Reprezentarea părților în procesul civil, condiții și procedură

Cine se ferește de prietenul său, ajunge ca și prietenul să se ferească de el

Reprezentarea părţilor în judecată este reglementată prin art. 80 Cod procedură civilă. Mandatul general pentru reprezentarea unei părţi în judecată nu cuprinde actele de dispoziţie în procesul civil (renunţarea la judecată sau la dreptul dedus judecății).

  • Art. 80 Cod procedură civilă
  •  (1) Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenţională sau judiciară.

Reprezentarea părților în procesul civil: forme, condiții, mandat și limitele reprezentării

Reprezentarea părților în procesul civil permite unei persoane să exercite drepturile procedurale și să îndeplinească acte de procedură în numele și în interesul unei alte persoane care participă la judecată. Aceasta poate fi legală, convențională sau judiciară, în funcție de temeiul juridic în baza căruia reprezentantul acționează.

Potrivit art. 80 din Codul de procedură civilă, părțile își pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Reprezentarea în instanță are rolul de a facilita exercitarea dreptului la apărare, de a asigura protejarea intereselor persoanelor care nu pot participa personal la proces și de a permite desfășurarea corespunzătoare a activității judiciare. În cursul procesului părţile au obligaţii procedurale de executat şi drepturile procedurale de exercitat.

Instituţia reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană numită reprezentant:
  • îndeplineşte acte de procedură în numele şi pe seama unei părţi din proces,
  • efectele actului îndeplinit producându-se direct faţă de parte.
  • Dreptul de a fi reprezentat nu este însă unul absolut, legea putând impune şi limitări.
    • Exemplu: în procesul de divorţ, în faţa instanţelor de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană, afară dacă unul din soţi:
      • execută o pedeapsă privativă de libertate,
      • este împiedicat de o boală gravă,
      • este pus sub interdicţie judecătorească,
      • cel în cauză putându-se înfăţişa prin avocat, mandatar, tutore sau curator.

Ce înseamnă reprezentarea părților în procesul civil

Reprezentarea în procesul civil este instituția juridică prin care o persoană, denumită reprezentant, îndeplinește acte procedurale în numele și pe seama unei alte persoane, denumită reprezentat. Efectele actelor de procedură realizate în limitele puterilor conferite se produc direct față de partea reprezentată.

Reprezentarea poate interveni în toate etapele procesului civil, în măsura în care legea permite acest lucru, inclusiv în fața primei instanțe și în căile de atac. Dreptul părților de a fi reprezentate nu este însă absolut. Există situații în care legea impune prezența personală a părții în fața instanței sau stabilește condiții speciale privind persoana care poate exercita reprezentarea.

Care sunt formele de reprezentare în procesul civil

  • Reprezentare legală – obligatoare pentru persoanele fizice lipsite de capacitate procesuală de exercițiu (de exemplu, minori) vor sta în judecată prin reprezentant legal, și pentru persoanele juridice, conform legii,
  • Reprezentare convenţională – părţile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care legea impune prezenţa lor personală în faţa instanţei. Reprezentarea este printr-o procură specială (ad litem). Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional doar prin avocat sau consilier juridic.
  • Reprezentare judiciară – când legea prevede sau când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul:
    • poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3),
    • arătând în încheiere limitele şi durata reprezentării.
      • Fiecare formă are condiții proprii de constituire, documente justificative și limite privind exercitarea drepturilor procesuale.

Rolul reprezentantului

  • Avocat sau consilier juridic: reprezintă partea în fața instanței și efectuează toate actele procedurale necesare.
  • Mandatar neavocat: poate efectua anumite acte procesuale, însă nu poate formula concluzii privind excepțiile procesuale sau fondul cauzei decât prin intermediul unui avocat. Există excepții pentru anumite persoane licențiate în drept.

a) Reprezentarea legală

Reprezentarea legală intervine atunci când legea stabilește că o persoană trebuie să fie reprezentată în exercitarea drepturilor sale procedurale. Potrivit art. 80 alin. (2) Cod procedură civilă, persoanele fizice lipsite de capacitate de exercițiu participă la proces prin reprezentant legal.

Această categorie cuprinde, în principal, minorii care nu au dobândit capacitate de exercițiu, fiind reprezentați de părinți sau de tutore, după caz. În cazul persoanelor care beneficiază de măsuri de ocrotire, reprezentarea se realizează potrivit dispozițiilor legale aplicabile și măsurii de ocrotire instituite. Reprezentarea legală poate interveni și în cazul persoanelor juridice, care își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile prin organele lor de administrare, conform art. 209 Cod civil.

  • Reprezentarea legală intervine în cazul:
    • persoană fizică lipsită de capacitate de exerciţiu. Reprezentanţii legali ai persoanei fizice pot fi părinţii şi tutorele.
    • persoanele fizice lipsite de capacitate de folosinţă (decedate) problema reprezentării nu se pune, acestea neputând fi părţi în proces
    • persoanele juridice, conform 209 cod civil persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor. Aceste persoane sunt administratorii acestora.

În cazul unităților administrativ-teritoriale, reprezentarea în justiție se realizează prin primar sau, după caz, prin președintele consiliului județean, în condițiile legii. Reprezentantul legal nu acționează în nume propriu, ci în numele persoanei reprezentate, în limitele atribuțiilor conferite de lege.

  • Ei pot împuternici să-i reprezinte în justiţie interesele unităţii administrativ-teritoriale:
    • o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primăriei, consiliului judeţean sau
    • un avocat

În cazul entităţilor fără personalitate juridică reprezentantul este persoana care, potrivit înţelegerii între membri, i s-a încredinţat conducerea sau administrarea, iar în lipsa unei asemenea persoane oricare dintre membrii entităţii respective.

b) Reprezentarea convențională

Reprezentarea convențională se realizează în baza acordului de voință dintre partea din proces și persoana desemnată să o reprezinte. Potrivit art. 80 alin. (3) Cod procedură civilă, părțile pot sta în judecată printr-un reprezentant ales, în condițiile legii, cu excepția situațiilor în care este obligatorie prezența lor personală.

  • Reprezentarea convenţională presupune încheierea între partea reprezentată şi reprezentat:
    • a unui contract de mandat (pentru neavocat),
    • a unui contract de muncă sau raport de serviciu (consilier juridic) sau
    • a unui contract de asistenţă juridică (avocat).
  • În cazul persoanelor fizice, reprezentarea convențională poate fi exercitată prin avocat sau alt mandatar, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

Dacă mandatarul nu este avocat, acesta nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului cauzei decât prin intermediul unui avocat. Există o excepție prevăzută de art. 83 alin. (2) Cod procedură civilă: soțul sau ruda persoanei reprezentate până la gradul al doilea inclusiv poate pune concluzii în fața oricărei instanțe fără asistarea unui avocat, dacă este licențiat în drept.

În cazul persoanelor juridice, reprezentarea convențională în fața instanțelor de judecată se realizează numai prin avocat sau consilier juridic, potrivit art. 84 Cod procedură civilă. Prin urmare, simpla calitate de angajat, administrator sau mandatar al unei societăți nu conferă automat dreptul de a o reprezenta convențional în instanță.

c) Reprezentarea judiciară

Reprezentarea judiciară este forma de reprezentare în care reprezentantul este desemnat de instanța de judecată. Numirea reprezentantului se face prin încheiere, în care instanța stabilește limitele și durata reprezentării. O situație importantă este numirea curatorului special, potrivit art. 58 Cod procedură civilă. Curatorul special poate fi desemnat atunci când există un conflict de interese între reprezentantul legal și persoana reprezentată sau când o persoană trebuie reprezentată în proces, dar nu are un reprezentant disponibil în condițiile prevăzute de lege.

  • Art. 58 Cod procedură civilă   
  • (3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.

Numirea curatorului special se face de instanța care judecă procesul, dintre avocații desemnați în acest scop de barou. Curatorul special exercită drepturile și îndeplinește obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal, în limitele stabilite de instanță. Aceşti curatori speciali sunt numiţi de instanţa care judecă procesul iar nu de instanţa de tutelă.

Reprezentarea judiciară are în vedere situaţia în care reprezentantul părţii este numit de către instanţă, aceasta intervenind în două ipoteze:
  1. când legea prevede în mod expres obligaţia instanţei de a numi un curator special pentru reprezentarea părţii
  2. când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul părţii la un proces echitabil. Este situaţia în care partea, deşi capabilă, nu poate personal, să-şi apere interesele în condiţii corespunzătoare:
    • din cauza bătrâneţii,
    • din cauza bolii sau a unei infirmităţii fizice,
    • şi din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant convenţional.
  3. când partea a dispărut fără a exista informaţii despre ea şi nu a lăsat un mandatar. În acest caz, chiar şi când partea are numit un curator numit de către instanţa de tutelă, instanţa care judecă procesul îi poate desemna un curator special.

În încheierea de numire a curatorului special, instanţa care judecă procesul va arăta limitele şi durata reprezentării. În măsura în care este autorizat de instanţa care l-a numit, administratorul sechestru desemnat în materia sechestrului judiciar va putea sta în judecată în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru.

În cadrul reprezentării legale sau judiciare a persoanelor fizice, dacă mandatarul:
  • este soţ sau rudă cu partea până la gradul al doilea inclusiv şi
  • este licenţiat în drept,
  • asistarea acestuia de către avocat nu este cerută nici în etapa procesuală a recursului
  • poate reprezenta partea în faţa oricărei instanţe, indiferent de etapa procesuală.

Conform art. 80 cod procedură civilă, persoanele juridice vor fi asistate şi reprezentate numai de către un avocat sau consilier juridic, sub sancţiunea nulităţii redactarea cererii şi a motivelor de recurs, exercitarea şi susţinerea recursului.

Reprezentarea prin avocat și prin mandatar neavocat

Reprezentarea prin avocat este una dintre cele mai importante forme de reprezentare convențională, deoarece avocatul poate îndeplini actele de procedură și poate susține interesele clientului în fața instanței, în condițiile legii și ale contractului de asistență juridică.

În cazul reprezentării printr-un mandatar care nu are calitatea de avocat, exercitarea drepturilor procesuale este supusă unor limitări. Potrivit art. 83 alin. (1) Cod procedură civilă, mandatarul neavocat nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului cauzei decât prin intermediul unui avocat.

Această regulă se aplică atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor. Excepția este reprezentată de mandatarul care este soț sau rudă până la gradul al doilea inclusiv și are studii juridice finalizate cu licență. În cazul persoanelor juridice, reprezentarea convențională se realizează prin avocat sau consilier juridic, conform art. 84 Cod procedură civilă.

Cum se dovedește calitatea de reprezentant în procesul civil

Calitatea de reprezentant trebuie dovedită în fața instanței prin documentele prevăzute de lege. Documentele diferă în funcție de forma reprezentării și de statutul juridic al părții.

1) Documente pentru reprezentarea legală

  • În cazul reprezentării legale, dovada calității de reprezentant se poate face prin:
    • certificatul de naștere al minorului și documentele care atestă filiația;
    • hotărârea sau actul de numire a tutorelui;
    • documentele privind măsura de ocrotire instituită;
    • actele din care rezultă calitatea organului de reprezentare al persoanei juridice;
    • alte înscrisuri prevăzute de lege.

2) Documente pentru reprezentarea convențională

  • În cazul reprezentării convenționale, documentele justificative sunt:
    • procura sau împuternicirea de reprezentare, pentru mandatarul neavocat;
    • împuternicirea avocațială, pentru avocat;
    • documentele care atestă calitatea de consilier juridic, în condițiile legii;
    • contractul sau înscrisul relevant, după caz.

Potrivit art. 85 Cod procedură civilă, împuternicirea acordată unui mandatar neavocat pentru reprezentarea unei persoane fizice se dovedește prin înscris autentic. Dreptul de reprezentare poate fi acordat și prin declarație verbală făcută în fața instanței, consemnată în încheierea de ședință, cu precizarea limitelor și duratei reprezentării. În cazul avocatului și consilierului juridic, dreptul de reprezentare se dovedește prin înscris, potrivit normelor care reglementează exercitarea profesiei.

3) Documente pentru reprezentarea judiciară

În cazul reprezentării judiciare, dovada calității de reprezentant rezultă din încheierea prin care instanța a dispus numirea reprezentantului sau curatorului special. Această încheiere trebuie să indice limitele și durata mandatului judiciar.

Care sunt limitele mandatului de reprezentare

Mandatul de reprezentare conferă dreptul de a efectua acte procedurale în numele părții, însă nu permite reprezentantului să dispună în mod nelimitat de drepturile acesteia. Potrivit art. 81 Cod procedură civilă, anumite acte procedurale de dispoziție pot fi efectuate numai în baza unui mandat special sau cu încuviințarea prealabilă a instanței ori a autorității administrative competente, după caz.

  • Printre aceste acte se numără:
    • renunțarea la judecată;
    • renunțarea la dreptul dedus judecății;
    • achiesarea la hotărârea pronunțată;
    • achiesarea la pretențiile reclamantului;
    • încheierea unei tranzacții;
    • orice alte acte procedurale de dispoziţie precum:
      • renunţarea la susţinerea unei excepţii procesuale sau
      • renunţarea la alte forme de manifestare a acţiunii civile,
      • fiind exclusă renunţarea la dreptul de administrare a unui mijloc de probă, pentru care nu este necesară prezentarea unui mandat special.

Mandatul general nu este suficient pentru efectuarea acestor acte. În cazul reprezentării prin mandatar neavocat, procura trebuie să prevadă expres dreptul de a efectua actul de dispoziție respectiv. În cazul reprezentării prin avocat, contractul de asistență juridică și împuternicirea avocațială trebuie analizate în raport cu limitele mandatului conferit.

 În cazul minorilor, a persoanelor puse sub interdicţie şi a dispăruţilor
  • Chiar dacă dovada dreptului reprezentantului de a efectua acte procedurale de dispoziţie a fost făcută, instanţa este în drept:
    • să respingă cererea de a se lua act de efectuarea actului respectiv şi
    • să continue judecata cauzei atunci când consideră că actul respectiv nu este în interesul persoanei reprezentate,
    • să aprecieze concret, de la caz la caz.

Lipsa dovezii calităţii de reprezentant este un aspect care poate fi invocat de către părţi, cât şi de către instanţă din oficiu. Instanţa pune în vedere părții să facă această dovadă pană la termenul de judecată următor. Dacă la termenul acordat lipsa nu este acoperită, instanţa va invoca excepţia procesuală a lipsei dovezii calităţii de reprezentant, să o admită şi în consecinţă să anuleze cererea.

Mandatul general și conținutul mandatului de reprezentare

Codul de procedură civilă reglementează distinct mandatul general și conținutul mandatului de reprezentare. Conform art. 86, mandatarul care deține o procură generală poate reprezenta mandantul în instanță numai dacă acest drept i-a fost acordat în mod expres.

  • Există două situații în care dreptul de reprezentare în judecată se prezumă:
    • atunci când persoana care a dat procura generală nu are domiciliul și nici reședința în țară;
    • atunci când procura este dată unui prepus.

Potrivit art. 87 Cod procedură civilă, mandatul este considerat acordat pentru toate actele procesuale îndeplinite în fața aceleiași instanțe, dacă nu a fost limitat în mod expres la anumite acte. Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate îndeplini, chiar fără mandat, anumite acte necesare pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. De asemenea, poate introduce o cale de atac împotriva hotărârii pronunțate, însă susținerea acesteia necesită o nouă împuternicire.

Dovada calităţii de reprezentant se face prin înscrisuri

  • Acte de stare civilă în copie legalizată (la părinţi)
  • Actul de desemnare a tutorelui în copie legalizată
  • Procura în original sau în copie legalizată (reprezentarea convenţională)
  • Împuternicirea avocaţială în original
  • Delegaţia sau împuternicirea de reprezentare juridică în original
  • Un extras din registrul public în care este menţionată calitatea de administrator
  • În cazul reprezentării convenţionale, dacă atât partea (persoană fizică) cât şi pretinsul său reprezentant neavocat:
    • sunt prezenţi în sala de şedinţe şi
    • este sesizată lipsa de la dosar a dovezii calităţii de reprezentant,
    • instanţa va întreba partea dacă înţelege să fie reprezentată în justiţie de către pretinsul mandatar.

În caz afirmativ, partea va da o declaraţie verbală în acest sens în faţa instanţei, specificând totodată limitele şi durata reprezentării. Aceste aspecte vor fi consemnate în încheierea de şedinţă. Instanţa nu va mai proceda la amânarea cauzei, întrucât lipsa sesizată a fost acoperită.

Ce se întâmplă dacă nu este dovedită calitatea de reprezentant

Lipsa dovezii calității de reprezentant constituie o neregularitate procedurală care poate afecta valabilitatea actelor îndeplinite în numele părții. Potrivit art. 82 Cod procedură civilă, dacă instanța constată că persoana care a acționat în numele unei părți nu și-a dovedit calitatea de reprezentant, va acorda un termen scurt pentru acoperirea acestei lipsuri.

Dacă documentele solicitate nu sunt depuse în termenul acordat, cererea va fi anulată. Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată pentru prima dată în calea de atac. Prin urmare, dovada reprezentării trebuie verificată încă de la începutul procesului, pentru evitarea unor consecințe procedurale importante.

Când încetează mandatul de reprezentare

Încetarea mandatului trebuie analizată în funcție de natura raportului juridic și de dispozițiile legale aplicabile. Art. 88 Cod procedură civilă stabilește reguli speciale privind continuarea mandatului în cazul decesului mandantului sau al instituirii unei măsuri de ocrotire. Astfel, mandatul nu încetează automat prin moartea persoanei care l-a acordat și nici prin instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale. În cazul decesului mandantului, mandatul continuă până la retragerea sa de către moștenitori.

În situația instituirii tutelei speciale, mandatul poate fi retras de reprezentantul legal al persoanei ocrotite, iar în cazul consilierii judiciare, de persoana ocrotită, cu încuviințarea tutorelui. Aceste dispoziții urmăresc asigurarea continuității reprezentării și protejarea drepturilor procesuale ale persoanei.

Poate instanța să solicite din oficiu dovada reprezentării

Da. Instanța poate verifica din oficiu dacă persoana care efectuează acte de procedură în numele unei părți are calitatea de reprezentant. Dacă această calitate nu este dovedită, instanța aplică procedura prevăzută de art. 82 Cod procedură civilă și acordă un termen pentru remedierea neregularității. Această verificare are rolul de a asigura legalitatea actelor procedurale și de a preveni exercitarea drepturilor procesuale de către persoane fără împuternicire.

Dacă nici partea nici pretinsul său reprezentant nu sunt prezenţi în sala de judecată la termenul la care a fost sesizată lipsa dovezii respective, instanţa:
  • va amâna cauza şi
  • va cita partea cu menţiunea de a face dovada calităţii de reprezentant,
  • sub sancţiunea anulării cererii.

Asemenea citare se va face chiar dacă partea are termen în cunoştinţă. Această instituţie vizează numai data procesului şi locul desfăşurării sale. Pentru a opera sancţiunea nulităţii cererii, considerăm că citaţia trebuie adresată părţii, chiar dacă la dosar există şi adresa sediului sau domiciliului reprezentantului, întrucât cererea aparţine părţii. Sancţiunea anulării acesteia va produce efecte faţă de parte şi nu faţă de reprezentant. Citarea se va face atât la domiciliul real al părţii cât şi la cel ales.

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este o excepție de procedură

  • Absolută – se încalcă norme de ordine publică
  • Peremptorie – admiterea se conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii
  • Debutează cu un efect dilatoriu (cauza amânându-se pentru efectuarea dovezii calităţii de reprezentant)
  • Această excepţie nu poate fi invocată prima dată în calea de atac.

Întrebări frecvente despre reprezentarea părților în procesul civil

Da, o persoană fizică poate desemna un mandatar neavocat. Acesta are însă limitări privind susținerea concluziilor asupra excepțiilor procesuale și fondului cauzei, cu excepția situației prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod procedură civilă.

Reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanței se realizează numai prin avocat sau consilier juridic, potrivit art. 84 Cod procedură civilă. Reprezentarea legală se realizează prin organele competente ale persoanei juridice.

Instanța acordă un termen scurt pentru depunerea dovezii calității de reprezentant. Dacă lipsa nu este remediată, cererea va fi anulată, potrivit art. 82 Cod procedură civilă.

Curatorul special este numit de instanța care judecă procesul, în condițiile art. 58 Cod procedură civilă, dintre avocații desemnați în acest scop de barou.

Nu în toate cazurile. Partea poate fi reprezentată, cu excepția situațiilor în care legea impune prezența personală în fața instanței.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.