Chemarea în garanție în procesul civil, condiții și termene
Chemarea în garanție (sau intervenția forțată) este procedura prin care o parte dintr-un proces civil, fie reclamant, fie pârât, solicită includerea unei terțe persoane în proces.
Chemarea în garanție în procesul civil. Condiții, termene și procedura de judecată
Chemarea în garanție reprezintă o formă de intervenție forțată a terților în procesul civil, prin care una dintre părțile litigante solicită introducerea în cauză a unei terțe persoane împotriva căreia ar putea formula o acțiune separată în garanție sau în despăgubiri.
Această procedură permite soluționarea, în cadrul aceluiași proces, atât a litigiului principal, cât și a raportului juridic dintre partea care formulează cererea și persoana chemată în garanție. Instituția juridică este reglementată de art. 72–74 din Codul de procedură civilă, fiind utilă în special în situațiile în care o parte riscă să suporte o pierdere patrimonială sau să fie obligată la plata unor despăgubiri, deși există o altă persoană care trebuie să garanteze sau să suporte consecințele respective.

Ce înseamnă chemarea în garanție
Chemarea în garanție este cererea procedurală prin care o parte dintr-un proces civil solicită introducerea în cauză a unei terțe persoane, în considerarea unei obligații legale sau contractuale de garanție ori a unui drept de a solicita despăgubiri.
Potrivit art. 72 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.” Partea care formulează cererea urmărește să valorifice în același proces un drept pe care, în lipsa acestei proceduri, l-ar putea exercita printr-o acțiune distinctă.
- Chemarea în garanție poate avea la bază:
- existența unei obligații legale de garanție;
- existența unei obligații contractuale de garanție;
- dreptul de a obține despăgubiri de la persoana responsabilă pentru prejudiciul suportat.
Scopul principal este protejarea intereselor patrimoniale ale părții care riscă să piardă procesul sau să fie obligată la executarea unei prestații. De asemenea, potrivit art. 72 alin. (2) din Codul de procedură civilă, persoana chemată în garanție poate, în aceleași condiții, să cheme la rândul său în garanție o altă persoană.
Exemple
- Un cumpărător acționează vânzătorul pentru un produs defect; vânzătorul poate chema în garanție producătorul, pe baza contractului de vânzare-cumpărare.
- Un proprietar de imobil, chemat în judecată pentru prejudiciul provocat de un chiriaș, poate chema în garanție chiriașul, dacă acesta este responsabil pentru prejudiciu.
Care este rolul chemării în garanție în procesul civil
Chemarea în garanție îndeplinește mai multe funcții procedurale și patrimoniale.
- a) Protejarea drepturilor părții care formulează cererea
- Partea interesată poate solicita ca persoana care are obligația legală sau contractuală de garanție să participe la proces și să răspundă pentru consecințele patrimoniale care ar putea rezulta din soluția instanței.
- b) Recuperarea prejudiciului sau a sumelor achitate
- Dacă partea care a formulat cererea este obligată să plătească despăgubiri sau să execute o anumită obligație, poate solicita ca persoana chemată în garanție să suporte consecințele în condițiile raportului juridic dintre ele.
- c) Evitarea unui proces ulterior
- Prin soluționarea împreună a cererii principale și a cererii de chemare în garanție se poate evita declanșarea unui litigiu separat, reducându-se timpul și cheltuielile judiciare.
- d) Asigurarea unei soluționări unitare a raporturilor juridice
- Instanța poate analiza în același cadru procesual raportul dintre reclamant și pârât, precum și raportul juridic dintre partea care a formulat cererea și terțul chemat în garanție.
- Rolul chemării în garanție
- Apărare comună: permite pârâtului să se apere împreună cu terțul chemat în garanție, care ar putea răspunde pentru prejudiciul cauzat reclamantului.
- Despăgubire: asigură posibilitatea ca pârâtul să fie despăgubit de terțul chemat în garanție, dacă pârâtul este obligat să achite despăgubiri reclamantului.
- Prejudiciu: cererea poate fi formulată atât de reclamant, cât și de pârât, cu condiția ca aceștia să demonstreze responsabilitatea terțului pentru prejudiciu.
Cine poate formula cererea de chemare în garanție
Cererea de chemare în garanție poate fi formulată de partea care justifică un interes și îndeplinește condițiile prevăzute de art. 72 din Codul de procedură civilă.
- În funcție de poziția procesuală, pot formula o asemenea cerere:
- reclamantul;
- pârâtul;
- intervenientul principal;
- persoana chemată în garanție, care poate introduce la rândul său o altă persoană în garanție.
a) Chemarea în garanție formulată de reclamant
Reclamantul poate solicita introducerea în cauză a unei persoane care ar trebui să îl garanteze sau să îl despăgubească în legătură cu pretențiile deduse judecății.
Exemplu: Un cumpărător introduce o acțiune în revendicare împotriva unei persoane care contestă dreptul său de proprietate asupra unui imobil. În cadrul procesului, cumpărătorul îl poate chema în garanție pe vânzător, în temeiul obligației de garanție pentru evicțiune, solicitând ca acesta să răspundă pentru consecințele pierderii dreptului dobândit, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.
b) Chemarea în garanție formulată de pârât
Pârâtul poate solicita introducerea în proces a unei persoane care, potrivit raporturilor juridice existente, ar trebui să îl garanteze sau să îl despăgubească.
Exemplu: Un angajator este chemat în judecată pentru prejudiciul produs de un angajat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. În condițiile legii și în funcție de raportul juridic dintre aceștia, angajatorul poate solicita chemarea în garanție a salariatului, pentru recuperarea sumelor pe care ar putea fi obligat să le plătească.
c) Chemarea în garanție formulată de intervenientul principal
Intervenientul principal, după admiterea în principiu a cererii sale de intervenție, poate formula o cerere de chemare în garanție dacă justifică un drept de garanție sau de despăgubire împotriva unei terțe persoane.
d) Chemarea în garanție succesivă
Persoana chemată în garanție poate introduce, la rândul său, o cerere de chemare în garanție împotriva altei persoane, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 72 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Astfel, legea permite extinderea raporturilor procesuale atunci când există un temei juridic pentru fiecare cerere formulată.
În ce situații poate fi formulată chemarea în garanție
Pentru admiterea unei cereri de chemare în garanție trebuie să existe posibilitatea exercitării unei acțiuni separate în garanție sau în despăgubiri împotriva persoanei introduse în proces. În practică, cererea poate fi întemeiată pe raporturi juridice precum:
1) Garanția pentru evicțiune
În materia contractului de vânzare, vânzătorul are obligația de garanție în condițiile prevăzute de Codul civil. Dacă un cumpărător este acționat în judecată de o terță persoană care pretinde un drept asupra bunului cumpărat, acesta poate solicita chemarea în garanție a vânzătorului, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale.
2) Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului
În situația în care comitentul este chemat în judecată pentru prejudiciul cauzat de prepus în exercitarea atribuțiilor încredințate, poate solicita, în condițiile legii, chemarea în garanție a prepusului. Raporturile dintre comitent și prepus, inclusiv dreptul de regres, trebuie analizate în funcție de dispozițiile legale aplicabile și de împrejurările concrete ale cauzei.
Comitentul faţă de presupus
- comitentul chemat în judecată pentru a răspunde de fapta culpabilă a prepusului său, poate să îl cheme în garanţie pe prepus.
- presupusul poate fi obligat să plătească, la rândul lui, comitentului suma pe care acesta din urmă va trebui să o achite reclamantului
3) Raporturile dintre codebitorii solidari
Atunci când creditorul solicită executarea integrală a obligației de la unul dintre codebitorii solidari, acesta poate avea dreptul să solicite contribuția celorlalți codebitori, în condițiile legii. Dacă sunt îndeplinite condițiile procedurale și există un temei pentru o cerere de despăgubire sau de garanție, poate fi formulată o cerere de chemare în garanție.
- Pârâtul sau debitorul acţionat faţă de ceilalţi codebitori
- creditorul cheamă în judecată numai pe unul dintre debitorii care s-au obligat în solidar,
- pârâtul poate să cheme în garanţie pe ceilalţi codebitori, pentru ca fiecare dintre ei să plătească partea corespunzătoare din datoria comună
- debitorul chemat în judecată pentru totalitatea obligaţiei poate cere un termen pentru a introduce în cauză pe ceilalţi debitori, cu excepţia cazului în care prestaţia nu poate fi realizată decât de cel chemat în judecată. În acest caz poate fi obligat să execute singur întreaga prestaţie, având drept de regres împotriva celorlalţi debitori.
4) Raporturile dintre mandant și mandatar
În cazul în care mandatarul depășește limitele mandatului, iar mandantul ajunge să suporte consecințe patrimoniale față de un terț, acesta poate solicita despăgubiri de la mandatar, dacă sunt întrunite condițiile răspunderii juridice.
- Mandantul faţă de mandatarul ce a depăşit limitele mandatului
- mandatarul încheie un act cu depăşirea împuternicirilor primite,
- terţul îl cheamă în judecată pe mandant pe temeiul gestiunii de afaceri, al îmbogăţirii fără justă cauză sau al mandatului aparent,
- mandantul îl poate chema în garanţie pe mandatar, pentru a fi obligat să îl despăgubească
5) Raporturile dintre fideiusor și debitorul principal
Fideiusorul care este chemat în judecată pentru executarea obligației garantate poate solicita, în condițiile legii, introducerea în cauză a debitorului principal, în vederea valorificării drepturilor sale. Aceste exemple ilustrează situații în care o persoană poate avea un drept de garanție sau de despăgubire față de un terț. Existența dreptului trebuie verificată în raport cu fiecare contract, obligație legală și împrejurare concretă.
- Fideiusorul faţă de debitorul principal
- fideiusorul acţionat în judecată pentru a plăti datoria pe care debitorul principal nu înţelege să o achite de bunăvoie, poate să îl cheme în garanţie pe acesta din urmă.
Conform art.72 alin.1 cod procedură civilă cererea de chemare în garanţie poate fi formulată:
- când există o obligaţie de garanţie în sarcina terţului stabilită legal sau convenţional cu acest titlu (cerere în garanţie) şi
- când nu există o garanţie legală sau convenţională, dar partea care a căzut în pretenţii ar putea solicita despăgubiri de la terţ (cerere în despăgubiri)
Căderea în pretenţii a unei părţi presupune:
- fie pierderea drepturilor deduse judecăţii de către aceasta, în ipoteza în care are calitatea de reclamant, iar cererea de chemare în judecată a fost respinsă,
- fie obligarea sa prin hotărâre judecătorească, în ipoteza în care are calitatea de pârât, iar cererea de chemare în judecată a fost admisă
Exemple de cereri de chemarea în garanţie
Chemarea în garanţie a vânzătorului de către cumpărător
- în ipoteza în care acesta din urmă este acţionat într-o revendicare imobiliară sau mobiliară
Chemarea în garanţie a donatorului de către donator
- în ipoteza în care acesta din urmă este acţionat într-o revendicare imobiliară sau mobiliară, dacă:
- donatorul a promis expres garanţia sau
- dacă evicţiunea decurge din fapta sa (a vândut bunul donat către o altă persoană, a donat bunul de două ori către două personae diferite,..)
- dacă evicţiunea decurge dintr-o împrejurare care afectează dreptul transmis, pe care a cunoscut-o şi nu a comunicat-o donatarului la încheierea contractului (art.1018 alin.1 cod civil)
- la donaţia cu sarcini, în limita valorii acestora, donatorul răspunde pentru evicţiune ca şi cumpărătorul.
Chemarea în garanţie a celorlalţi coproprietari
- în ipoteza în care unul dintre aceştia este acţionat de un terţ într-o revendicare a fostului bun comun, după efectuarea partajului.
Care sunt condițiile pentru admiterea cererii de chemare în garanție
Pentru ca o cerere de chemare în garanție să poată fi admisă, trebuie îndeplinite condițiile legale și procedurale specifice.
- 1. Existența unui proces civil în curs
- Chemarea în garanție, ca formă de intervenție forțată incidentală, presupune existența unui litigiu în care partea interesată solicită introducerea terțului.
- 2. Existența unui raport juridic de garanție sau de despăgubire
- Partea trebuie să justifice posibilitatea formulării unei acțiuni separate împotriva terțului, în garanție sau în despăgubiri.
- 3. Existența interesului procesual
- Partea trebuie să justifice un interes legitim, personal și actual în formularea cererii.
- 4. Respectarea termenului procedural
- Cererea trebuie depusă în termenele stabilite de art. 73 din Codul de procedură civilă, în funcție de calitatea procesuală a persoanei care o formulează.
- 5. Respectarea condițiilor de formă
- Cererea trebuie să respecte cerințele legale aplicabile cererii de chemare în judecată.
Simpla existență a unui raport contractual sau a unei relații între două persoane nu este suficientă pentru admiterea cererii. Trebuie justificată legătura juridică dintre pretențiile din procesul principal și dreptul de garanție sau de despăgubire invocat.
Moduri de exercitare a dreptului de a fi garantat sau despăgubit
- Sunt reglementate două moduri de exercitare a dreptului de a fi garantat sau despăgubit:
- pe cale incidentală – reglementată de art.72-74 cod procedură civilă
- pe cale principală–sunt aplicabile regulile cererii de chemare în judecată
1) Promovarea pe cale incidentală
- când există un proces în curs de desfăşurare,
- partea interesată formulează în cadrul acestuia cerere de chemare în garanţie a unei persoane care ar putea să-l despăgubească în ipoteza în care ar cădea în pretenţii
- Avantajele valorificării pe cale incidentală a dreptului de a fi garantat sau despăgubit pentru chematul în garanţie, devenit parte în proces:
- are dreptul de a propune şi admininistra probe
- are dreptul de a invoca excepţii procesuale ce pot fi în sprijinul părţii care a formulat cererea de chemare în garanţie, garantul având interesul să-i susţină poziţia, pentru a nu fi admisă cererea de chemare în garanţie
- evitarea declanşării unui litigiu ulterior vizând valorificarea acestui drept pe cale principală, prin hotărârea judecătorească. Instanţa este obligată să soluţioneze nu numai cererea principală, dar şi cererea de chemare în garanţie.
- economie de timp şi cheltuieli
- evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii
2) Promovarea pe cale principală
- nu formulează cerere de chemare în garanţie a persoanei respective în cadrul procesului în curs de desfăşurare, aşteptând finalizarea sa,
- dacăa căzut în pretenţii, promovează un proces distinct împotriva acesteia. Va solicita despăgubiri pentru dreptul pe care l-a pierdut sau pentru obligaţia stabilită în sarcina sa
Modalitatea în care dreptul de a fi garantat sau despăgubit va fi valorificat (pe cale principală sau incidentală) este la alegerea părţii interesate. Prin excepţie, în cazurile expres prevăzute de lege, garantatul este obligat să formuleze cererea de chemare în garanţie pe cale incidentală.
Nerespectarea creând riscul ca cererea sa de chemare în garanţie promovată pe calea unui litigiu distinct să fie respinsă ca consecinţă a invocării de către garant a excepţiei procesului rău-gestionat. Aceasta este o apărare de fond ce duce la respingerea cererii ca neîntemeiată, considerându-se stinsă obligaţia de garanţie sau de despăgubire.
Care sunt termenele pentru formularea cererii de chemare în garanție
Termenele sunt reglementate de art. 73 din Codul de procedură civilă și diferă în funcție de calitatea procesuală a persoanei care formulează cererea.
Termenul pentru reclamant și intervenientul principal
Potrivit art. 73 alin. (2), cererea de chemare în garanție formulată de reclamant sau de intervenientul principal trebuie depusă cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.
Termenul pentru pârât
- Potrivit art. 73 alin. (3), cererea formulată de pârât trebuie depusă:
- în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării, înaintea primei instanțe;
- dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.
Important: Termenele de mai sus sunt prevăzute pentru cererea formulată în cadrul procesului aflat în fața primei instanțe. Partea interesată trebuie să urmărească momentul procedural aplicabil și să nu amâne formularea cererii.
Cum se formulează cererea de chemare în garanție
Potrivit art. 73 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în garanție se întocmește în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată. Aceasta trebuie să cuprindă elementele necesare identificării părților, obiectului cererii și temeiului juridic al pretențiilor.
Cererea de chemare în garanţie:
- va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, în privinţa conţinutului, formă şi număr de exemplare
- suplimentar se va specifica legătura de subordonare ce justifică soluţionarea acesteia împreună cu cererea principal
- la cerere se vor anexa actele doveditoare ale dreptului de reprezentare dacă este formulată prin reprezentant
- va fi comunicată de către instanţă celui chemat în garanţie:
- cererea de chemare în garanţie
- copii de pe înscrisurile ce o însoţesc
- copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar
- Cererea trebuie să conțină:
- instanța căreia îi este adresată;
- datele de identificare ale părții care formulează cererea;
- datele de identificare ale persoanei chemate în garanție;
- indicarea dosarului în care se formulează cererea;
- obiectul cererii;
- motivele de fapt și de drept;
- prezentarea raportului juridic de garanție sau de despăgubire;
- legătura dintre cererea principală și cererea de chemare în garanție;
- probele pe care se întemeiază cererea;
- semnătura.
La cerere se anexează înscrisurile doveditoare și copiile necesare comunicării către persoanele interesate. Este important ca partea să explice concret în ce condiții ar putea formula o acțiune separată împotriva terțului și de ce este justificată soluționarea acesteia în cadrul procesului existent.
Care este procedura de judecată a cererii de chemare în garanție
1) Comunicarea cererii către persoana chemată în garanție
- Instanța comunică persoanei chemate în garanție:
- cererea de chemare în garanție;
- copiile înscrisurilor care o însoțesc;
- copii ale cererii de chemare în judecată;
- întâmpinarea;
- înscrisurile existente la dosar.
- Comunicarea urmărește asigurarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.
2) Depunerea întâmpinării de către persoana chemată în garanție
Potrivit art. 74 alin. (3), persoana chemată în garanție trebuie să depună întâmpinare în termenul stabilit potrivit art. 65 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
- Prin întâmpinare, aceasta poate formula apărări privind:
- lipsa obligației de garanție;
- inexistența dreptului la despăgubiri;
- lipsa legăturii dintre cererea principală și cererea de chemare în garanție;
- inexistența prejudiciului;
- alte excepții și apărări de fond relevante.
- Totodată, persoana chemată în garanție poate formula, în condițiile art. 72 alin. (2), o cerere de chemare în garanție împotriva unei alte persoane.
3) Admiterea în principiu a cererii
Potrivit art. 74 alin. (2), dispozițiile art. 64 și art. 65 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător. În consecință, instanța verifică admisibilitatea în principiu a cererii, după asigurarea comunicării acesteia și a posibilității părților de a-și exprima poziția. Dacă cererea este admisă în principiu, terțul dobândește calitatea de parte în proces și poate participa la judecată, exercitând drepturile și obligațiile procesuale prevăzute de lege.
4) Judecarea împreună cu cererea principală
Regula instituită de art. 74 alin. (4) este că cererea de chemare în garanție se judecă împreună cu cererea principală. Există însă o excepție: dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată prin soluționarea cererii de chemare în garanție, instanța poate dispune disjungerea acesteia. În această situație, judecarea cererii de chemare în garanție se suspendă până la soluționarea cererii principale. Prin urmare, disjungerea nu reprezintă o regulă, ci o măsură procedurală pe care instanța o poate dispune atunci când sunt îndeplinite condițiile legale.
În cazul formulării unei cereri reconvenţionale:
- dacă pârâtul-reclamant formulează cererea în garanţie, pentru a fi despăgubit în ipoteza respingerii cererii sale reconvenţionale, o va face pânâ la terminarea cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe
- dacă pârâtul-reclamant formulează cererea în garanţie, urmând a fi despăgubit pentru situaţia admiterii cererii principale, o va putea face în termenul pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe. Dacă întâmpinarea nu este obligatorie cel mai târziu la primul termen de judecată, acesta având calitatea de pârât în cererea principală
- cererea formulată de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.
Admisibilitatea în principiu a acestei cereri se va discuta numai după comunicarea cererii de chemare în garanție a terţului şi părţii adverse pentru asigurarea principiului contradictorialităţii şi dreptului la apărare.
Dacă este depusă în şedinţă se va dispune amânarea cauzei în vederea:
- citării chematului în garanţie şi a celorlalte părţi adverse care nu sunt prezente la termen şi
- efectuării comunicării actelor şi copiilor după actele anexate cererii
Soluţionarea este în procedura contencioasă, fiind supusă discuţiei contradictorii a părţilor la momentul dezbaterii admisibilităţii în principiu. Se poate proroga discuţia admisibilităţii după administrarea probelor suplimentare solicitate.
Admiterea în principiu are următoarele efecte:
- chematul în garanţie devine parte în proces
- operează prorogarea legală de competenţă – instanţa competentă să judece cererea principală judecă şi cererea de garanţie
- operează punerea în întârziere a chematului în garanţie faţă de partea care a formulat cererea
- are loc întreruperea prescriptiei extinctive
Care sunt efectele admiterii cererii de chemare în garanție
- Principalele consecințe procedurale ale admiterii cererii sunt:
- terțul dobândește drepturi și obligații procesuale;
- poate formula apărări și poate propune probe;
- poate exercita drepturile procedurale prevăzute de lege;
- poate formula, la rândul său, o cerere de chemare în garanție;
- instanța poate soluționa atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție.
Este importantă distincția dintre admiterea în principiu a cererii și admiterea ei pe fond. Admiterea în principiu permite participarea terțului la proces, fără a însemna automat că obligația de garanție sau de despăgubire a fost dovedită. Soluția asupra pretențiilor formulate împotriva persoanei chemate în garanție se stabilește prin hotărârea instanței, în urma examinării fondului cererii.
Care este soluția instanței asupra cererii de chemare în garanție
Soluția depinde de raportul juridic dintre cererea principală și cererea de chemare în garanție, precum și de temeiul concret al pretențiilor. Nu există o regulă absolută potrivit căreia admiterea sau respingerea cererii principale determină automat admiterea ori respingerea cererii de chemare în garanție. Instanța trebuie să analizeze separat condițiile de fond ale fiecărei cereri.
- a) Admiterea cererii principale și admiterea cererii de chemare în garanție
- Este posibilă atunci când partea care a formulat cererea principală obține câștig de cauză, iar partea adversă are, în raport cu terțul, un drept de garanție sau de despăgubire care este întemeiat.
- b) Respingerea cererii principale și respingerea cererii de chemare în garanție
- Poate interveni atunci când nu mai există temeiul factual sau juridic pentru despăgubirea solicitată ori când nu sunt îndeplinite condițiile de fond ale cererii incidentale.
- c) Admiterea cererii principale și respingerea cererii de chemare în garanție
- Este posibilă atunci când partea pierde procesul principal, dar nu dovedește existența unei obligații de garanție sau a unui drept la despăgubire împotriva terțului.
- d) Respingerea cererii principale și admiterea cererii de chemare în garanție
- Poate interveni atunci când pretențiile principale sunt respinse, dar există un temei juridic distinct și dovedit pentru admiterea cererii de garanție.
Care este taxa judiciară de timbru pentru cererea de chemare în garanție
Taxa judiciară de timbru se stabilește potrivit dispozițiilor legale aplicabile, în principal O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În cazul cererilor cu obiect patrimonial, cuantumul taxei se determină în funcție de obiectul și valoarea pretențiilor, potrivit regulilor legale aplicabile.
Prin urmare, nu trebuie confundată taxa aferentă cererii principale cu taxa datorată pentru cererea de chemare în garanție. Aceasta din urmă se analizează în raport cu propriul său obiect și cu dispozițiile legale privind taxarea. Partea care formulează cererea trebuie să verifice regimul de timbrare aplicabil la momentul depunerii acesteia.
Care este diferența dintre chemarea în garanție și alte forme de intervenție a terților
Chemarea în garanție face parte din categoria intervențiilor forțate, dar are un scop diferit de celelalte forme de participare a terților la proces.
Chemarea în garanție versus intervenția voluntară
Intervenția voluntară este inițiată de terțul care dorește să participe la un proces aflat în desfășurare, pentru a-și proteja un drept sau un interes. În schimb, chemarea în garanție este inițiată de una dintre părțile procesului, care solicită introducerea terțului în cauză. Cererea de intervenţie voluntară în care terţul intervine în proces din proprie iniţiativă, Cererea de chemare în garanţie în care terţul intervine în proces la iniţiativa uneia dintre părţile litigante (reclamant, pârât sau intervenient a cărui cerere a fost admisă în principiu)
Chemarea în garanție versus intervenția principală
Prin intervenția principală, terțul formulează pretenții proprii în legătură cu obiectul procesului. Prin chemarea în garanție, partea urmărește valorificarea unui drept de garanție sau de despăgubire împotriva unei alte persoane.
Cererea de intervenţie principală nu presupune existenţa unui proces civil aflat în faza judecăţii în prima instanţă. Cererea de chemare în garanţie presupune existenţa unui proces civil aflat în faza judecăţii în prima instanţă. Nu se poate încălca un grad de jurisdicţie în soluţionarea cererii, nefiind prevăzută o derogare ca în cazul intervenţiei principale
Chemarea în garanție versus intervenția accesorie
Intervenientul accesoriu sprijină apărarea uneia dintre părți, fără a formula propriile pretenții principale asupra obiectului litigiului. Persoana chemată în garanție participă însă în temeiul unei pretenții formulate împotriva sa, care urmează să fie soluționată de instanță. Interesul părţii care formulează cererea de chemare în garanţie a terţului priveşte garantarea sau despăgubirea sa în ipoteza în care va cădea în pretenţii.
Chemarea în garanție pe cale incidentală sau pe cale principală
Dreptul la garanție sau la despăgubiri poate fi valorificat, după caz, printr-o cerere incidentală în cadrul procesului existent sau printr-o acțiune distinctă.
Valorificarea pe cale incidentală
- Partea formulează cererea de chemare în garanție în cadrul procesului deja început, și are ca aventaje:
- soluționarea într-un singur cadru procesual a raporturilor juridice conexe;
- posibilitatea administrării probelor în același dosar;
- reducerea timpului și a cheltuielilor de judecată;
- evitarea, în măsura posibilului, a unor hotărâri contradictorii.
Valorificarea pe cale principală
Partea nu formulează cererea de chemare în garanție în procesul inițial, ci introduce ulterior o acțiune separată împotriva persoanei de la care solicită garanția sau despăgubirile. Această posibilitate trebuie analizată în funcție de natura obligației, dispozițiile legale speciale și conduita procesuală a părților.
În anumite situații, neintroducerea în timp util a cererii de chemare în garanție poate avea consecințe juridice asupra dreptului de a solicita ulterior garanția. Nu trebuie presupus că exercitarea ulterioară a unei acțiuni separate este întotdeauna posibilă sau lipsită de riscuri.
Întrebări frecvente despre chemarea în garanție
Cine poate solicita chemarea în garanție?
Cererea poate fi formulată de reclamant, pârât, intervenientul principal și, în condițiile legii, de persoana deja chemată în garanție.
Care este termenul pentru chemarea în garanție?
Reclamantul și intervenientul principal pot formula cererea până la terminarea cercetării procesului în fața primei instanțe. Pârâtul trebuie să o depună în termenul pentru întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.
Cererea de chemare în garanție se judecă separat?
Regula este judecarea împreună cu cererea principală. Dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată, instanța poate dispune disjungerea cererii de chemare în garanție și suspendarea judecării acesteia până la soluționarea cererii principale.
Ce se întâmplă dacă cererea de chemare în garanție este respinsă?
Persoana care a formulat cererea nu obține protecția solicitată în cadrul acelui proces. Consecințele asupra unui eventual drept de a formula o acțiune separată depind de motivele respingerii și de raportul juridic concret.
Este obligatorie chemarea în garanție?
Nu, ca regulă generală. Partea poate alege modalitatea de valorificare a dreptului său, sub rezerva dispozițiilor legale speciale și a consecințelor pe care le poate avea neformularea cererii în cadrul procesului inițial.
Care este scopul chemării în garanție?
Scopul este valorificarea dreptului de garanție sau de despăgubire în cadrul procesului existent, evitând, atunci când este posibil, un litigiu separat.

