Capacitatea succesorală este aptitudinea unei persoane de a fi subiect de drepturi şi obligaţii pe care le implică calitatea de moştenitor. Dreptul de a moşteni este definit ca fiind modul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă (art. 953 Cod civil).

Capacitatea succesorală

Capacitatea succesorală este condiția legală care permite unei persoane să dobândească patrimoniul sau drepturile patrimoniale transmise prin moștenire. Potrivit art. 953 din Codul civil, moștenirea reprezintă transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane. Conform art. 957 din Codul civil, capacitatea de a moșteni presupune, ca regulă, existența persoanei la momentul deschiderii moștenirii.

Conform prevederilor legale, orice persoană care există la data deschiderii moştenirii are capacitate succesorală. Capacitatea succesorală nu este legată direct de capacitatea civilă (de folosinţă şi de exerciţiu), ci priveşte existenţa în viaţă a persoanei succesibile. 

Ce este capacitatea succesorală

• este aptitudinea legală a unei persoane (fizice sau juridice) de a fi subiect de drepturi şi obligaţii pe care le implică calitatea de moştenitor, de a dobândi patrimoniul unei persoane decedate.
  • începe de la naşterea persoanei fizice sau de la data concepţiei (când este vorba de drepturile sale), cu condiţia să se nască vie, şi
  • încetează odată cu decesul persoanei respective sau la data stabilită prin hotărârea judecătorească de declarare a morţii.

Capacitatea succesorală nu trebuie confundată cu capacitatea de folosinţă şi nici cu capacitatea de exerciţiu. Conform art. 957 Cod civil, orice persoană care există în momentul deschiderii moştenirii are capacitate succesorală, adică poate să moştenească sau să culeagă o succesiune. Astfel, capacitatea succesorală este supusă unor condiții esențiale, iar una dintre acestea este existența persoanei la momentul deschiderii succesiunii.

Cazuri speciale

• Persoanele juridice pot avea capacitate succesorală dacă sunt recunoscute prin lege sau dacă dobândesc drepturi prin testament.
• Absența sau moartea concomitentă: dacă nu se poate stabili ordinea decesului între două persoane care ar fi putut moșteni una de la alta, se aplică prezumțiile legale privind moartea concomitentă.

Condiții pentru a putea moșteni

Indiferent dacă este vorba despre o moştenire legală, testamentară sau contractuală, o persoană poate moşteni, dacă întruneşte, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

• să nu fie nedemnă de a moşteni – o persoană poate pierde capacitatea succesorală dacă se află în situații de nedemnitate succesorală, cum ar fi săvârșirea unor fapte grave împotriva defunctului;
• să aibă vocație/ capacitate succesorală (în temeiul legii sau în temeiul testamentului), adică să existe la momentul deschiderii moştenirii.
• capacitatea juridică deplină – persoana trebuie să fie titulară de drepturi civile. Chiar dacă o persoană este lipsită temporar de exercițiul drepturilor sale, acest fapt nu o împiedică să moștenească (de exemplu, în cazul minorilor sau al persoanelor puse sub tutelă).

1) Existența la momentul deschiderii moștenirii

• Sunt consideraţi că există la data deschiderii succesiunii
  • copilul conceput dacă se naşte viu
  • persoana fizică dispărută dacă nu există o hotărâre judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă
  • persoana juridică de la data actului de înfiinţare
  • fundațiile testamentare de la data deschiderii moştenirii însă numai în măsura necesară ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil

Comorienţii sau codecedaţii nu au capacitatea de a se moşteni unii pe alţii dacă, în cazul morţii mai multor persoane fizice nu se poate stabili dacă una a supravieţuit alteia. Capacitatea succesorală se poate pierde, în timpul vieţii, în urma ivirii unor cazuri de nedemnitate succesorală.

Dovada existenţei

Dovada existenţei capacităţii succesorale trebuie să o facă moştenitorul care pretinde un drept asupra moştenirii în cauză sau urmaşul său. Dovada se face în momentul deschiderii moştenirii.

• Dovada poate fi făcută
  • în mod direct (dacă culege direct moştenirea) sau
  • prin reprezentare (când dobândirea moştenirii are loc prin retransmitere -moşteniri succesive)

În cazul moştenirii prin reprezentare moştenitorul cu vocaţie succesorală legală:

• urcă în virtutea legii, în drepturile succesorale ale ascendentului său (reprezentat),
• culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii succesiunii.
• trebuie să dovedească propria sa capacitate succesorală, cel reprezentat fiind nedemn sau decedat la data deschiderii succesiunii.

Reprezentarea succesorală (art. 965 Cod civil)

Reprezentarea succesorală intervine atunci când un moștenitor legal este înlăturat de la moștenire (prin deces, nedemnitate, renunțare sau dezmoștenire), iar descendenții săi vin la moștenire în locul acestuia, dobândind drepturile corespunzătoare. Moștenirea se împarte pe tulpini, iar în cadrul fiecărei ramuri, între moștenitorii de același grad, în părți egale.

Persoane lipsite de capacitate succesorală

• persoanele decedate la data deschiderii moștenirii;
• persoanele concepute după decesul defunctului.

2) Lipsa nedemnității succesorale

Nedemnitatea succesorală constituie o sancțiune legală prin care o persoană este exclusă de la moștenire pentru fapte grave prevăzute de lege. Cu toate acestea, descendenții nedemnului pot moșteni prin reprezentare, fără a fi afectați de sancțiunea aplicată autorului lor.

• Motivele de nedemnitate
  • Tentativa sau săvârșirea unei infracțiuni grave împotriva defunctului, a soțului, a unui copil sau a unui părinte al defunctului.
  • Acțiuni frauduloase sau dolosive care au vizat alterarea voinței defunctului privind dispozițiile de ultimă voință (testament).

3) Vocația succesorală

• Trebuie să aibă aptitudinea de a fi subiect al drepturilor şi obligaţiilor specifice calităţi de succesor
  • persoana care moștenește trebuie să existe fizic (în viață) sau juridic (considerată născută, conform legii) la momentul deschiderii moștenirii.
  • se consideră că succesiunea se deschide în momentul decesului persoanei (de cujus).
  • copilul conceput, dar nenăscut încă la momentul decesului, are capacitate succesorală dacă se naște viu. Acest principiu protejează interesele unui copil aflat în uter la momentul deschiderii succesiunii.

Cine are dreptul la moștenire în România

• Dreptul la moștenire poate aparține persoanelor chemate la succesiune în temeiul legii sau persoanelor desemnate prin testament, în limitele și condițiile prevăzute de Codul civil:
  • soțul supraviețuitor;
  • descendenții defunctului, respectiv copiii și urmașii acestora, în condițiile legii;
  • părinții defunctului;
  • frații și surorile defunctului și descendenții acestora, în condițiile legii;
  • ceilalți ascendenți și colaterali care îndeplinesc condițiile legale.

În cazul moștenirii testamentare, pot dobândi bunuri sau drepturi persoanele desemnate de defunct prin testament, cu respectarea condițiilor de validitate și a rezervei succesorale. Simpla existență a unei legături de rudenie nu garantează că persoana respectivă va primi efectiv o parte din moștenire. Trebuie stabilit dacă aceasta este chemată efectiv la succesiune, în funcție de clasele de moștenitori, gradul de rudenie, existența soțului supraviețuitor și eventualele dispoziții testamentare.

Când se deschide moștenirea, importanța moment deces

Potrivit regulilor generale din Codul civil, moștenirea se deschide la data decesului persoanei care lasă patrimoniul succesoral.

• Momentul deschiderii moștenirii este important pentru că permite stabilirea:
  • persoanelor care existau la acea dată și puteau moșteni;
  • persoanelor care aveau vocație succesorală;
  • situației copilului conceput, dar nenăscut;
  • efectelor decesului succesibilului înainte sau după deschiderea moștenirii;
  • situațiilor în care nu se poate stabili ordinea deceselor.
• Aceste aspecte pot influența atât identificarea moștenitorilor, cât și modul în care se transmite patrimoniul succesoral.

Capacitatea succesorală în cazul moștenirii

Capacitatea succesorală în cazul moștenirii prin reprezentare și prin retransmitere este diferențiată. Reprezentarea operează doar în cazul moştenirii legale. Poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moşteni, precum şi nedemnul, chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii.

• Pentru a veni prin reprezentare succesorală la moştenirea defunctului, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru a-l moşteni pe acesta:
  • să aibă capacitate succesorală (să existe la data deschiderii moştenirii)
  • să aibă vocaţie succesorală proprie
  • să nu fie nedemn

• Reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul:
  • este nedemn faţă de reprezentat sau
  • a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el

Retransmiterea operează atât în cazul moştenirii legale cât şi al moştenirii testamentare. Conform prevederilor legale, orice persoană care există la data deschiderii moştenirii are capacitate succesorală. Capacitatea succesorală nu este legată direct de capacitatea civilă (de folosinţă şi de exerciţiu), ci priveşte existenţa în viaţă a persoanei succesibile. 

Exemplu

• A lasă la decesul său un moştenitor B care nu-şi exercită dreptul de opţiune succesorală faţă de A.
• Moştenitorul B decedează în termenul legal de a opta succesoral.
• În cazul retransmiterii opţiunii nu este necesar ca moştenitorii lui B să fi existat la data deschiderii moştenirii lui A. Aceasta deoarece dreptul de opţiune a fost transmis în patrimoniul lor prin moştenire de la autorul lor B, condiţia cerută de lege raportându-se la persoana B.
• Ei trebuiau să existe la data morţii lui B, iar B, la rândul său, trebuia să existe la data morţii lui A.
• Nu este necesar ca moştenitorii lui B să aibă vocaţie proprie la succesiunea lui A, întrucât ei dobândesc dreptul de opţiune prin moştenire de la autorul lor B, acesta din urmă fiind necesar să aibă vocaţie la succesiunea lui A.

Cine poate avea capacitate succesorală

 a) Persoanele fizice în viaţă

O persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii. Este indiferent cât timp a trăit moştenitorul după deschiderea moştenirii, fiind suficient ca, în momentul decesului persoanei despre a cărei moştenire este vorba, el să fi fost în viaţă, chiar dacă a decedat ulterior. Dovada se face cu actele de stare civilă. Dacă moștenitorul supraviețuiește defunctului, chiar și pentru o perioadă foarte scurtă, drepturile succesorale dobândite sau dreptul de opțiune succesorală pot fi transmise propriilor moștenitori, în condițiile legii.

• În caz de deces al moştenitorului care a fost în viaţă la data deschiderii moştenirii, dovada se face:
  • cu certificatul de deces sau
  • hotărârea judecătorească definitivă declarativă de moarte. Din sentinţa judecătorească trebuie să rezulte că moartea moştenitorului a intervenit după deschiderea succesiunii.

• Dacă moştenitorul moare imediat după deschiderea succesiunii lui de cujus dreptul său succesoral, dreptul său de opţiune succesorală, va fi transmis propriilor săi moştenitori ca parte componentă a patrimoniului succesoral lăsat de el.

Exemplu: dacă o persoană decedează, iar unul dintre moștenitorii săi moare ulterior, drepturile succesorale ale acestuia pot intra în propria masă succesorală. Situația trebuie analizată în funcție de momentul fiecărui deces și de exercitarea dreptului de opțiune succesorală.

b) Persoanele dispărute

Dispariția unei persoane nu echivalează automat cu decesul acesteia. În lipsa unei hotărâri judecătorești definitive de declarare a morții, situația persoanei dispărute trebuie analizată potrivit normelor legale aplicabile. Stabilirea datei morții poate influența capacitatea succesorală și drepturile celorlalți succesibili. Dacă ulterior se constată că persoana dispărută decedase înaintea autorului moștenirii, efectele asupra succesiunii se stabilesc în raport cu data decesului și cu regulile aplicabile. Aceste persoane sunt socotite de lege a fi în viaţă, până la declararea judecătorească a morţii.

• Cel dispărut este considerat în viaţă în lipsa unei hotărâri definitive declarative de moarte iar capacitatea succesorală a dispărutului este provizorie până la definitivarea sa prin:
  • reapariţia dispărutului
  • constatarea fizică a morţii sau
  • declararea decesului său într-o hotărâre judecătorească definitivă, stabilindu-se ca dată a morţii o dată ulterioară deschiderii succesiunii.

Capacitatea succesorală provizorie a dispărutului se desfiinţează cu efect retroactiv dacă se constată fizic ori prin hotărâre judecătorească definitivă declarativă de moarte că el nu mai exista la data morţii lui de cujus. După declararea morţii, existenţa capacităţii succesorale depinde, retroactiv, de împrejurarea dacă data morţii, stabilită prin hotărârea judecătorească, se situează înainte sau după data deschiderii moştenirii.

c) Persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii succesiunii

Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, însă numai dacă el se naşte viu (chiar dacă nu viabile). În acest sens, art. 36 din Codul civil prevede că „drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu”. Dovada concepţiei se face prin aplicarea prezumţiei timpului legal al concepţiei (art. 412), considerându-se că era conceput la data deschiderii moştenirii orice copil, cu vocaţie succesorală, născut înainte de împlinirea a 300 de zile de la data morţii persoanei despre a cărei moştenire este vorba. Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi.

• Cel care pretinde moştenirea în numele copilului trebuie să dovedească, cu orice mijloc legal de probă:
  • data concepţiei copilului,
  • situarea acestei date înainte de momentul deschiderii succesiunii şi
  • că el s-a născut viu, cu orice mijloc legal de probă.

Copilul conceput înainte de deschiderea moștenirii poate beneficia de drepturi succesorale dacă se naște viu. Regula rezultă din art. 36 din Codul civil, potrivit căruia drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune, însă numai dacă acesta se naște viu. Prin urmare, faptul că un copil nu era încă născut la data decesului nu exclude automat posibilitatea de a moșteni. Pentru stabilirea drepturilor sale pot fi necesare dovezi privind concepția, nașterea vie și legătura de filiație.

d) Persoanele juridice

Persoanele juridice existente la data deschiderii moştenirii, care au capacitate succesorală de la data înregistrării (dacă sunt supuse înregistrării) sau de la data actului de înfiinţare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege (art. 205 alin.1 şi 2 Cod civil). Persoanele juridice pot dobândi moştenirea numai în temeiul unui testament (prin legat). 

• Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării, de la această dată:
  • au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la această dată,
  • au capacitate succesorală putând dobândi bunuri la data deschiderii succesiunii.

• Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, după caz:
  • de la data actului de înfiinşare,
  • de la data autorizării constituirii lor sau
  • de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege.

Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării pot, chiar de la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şi să îşi asume obligaţii numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil. Caracteristic persoanei juridice este şi faptul că poate dobândi moştenirea exclusiv printr-un legat cuprins în testament (întotdeauna moştenire testamentară).

Legea recunoaşte persoanelor juridice o capacitate de folosinţă anticipată de la data actului de înfiinţare, în măsura în care bunurile succesorale sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil.  Dreptul care formează obiectul legatului trebuie să corespundă scopului pentru care a fost creată persoana juridică. Trebuie respectat principiul capacităţii de folosinţă.

Persoanele juridice existente la data deschiderii moştenirii, care au capacitate succesorală de la data înregistrării (dacă sunt supuse înregistrării) sau de la data actului de înfiinţare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege (art. 205 alin.1 şi 2 din noul Cod civil). Trebuie precizat că persoanele juridice pot dobândi moştenirea numai în temeiul unui testament (prin legat). 

Legatul care nu corespunde scopului:

• este nul dacă incapacitatea a existat în momentul întocmirii testamentului
• este caduc dacă aceasta a survenit ulterior, dar înainte de deschiderea moştenirii.

Cine nu poate moșteni

a) Persoanele predecedate

Persoana care a decedat înaintea autorului moștenirii nu poate moșteni direct, deoarece nu mai exista la momentul deschiderii succesiunii. Totuși, descendenții săi pot veni la moștenire prin reprezentare succesorală, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul civil.

Persoanele predecedate (care au murit înaintea deschiderii moştenirii), precum şi persoanele juridice desfiinţate (care nu mai aveau fiinţă legală la data deschiderii moştenirii) nu vor putea moşteni deoarece numai cele care există la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorală.

Moştenitorii în viaţă ai lui de cujus vor fi cei care, în nume propriu, vor culege moştenirea în cazul în care condiţiile reprezentării sunt neîndeplinite.  În cazul moştenirii legale prin reprezentare, partea din moştenire care s-ar fi cuvenit persoanei fizice predecedate dacă ar fi fost în viaţă la data deschiderii moştenirii va reveni descendenţilor săi.

• Dacă nu sunt întrunite condiţiile reprezentării succesorale:
  • succesorii în drepturi ai persoanei predecedate nu vor putea moşteni partea care se cuvenea persoanei predecedate, dacă ar fost în viaţă,
  • va fi culeasă de moştenitorii în viaţă ai lui decujus, chiar şi de descendenţii celui predecedat, dar în nume propriu şi nu prin reprezentare sau retransmitere.

b) Persoanele încă neconcepute

Persoana fizică neconcepută la momentul deschiderii moștenirii nu poate, ca regulă, dobândi capacitate succesorală în nume propriu pentru acea succesiune. Această situație trebuie diferențiată de cazul copilului deja conceput, dar nenăscut, ale cărui drepturi sunt recunoscute dacă se naște viu. Persoanele fizice încă neconcepute la data deschiderii moştenirii (cele născute la mai mult de 300 de zile, socotite de la data deschiderii moştenirii) precum şi persoanele juridice care nu aveau încă fiinţă legală la data deschiderii moştenirii.

c) Persoanele juridice care au încetat să existe

O persoană juridică desființată înainte de deschiderea moștenirii nu poate dobândi în nume propriu drepturi succesorale ca persoană juridică existentă. Analiza concretă depinde de data încetării personalității juridice și de regulile aplicabile eventualei reorganizări sau succesiuni în drepturi.

Comorienții și Codecedații: ce se întâmplă când nu poate fi stabilită ordinea deceselor

Comorienții sunt două sau mai multe persoane decedate în aceeaşi împrejurare şi în condiţii în care este imposibil de apreciat exact care dintre ele a supravieţuit celeilalte, persoane prezumate că au murit deodată, astfel încât nici una nu o va putea moşteni pe cealaltă.

Codecedaţii sunt persoane cu vocaţie succesorală reciprocă, ce au decedat în acelaşi timp, chiar dacă nu în aceeaşi împrejurare, fără a se putea stabili că una ar fi supravieţuit celeilalte. Potrivit art. 957 alin.2 Cod civil „dacă, în cazul morţii mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moşteni una pe alta”. Exemple: catastrofă aeriană, naufragiu, cutremur, bombardament etc.

Conform prezumţiei morţii concomitente consacrată în drept, persoanele care au decedat în aceeaşi împrejurare şi aveau vocaţie succesorală reciprocă nu se vor putea moşteni. Justificarea constă în nesupravieţuirea uneia celeilalte, fiecăreia lipsindu-i capacitatea succesorală.

Lipsirea de capacitate succesorala reciprocă sau unilaterală se aplică şi în cazul persoanelor fizice decedate în acelaşi timp, dar care nu sunt comorienţi, ci codecedați. Justificarea constă în aceea că aceștia din urmă nu au decedat în aceeaşi împrejurare, ci în acelaşi timp din cauze diferite fără a se putea stabili cu exactitate ordinea deceselor. Deosebirea dintre comorienți și codecedați este dictată de împrejurările decesului, care pot fi asemănătoare sau diferite.

Exemplu: dacă doi soți decedează în aceeași împrejurare și nu se poate determina care dintre ei a supraviețuit celuilalt, nu se poate presupune că unul a moștenit de la celălalt. Succesiunile se analizează separat, în raport cu propriii moștenitori și cu patrimoniile fiecăruia.

Excluderea și decăderea din dreptul de a moșteni

• O persoană poate fi exclusă de la moștenire prin intermediul unui testament, dar nu poate fi lipsită de partea legitimă (rezervată) în cazul moștenitorilor rezervatari (de exemplu, copii, soțul supraviețuitor).
• Decăderea este pierderea capacității succesorale ca urmare a săvârșirii unor fapte prevăzute expres de lege, cum ar fi nedemnitatea.

Moștenirea legală vis-a-vis de moștenirea testamentară

• Moștenirea legală are loc în absența unui testament și se realizează conform regulilor de succesiune legale, care stabilesc ordinea de prioritate a moștenitorilor.
• Moștenirea testamentară se realizează prin dispozițiile de ultimă voință ale defunctului, prevăzute într-un testament. Testamentul poate modifica ordinea și cotele moștenitorilor legali, cu respectarea drepturilor rezervatarilor.

Capacitatea succesorală este condiționată de existența fizică sau juridică la momentul deschiderii succesiunii. Orice persoană care întrunește aceste condiții și nu se află în situații de nedemnitate poate deveni moștenitor legal sau testamentar.

Ce este nedemnitatea succesorală

Nedemnitatea succesorală reprezintă sancțiunea civilă prin care o persoană este înlăturată de la moștenire pentru fapte grave prevăzute de lege.

• Codul civil reglementează două forme principale:
  • Nedemnitatea de drept, prevăzută de art. 958 din Codul civil.
  • Nedemnitatea judiciară, prevăzută de art. 959 din Codul civil, care presupune îndeplinirea condițiilor legale și, după caz, declararea nedemnității de către instanță.

Printre situațiile relevante se numără anumite fapte intenționate grave împotriva celui care lasă moștenirea, ascunderea, alterarea, distrugerea sau falsificarea testamentului cu rea-credință și împiedicarea prin dol sau violență a întocmirii, modificării ori revocării testamentului.

Nedemnitatea trebuie analizată în raport cu faptele concrete și cu dispozițiile legale aplicabile. Nu orice conflict de familie, dezacord sau lipsă de relații cu defunctul constituie un motiv de nedemnitate succesorală. De asemenea, nedemnitatea nu trebuie confundată cu renunțarea la moștenire sau cu dezmoștenirea.

Ce sunt moștenitorii rezervatari

Moștenitorii rezervatari sunt persoanele cărora legea le recunoaște dreptul la o rezervă succesorală, chiar dacă defunctul a dispus prin testament de patrimoniul său.

• Potrivit Codului civil, moștenitorii rezervatari sunt:
  • soțul supraviețuitor;
  • descendenții defunctului;
  • ascendenții privilegiați, respectiv părinții defunctului, în condițiile legii.

Rezerva succesorală limitează libertatea de a dispune prin liberalități atunci când acestea afectează drepturile rezervatarilor. Prin urmare, existența unui testament nu înseamnă că moștenitorii rezervatari pot fi lipsiți în orice împrejurare de partea protejată de lege. Stabilirea rezervei și a cotității disponibile se face în funcție de persoanele chemate la moștenire și de patrimoniul succesoral.

Care este diferența dintre capacitatea succesorală și vocația succesorală

Deși sunt noțiuni apropiate, capacitatea succesorală și vocația succesorală au semnificații juridice diferite. Capacitatea succesorală privește aptitudinea persoanei de a moșteni, în principal prin raportare la existența sa la momentul deschiderii moștenirii. Vocația succesorală reprezintă chemarea unei persoane la moștenire, în temeiul legii sau al testamentului.

O persoană poate avea capacitate succesorală, dar să nu fie chemată efectiv la moștenire, deoarece există alți moștenitori cu prioritate sau pentru că nu are vocație concretă la succesiunea respectivă. Pentru a stabili cine primește efectiv bunurile și în ce cote, trebuie analizate împreună capacitatea succesorală, vocația la moștenire, nedemnitatea, regulile devoluțiunii succesorale și eventualele dispoziții testamentare.

Cum se dovedește capacitatea succesorală

• Dovada capacității succesorale se face prin documente și mijloace de probă adecvate situației concrete.
  • certificatul de deces al autorului moștenirii;
  • certificatele de naștere și de căsătorie;
  • documentele care dovedesc filiația și legătura de rudenie;
  • certificatul de deces al unui succesibil, atunci când trebuie stabilită ordinea deceselor;
  • hotărârile judecătorești definitive privind declararea morții;
  • testamentul și documentele referitoare la persoanele desemnate;
  • alte înscrisuri sau probe admise de lege.

În cazul copilului conceput, dar nenăscut la data deschiderii moștenirii, trebuie dovedite împrejurările care justifică recunoașterea drepturilor sale succesorale. Documentele necesare pot varia în funcție de procedura succesorală și de existența unor neînțelegeri între succesibili.

Întrebări frecvente despre capacitatea succesorală în 2026

Ce înseamnă capacitate succesorală

Capacitatea succesorală este aptitudinea unei persoane de a dobândi drepturi și obligații prin moștenire. Conform art. 957 din Codul civil, regula generală este că persoana trebuie să existe la momentul deschiderii moștenirii.

Poate un minor să moștenească?

Da. Minorul poate dobândi drepturi succesorale. Lipsa capacității de exercițiu depline nu îl împiedică să moștenească, însă exercitarea drepturilor se realizează potrivit regulilor legale aplicabile.

Poate o persoană dispărută să moștenească?

Situația persoanei dispărute se analizează potrivit regulilor privind declararea judecătorească a morții. În lipsa unei hotărâri definitive de declarare a morții, dispariția nu echivalează automat cu decesul.

Poate o persoană să fie exclusă de la moștenire?

Da, în situațiile prevăzute de lege, inclusiv în cazul nedemnității succesorale. Efectele unei dispoziții testamentare de dezmoștenire trebuie analizate separat, cu respectarea drepturilor moștenitorilor rezervatari.

Care este diferența dintre capacitatea succesorală și nedemnitatea succesorală?

Capacitatea succesorală privește aptitudinea de a moșteni, în timp ce nedemnitatea este o sancțiune legală care poate conduce la înlăturarea unei persoane de la moștenire pentru fapte prevăzute expres de lege.