mărcile şi indicaţiile geografice

Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de invenţie, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.  Acesta conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia.

Potrivit art. 2 din Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi:

• cuvinte, inclusiv nume de persoane,
• desene, litere, cifre,
• elemente figurative, forme tridimensionale
• forma produsului sau a ambalajului său,
• culori, combinaţii de culori, holograme,
• semnale sonore,
• orice combinaţie a acestora, cu condiţia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi

 Titularul are dreptul exclusiv:

• de a folosi sau exploata semnul ales ca marcă
• dreptul de a interzice folosirea aceluiaşi semn de către alte persoane.

  F) DREPTURILE DE AUTOR

Elementele fondului de comerţ poate să cuprindă şi anumite drepturi de autor rezultate din creaţia ştiințifică, literară şi artistică. Titularul fondului de comerț în calitate de dobânditor al drepturilor patrimoniale de autor, are dreptul:

• de reproducere şi difuzare,
• de reprezentare sau folosire, în alt mod, a operei
• dreptul la foloasele patrimoniale corespunzătoare

Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor are loc în condiţiile prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

  G) REGIMUL CREANŢELOR ŞI DATORIILOR

Creanţele şi datoriile comerciantului nu fac parte din fondul de comerţ pentru că el nu este un patrimoniu în sens juridic.  Astfel, ele nu se transmit dobânditorului în cazul înstrăinării fondului de comerţ cu anumite excepţii, cum ar fi:

• obligaţii izvorâte din contracte de muncă,
• obligaţii izvorâte din contracte cu furnizori de utilități – apa, gaz, electricitate, telefon ­
• sub condiţia dacă nu au fost reziliate înainte de perfectarea înstrăinării fondului de comerț

Transmiterea datoriilor se poate face numai prin novaţie, cu acordul creditorului.

Rolul și evaluarea fondului de comerț

Fondul de comerț are un rol esențial în evaluarea și tranzacționarea unei afaceri. La vânzarea unui fond de comerț, toate aceste elemente (corporale și necorporale) sunt transferate către noul proprietar, ceea ce asigură continuitatea activității economice. Valoarea fondului de comerț poate varia în funcție de elementele componente, de rentabilitatea afacerii și de potențialul de creștere al acesteia.

Importanța juridică a fondului de comerț

Din punct de vedere juridic, fondul de comerț este protejat prin reglementări specifice care vizează vânzarea, închirierea sau gajarea acestuia. De asemenea, elementele necorporale, precum mărcile sau brevetele, beneficiază de protecție prin legislația de proprietate intelectuală.