Capacitatea succesorală în 2026: cine poate moșteni
Capacitatea succesorală reprezintă aptitudinea unei persoane de a dobândi drepturi și obligații prin moștenire. Dreptul de a moşteni este definit ca fiind modul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă (art. 953 Cod civil).
Capacitatea succesorală în 2026: cine poate moșteni și care sunt condițiile prevăzute de Codul civil
Potrivit art. 957 din Codul civil, o persoană poate moșteni dacă există la momentul deschiderii succesiunii, respectiv la data decesului celui care lasă moștenirea. Dreptul de a moșteni nu este condiționat de existența capacității depline de exercițiu. Astfel, minorii și persoanele ocrotite prin măsuri de protecție juridică pot dobândi bunuri prin moștenire, chiar dacă nu pot exercita singuri toate drepturile civile. În România, capacitatea succesorală este reglementată de art. 957–962 din Codul civil și trebuie analizată împreună cu vocația succesorală și regulile privind nedemnitatea succesorală.

Ce înseamnă capacitatea succesorală
Capacitatea succesorală este aptitudinea legală a unei persoane (fizice sau juridice) de a fi subiect de drepturi şi obligaţii pe care le implică calitatea de moştenitor, de a dobândi patrimoniul unei persoane decedate.
- începe de la naşterea persoanei fizice sau de la data concepţiei (când este vorba de drepturile sale), cu condiţia să se nască vie, şi
- încetează odată cu decesul persoanei respective sau la data stabilită prin hotărârea judecătorească de declarare a morţii.
- Pentru dobândirea unei moșteniri trebuie avute în vedere trei aspecte juridice distincte:
- Capacitatea succesorală – existența persoanei la momentul deschiderii moștenirii, în condițiile prevăzute de lege.
- Vocația succesorală – chemarea unei persoane la moștenire în temeiul legii sau al testamentului.
- Nedemnitatea succesorală – sancțiunea civilă care poate determina înlăturarea unei persoane de la moștenire pentru săvârșirea faptelor prevăzute expres de lege.
Cazuri speciale
- Persoanele juridice pot avea capacitate succesorală dacă sunt recunoscute prin lege sau dacă dobândesc drepturi prin testament.
- Absența sau moartea concomitentă: dacă nu se poate stabili ordinea decesului între două persoane care ar fi putut moșteni una de la alta, se aplică prezumțiile legale privind moartea concomitentă.
Care sunt condițiile pentru a putea moșteni
Potrivit Codului civil, pentru a dobândi o moștenire trebuie îndeplinite condițiile legale referitoare la existența persoanei și la vocația sa succesorală.
- Indiferent dacă este vorba despre o moştenire legală, testamentară sau contractuală, o persoană poate moşteni, dacă întruneşte, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
- să nu fie nedemnă de a moşteni – o persoană poate pierde capacitatea succesorală dacă se află în situații de nedemnitate succesorală, cum ar fi săvârșirea unor fapte grave împotriva defunctului;
- să aibă vocație/ capacitate succesorală (în temeiul legii sau în temeiul testamentului), adică să existe la momentul deschiderii moştenirii.
- capacitatea juridică deplină – persoana trebuie să fie titulară de drepturi civile. Chiar dacă o persoană este lipsită temporar de exercițiul drepturilor sale, acest fapt nu o împiedică să moștenească (de exemplu, în cazul minorilor sau al persoanelor puse sub tutelă).
1) Existența persoanei la data deschiderii moștenirii
Conform art. 957 alin. (1) din Codul civil, o persoană poate moșteni dacă există la momentul deschiderii moștenirii. Moștenirea se deschide în momentul decesului persoanei, potrivit art. 954 din Codul civil. În consecință, pentru stabilirea capacității succesorale este esențială determinarea momentului exact al decesului autorului moștenirii și a situației juridice a persoanelor chemate la succesiune la acel moment.
- Sunt consideraţi că există la data deschiderii succesiunii
- copilul conceput dacă se naşte viu
- persoana fizică dispărută dacă nu există o hotărâre judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă
- persoana juridică de la data actului de înfiinţare
- fundațiile testamentare de la data deschiderii moştenirii însă numai în măsura necesară ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil
Comorienţii sau codecedaţii nu au capacitatea de a se moşteni unii pe alţii dacă, în cazul morţii mai multor persoane fizice nu se poate stabili dacă una a supravieţuit alteia. Capacitatea succesorală se poate pierde, în timpul vieţii, în urma ivirii unor cazuri de nedemnitate succesorală.
Dovada existenţei
Dovada existenţei capacităţii succesorale trebuie să o facă moştenitorul care pretinde un drept asupra moştenirii în cauză sau urmaşul său. Dovada se face în momentul deschiderii moştenirii.
- Dovada poate fi făcută
- în mod direct (dacă culege direct moştenirea) sau
- prin reprezentare (când dobândirea moştenirii are loc prin retransmitere -moşteniri succesive)
În cazul moştenirii prin reprezentare moştenitorul cu vocaţie succesorală legală:
- urcă în virtutea legii, în drepturile succesorale ale ascendentului său (reprezentat),
- culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii succesiunii.
- trebuie să dovedească propria sa capacitate succesorală, cel reprezentat fiind nedemn sau decedat la data deschiderii succesiunii.
Reprezentarea succesorală (art. 965 Cod civil)
Reprezentarea succesorală intervine atunci când un moștenitor legal este înlăturat de la moștenire (prin deces, nedemnitate, renunțare sau dezmoștenire), iar descendenții săi vin la moștenire în locul acestuia, dobândind drepturile corespunzătoare. Moștenirea se împarte pe tulpini, iar în cadrul fiecărei ramuri, între moștenitorii de același grad, în părți egale.
Persoane lipsite de capacitate succesorală
- persoanele decedate la data deschiderii moștenirii;
- persoanele concepute după decesul defunctului.
2) Lipsa nedemnității succesorale
Nedemnitatea succesorală constituie o sancțiune legală prin care o persoană este exclusă de la moștenire pentru fapte grave prevăzute de lege. Cu toate acestea, descendenții nedemnului pot moșteni prin reprezentare, fără a fi afectați de sancțiunea aplicată autorului lor.
- Motivele de nedemnitate
- Tentativa sau săvârșirea unei infracțiuni grave împotriva defunctului, a soțului, a unui copil sau a unui părinte al defunctului.
- Acțiuni frauduloase sau dolosive care au vizat alterarea voinței defunctului privind dispozițiile de ultimă voință (testament).
3) Existența vocației succesorale
Potrivit art. 962 din Codul civil, pentru a putea moșteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de defunct prin testament.
- Vocația succesorală poate fi:
- a) Legală, atunci când persoana este chemată la moștenire în baza legăturii de rudenie sau a calității de soț supraviețuitor, potrivit regulilor devoluțiunii legale.
- b) Testamentară, atunci când persoana este desemnată de testator să primească unul sau mai multe bunuri ori o fracțiune din patrimoniul succesoral, printr-un legat.
În cazul moștenirii legale, simpla legătură de rudenie nu garantează dobândirea efectivă a unei cote succesorale. Trebuie respectate clasele de moștenitori, principiul proximității gradului de rudenie și celelalte reguli privind devoluțiunea succesorală. În cazul moștenirii testamentare, libertatea testatorului este limitată de rezerva succesorală recunoscută moștenitorilor rezervatari.
- Trebuie să aibă aptitudinea de a fi subiect al drepturilor şi obligaţiilor specifice calităţi de succesor
- persoana care moștenește trebuie să existe fizic (în viață) sau juridic (considerată născută, conform legii) la momentul deschiderii moștenirii.
- se consideră că succesiunea se deschide în momentul decesului persoanei (de cujus).
- copilul conceput, dar nenăscut încă la momentul decesului, are capacitate succesorală dacă se naște viu. Acest principiu protejează interesele unui copil aflat în uter la momentul deschiderii succesiunii.
Cine are dreptul la moștenire în România
- Dreptul la moștenire poate aparține persoanelor chemate la succesiune în temeiul legii sau persoanelor desemnate prin testament, în limitele și condițiile prevăzute de Codul civil:
- soțul supraviețuitor;
- descendenții defunctului, respectiv copiii și urmașii acestora, în condițiile legii;
- părinții defunctului;
- frații și surorile defunctului și descendenții acestora, în condițiile legii;
- ceilalți ascendenți și colaterali care îndeplinesc condițiile legale.
În cazul moștenirii testamentare, pot dobândi bunuri sau drepturi persoanele desemnate de defunct prin testament, cu respectarea condițiilor de validitate și a rezervei succesorale. Simpla existență a unei legături de rudenie nu garantează că persoana respectivă va primi efectiv o parte din moștenire. Trebuie stabilit dacă aceasta este chemată efectiv la succesiune, în funcție de clasele de moștenitori, gradul de rudenie, existența soțului supraviețuitor și eventualele dispoziții testamentare.
Când se deschide moștenirea, importanța momentului decesului
Potrivit regulilor generale din Codul civil, moștenirea se deschide la data decesului persoanei care lasă patrimoniul succesoral.
- Momentul deschiderii moștenirii este important pentru că permite stabilirea:
- persoanelor care existau la acea dată și puteau moșteni;
- persoanelor care aveau vocație succesorală;
- situației copilului conceput, dar nenăscut;
- efectelor decesului succesibilului înainte sau după deschiderea moștenirii;
- situațiilor în care nu se poate stabili ordinea deceselor.
- Aceste aspecte pot influența atât identificarea moștenitorilor, cât și modul în care se transmite patrimoniul succesoral.
Capacitatea succesorală în cazul moștenirii
Capacitatea succesorală în cazul moștenirii prin reprezentare și prin retransmitere este diferențiată. Reprezentarea operează doar în cazul moştenirii legale. Poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moşteni, precum şi nedemnul, chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii.
- Pentru a veni prin reprezentare succesorală la moştenirea defunctului, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru a-l moşteni pe acesta:
- să aibă capacitate succesorală (să existe la data deschiderii moştenirii)
- să aibă vocaţie succesorală proprie
- să nu fie nedemn
- Reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el.
Retransmiterea operează atât în cazul moştenirii legale cât şi al moştenirii testamentare. Conform prevederilor legale, orice persoană care există la data deschiderii moştenirii are capacitate succesorală. Capacitatea succesorală nu este legată direct de capacitatea civilă (de folosinţă şi de exerciţiu), ci priveşte existenţa în viaţă a persoanei succesibile.
Exemplu
- A lasă la decesul său un moştenitor B care nu-şi exercită dreptul de opţiune succesorală faţă de A.
- Moştenitorul B decedează în termenul legal de a opta succesoral.
- În cazul retransmiterii opţiunii nu este necesar ca moştenitorii lui B să fi existat la data deschiderii moştenirii lui A. Aceasta deoarece dreptul de opţiune a fost transmis în patrimoniul lor prin moştenire de la autorul lor B, condiţia cerută de lege raportându-se la persoana B.
- Ei trebuiau să existe la data morţii lui B, iar B, la rândul său, trebuia să existe la data morţii lui A.
- Nu este necesar ca moştenitorii lui B să aibă vocaţie proprie la succesiunea lui A, întrucât ei dobândesc dreptul de opţiune prin moştenire de la autorul lor B, acesta din urmă fiind necesar să aibă vocaţie la succesiunea lui A.
Cine poate avea capacitate succesorală
a) Persoanele fizice în viaţă
O persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii. Este indiferent cât timp a trăit moştenitorul după deschiderea moştenirii, fiind suficient ca, în momentul decesului persoanei despre a cărei moştenire este vorba, el să fi fost în viaţă, chiar dacă a decedat ulterior. Dovada se face cu actele de stare civilă. Dacă moștenitorul supraviețuiește defunctului, chiar și pentru o perioadă foarte scurtă, drepturile succesorale dobândite sau dreptul de opțiune succesorală pot fi transmise propriilor moștenitori, în condițiile legii.
- În caz de deces al moştenitorului care a fost în viaţă la data deschiderii moştenirii, dovada se face:
- cu certificatul de deces sau
- hotărârea judecătorească definitivă declarativă de moarte. Din sentinţa judecătorească trebuie să rezulte că moartea moştenitorului a intervenit după deschiderea succesiunii.
- Dacă moştenitorul moare imediat după deschiderea succesiunii lui de cujus dreptul său succesoral, dreptul său de opţiune succesorală, va fi transmis propriilor săi moştenitori ca parte componentă a patrimoniului succesoral lăsat de el.
Exemplu: dacă o persoană decedează, iar unul dintre moștenitorii săi moare ulterior, drepturile succesorale ale acestuia pot intra în propria masă succesorală. Situația trebuie analizată în funcție de momentul fiecărui deces și de exercitarea dreptului de opțiune succesorală.
b) Persoanele dispărute
Dispariția unei persoane nu echivalează automat cu decesul acesteia. În lipsa unei hotărâri judecătorești definitive de declarare a morții, situația persoanei dispărute trebuie analizată potrivit normelor legale aplicabile. Stabilirea datei morții poate influența capacitatea succesorală și drepturile celorlalți succesibili. Dacă ulterior se constată că persoana dispărută decedase înaintea autorului moștenirii, efectele asupra succesiunii se stabilesc în raport cu data decesului și cu regulile aplicabile. Aceste persoane sunt socotite de lege a fi în viaţă, până la declararea judecătorească a morţii.
- Cel dispărut este considerat în viaţă în lipsa unei hotărâri definitive declarative de moarte iar capacitatea succesorală a dispărutului este provizorie până la definitivarea sa prin:
- reapariţia dispărutului
- constatarea fizică a morţii sau
- declararea decesului său într-o hotărâre judecătorească definitivă, stabilindu-se ca dată a morţii o dată ulterioară deschiderii succesiunii.
Capacitatea succesorală provizorie a dispărutului se desfiinţează cu efect retroactiv dacă se constată fizic ori prin hotărâre judecătorească definitivă declarativă de moarte că el nu mai exista la data morţii lui de cujus. După declararea morţii, existenţa capacităţii succesorale depinde, retroactiv, de împrejurarea dacă data morţii, stabilită prin hotărârea judecătorească, se situează înainte sau după data deschiderii moştenirii.
c) Persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii succesiunii
Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, însă numai dacă el se naşte viu (chiar dacă nu viabile). În acest sens, art. 36 din Codul civil prevede că „drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu”. Dovada concepţiei se face prin aplicarea prezumţiei timpului legal al concepţiei (art. 412), considerându-se că era conceput la data deschiderii moştenirii orice copil, cu vocaţie succesorală, născut înainte de împlinirea a 300 de zile de la data morţii persoanei despre a cărei moştenire este vorba. Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi.
- Cel care pretinde moştenirea în numele copilului trebuie să dovedească, cu orice mijloc legal de probă:
- data concepţiei copilului,
- situarea acestei date înainte de momentul deschiderii succesiunii şi
- că el s-a născut viu, cu orice mijloc legal de probă.
Copilul conceput înainte de deschiderea moștenirii poate beneficia de drepturi succesorale dacă se naște viu. Regula rezultă din art. 36 din Codul civil, potrivit căruia drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune, însă numai dacă acesta se naște viu. Prin urmare, faptul că un copil nu era încă născut la data decesului nu exclude automat posibilitatea de a moșteni. Pentru stabilirea drepturilor sale pot fi necesare dovezi privind concepția, nașterea vie și legătura de filiație.
d) Persoanele juridice
Persoanele juridice existente la data deschiderii moştenirii, care au capacitate succesorală de la data înregistrării (dacă sunt supuse înregistrării) sau de la data actului de înfiinţare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege (art. 205 alin.1 şi 2 Cod civil). Persoanele juridice pot dobândi moştenirea numai în temeiul unui testament (prin legat).
- Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării, de la această dată:
- au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la această dată,
- au capacitate succesorală putând dobândi bunuri la data deschiderii succesiunii.
- Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, după caz:
- de la data actului de înfiinşare,
- de la data autorizării constituirii lor sau
- de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege.
Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării pot, chiar de la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şi să îşi asume obligaţii numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil. Caracteristic persoanei juridice este şi faptul că poate dobândi moştenirea exclusiv printr-un legat cuprins în testament (întotdeauna moştenire testamentară).
Legea recunoaşte persoanelor juridice o capacitate de folosinţă anticipată de la data actului de înfiinţare, în măsura în care bunurile succesorale sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil. Dreptul care formează obiectul legatului trebuie să corespundă scopului pentru care a fost creată persoana juridică. Trebuie respectat principiul capacităţii de folosinţă.
Persoanele juridice existente la data deschiderii moştenirii, care au capacitate succesorală de la data înregistrării (dacă sunt supuse înregistrării) sau de la data actului de înfiinţare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege (art. 205 alin.1 şi 2 din noul Cod civil). Trebuie precizat că persoanele juridice pot dobândi moştenirea numai în temeiul unui testament (prin legat).
Legatul care nu corespunde scopului:
- este nul dacă incapacitatea a existat în momentul întocmirii testamentului
- este caduc dacă aceasta a survenit ulterior, dar înainte de deschiderea moştenirii.
Cine nu poate moșteni
a) Persoanele decedate înaintea autorului moștenirii (predecedate)
Persoana care a decedat înaintea autorului moștenirii nu poate moșteni direct, deoarece nu mai exista la momentul deschiderii succesiunii. Totuși, descendenții săi pot veni la moștenire prin reprezentare succesorală, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul civil.
Persoanele predecedate (care au murit înaintea deschiderii moştenirii), precum şi persoanele juridice desfiinţate (care nu mai aveau fiinţă legală la data deschiderii moştenirii) nu vor putea moşteni deoarece numai cele care există la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorală.
Moştenitorii în viaţă ai lui de cujus vor fi cei care, în nume propriu, vor culege moştenirea în cazul în care condiţiile reprezentării sunt neîndeplinite. În cazul moştenirii legale prin reprezentare, partea din moştenire care s-ar fi cuvenit persoanei fizice predecedate dacă ar fi fost în viaţă la data deschiderii moştenirii va reveni descendenţilor săi.
- Dacă nu sunt întrunite condiţiile reprezentării succesorale:
- succesorii în drepturi ai persoanei predecedate nu vor putea moşteni partea care se cuvenea persoanei predecedate, dacă ar fost în viaţă,
- va fi culeasă de moştenitorii în viaţă ai lui decujus, chiar şi de descendenţii celui predecedat, dar în nume propriu şi nu prin reprezentare sau retransmitere.
Exemplu: Defunctul are doi copii, A și B. Copilul A a decedat înaintea părintelui său și are doi copii. În condițiile legii, nepoții pot veni la moștenirea bunicului prin reprezentarea părintelui predecedat și pot primi împreună partea care i s-ar fi cuvenit acestuia.
b) Persoanele încă neconcepute la data deschiderii moștenirii
Persoana fizică neconcepută la momentul deschiderii moștenirii nu poate, ca regulă, dobândi capacitate succesorală în nume propriu pentru acea succesiune. Această situație trebuie diferențiată de cazul copilului deja conceput, dar nenăscut, ale cărui drepturi sunt recunoscute dacă se naște viu. Persoanele fizice încă neconcepute la data deschiderii moştenirii (cele născute la mai mult de 300 de zile, socotite de la data deschiderii moştenirii) precum şi persoanele juridice care nu aveau încă fiinţă legală la data deschiderii moştenirii.
c) Persoanele juridice care nu mai existau la data deschiderii moștenirii
O persoană juridică desființată înainte de deschiderea moștenirii nu poate dobândi în nume propriu drepturi succesorale ca persoană juridică existentă. Analiza concretă depinde de data încetării personalității juridice și de regulile aplicabile eventualei reorganizări sau succesiuni în drepturi.
d) Persoanele nedemne de a moșteni
Nedemnitatea succesorală reprezintă o cauză de înlăturare de la moștenire, reglementată de art. 958 și art. 959 din Codul civil. Spre deosebire de lipsa capacității succesorale, nedemnitatea privește o persoană care poate îndeplini condiția existenței la momentul deschiderii moștenirii, dar care este exclusă de la succesiune ca urmare a faptelor prevăzute de lege.
Comorienții și Codecedații: ce se întâmplă când nu poate fi stabilită ordinea deceselor
O situație specială apare atunci când două sau mai multe persoane care ar fi avut vocație succesorală reciprocă decedează în aceeași împrejurare sau în condiții în care nu se poate stabili care dintre ele a supraviețuit celeilalte. Potrivit art. 957 alin. (2) din Codul civil, dacă în cazul morții mai multor persoane nu se poate stabili că una a supraviețuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moșteni una pe alta.
Comorienții sunt două sau mai multe persoane decedate în aceeaşi împrejurare şi în condiţii în care este imposibil de apreciat exact care dintre ele a supravieţuit celeilalte, persoane prezumate că au murit deodată, astfel încât nici una nu o va putea moşteni pe cealaltă.
Codecedaţii sunt persoane cu vocaţie succesorală reciprocă, ce au decedat în acelaşi timp, chiar dacă nu în aceeaşi împrejurare, fără a se putea stabili că una ar fi supravieţuit celeilalte. Potrivit art. 957 alin.2 Cod civil „dacă, în cazul morţii mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moşteni una pe alta”. Exemple: catastrofă aeriană, naufragiu, cutremur, bombardament etc.
Conform prezumţiei morţii concomitente consacrată în drept, persoanele care au decedat în aceeaşi împrejurare şi aveau vocaţie succesorală reciprocă nu se vor putea moşteni. Justificarea constă în nesupravieţuirea uneia celeilalte, fiecăreia lipsindu-i capacitatea succesorală.
Lipsirea de capacitate succesorala reciprocă sau unilaterală se aplică şi în cazul persoanelor fizice decedate în acelaşi timp, dar care nu sunt comorienţi, ci codecedați. Justificarea constă în aceea că aceștia din urmă nu au decedat în aceeaşi împrejurare, ci în acelaşi timp din cauze diferite fără a se putea stabili cu exactitate ordinea deceselor. Deosebirea dintre comorienți și codecedați este dictată de împrejurările decesului, care pot fi asemănătoare sau diferite.
Exemplu: dacă doi soți decedează în aceeași împrejurare și nu se poate determina care dintre ei a supraviețuit celuilalt, nu se poate presupune că unul a moștenit de la celălalt. Succesiunile se analizează separat, în raport cu propriii moștenitori și cu patrimoniile fiecăruia.
Reprezentarea succesorală și retransmiterea dreptului de opțiune succesorală
În practica succesorală trebuie făcută distincția între reprezentarea succesorală și retransmiterea dreptului de opțiune succesorală.
1. Reprezentarea succesorală
Potrivit art. 965 din Codul civil, reprezentarea succesorală este instituția juridică prin care un moștenitor legal, numit reprezentant, urcă în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moștenire care i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost predecedat sau nedemn față de defunct. Reprezentarea succesorală operează numai în cazul moștenirii legale și în condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit art. 966 din Codul civil, reprezentarea succesorală este admisă în privința descendenților copiilor defunctului și a descendenților fraților și surorilor defunctului. Moștenirea se împarte pe tulpini, iar reprezentanții dobândesc partea care s-ar fi cuvenit reprezentatului.
Exemplu: Defunctul are doi copii. Primul copil a decedat înaintea sa, lăsând doi descendenți, iar cel de-al doilea copil este în viață.
- În această situație, moștenirea se împarte astfel:
- copilul aflat în viață primește partea care îi revine potrivit legii;
- cei doi nepoți împart partea care i-ar fi revenit părintelui lor, prin reprezentare succesorală.
- Reprezentarea succesorală permite astfel protejarea drepturilor descendenților persoanei predecedate sau nedemne.
2. Retransmiterea dreptului de opțiune succesorală
Retransmiterea dreptului de opțiune succesorală este reglementată de art. 1105 din Codul civil. Aceasta intervine atunci când succesibilul moare înainte de a-și exercita dreptul de opțiune succesorală, iar dreptul de a accepta sau de a renunța la moștenirea inițială se transmite propriilor moștenitori.
Exemplu: Persoana A decedează, iar moștenitorul său B supraviețuiește acestuia. Înainte de a accepta sau de a renunța la moștenirea lui A, B decedează. În această situație, moștenitorii lui B pot dobândi dreptul de opțiune succesorală pe care B nu l-a exercitat, în condițiile prevăzute de art. 1105 din Codul civil.
Excluderea și decăderea din dreptul de a moșteni
- O persoană poate fi exclusă de la moștenire prin intermediul unui testament, dar nu poate fi lipsită de partea legitimă (rezervată) în cazul moștenitorilor rezervatari (de exemplu, copii, soțul supraviețuitor).
- Decăderea este pierderea capacității succesorale ca urmare a săvârșirii unor fapte prevăzute expres de lege, cum ar fi nedemnitatea.
Nedemnitatea succesorală, când poate fi exclusă o persoană de la moștenire
Nedemnitatea succesorală reprezintă sancțiunea civilă prin care o persoană este înlăturată de la moștenire pentru fapte grave prevăzute de lege.
- Codul civil reglementează două forme principale:
- Nedemnitatea de drept, prevăzută de art. 958 din Codul civil.
- Nedemnitatea judiciară, prevăzută de art. 959 din Codul civil, care presupune îndeplinirea condițiilor legale și, după caz, declararea nedemnității de către instanță.
1. Nedemnitatea de drept, art. 958 Cod civil
Este de drept nedemnă de a moșteni persoana condamnată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe cel care lasă moștenirea. De asemenea, este nedemnă persoana condamnată penal pentru săvârșirea, înainte de deschiderea moștenirii, a unei infracțiuni cu intenția de a ucide un alt succesibil care, dacă moștenirea s-ar fi deschis la data săvârșirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a făptuitorului.
În situațiile în care condamnarea penală este împiedicată de decesul autorului, amnistie sau prescripția răspunderii penale, nedemnitatea poate opera dacă faptele au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanța de judecată ori notarul public, în condițiile legii.
2. Nedemnitatea judiciară, art. 959 Cod civil
Nedemnitatea judiciară presupune declararea unei persoane ca nedemnă de a moșteni de către instanța judecătorească, în condițiile prevăzute de lege.
- Poate fi declarată nedemnă:
- persoana condamnată penal pentru săvârșirea cu intenție, împotriva celui care lasă moștenirea, a unor fapte grave de violență fizică sau morală ori a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
- persoana care, cu rea-credință, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
- persoana care, prin dol sau violență, l-a împiedicat pe defunct să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.
Potrivit art. 959 alin. (2) din Codul civil, orice succesibil poate solicita instanței declararea nedemnității în termen de un an de la data deschiderii moștenirii, sub sancțiunea decăderii, cu respectarea excepțiilor și regulilor speciale prevăzute de lege.
Efectele nedemnității succesorale
Potrivit art. 960 din Codul civil, nedemnul este înlăturat atât de la moștenirea legală, cât și de la cea testamentară. Nedemnitatea nu afectează însă drepturile descendenților nedemnului, care pot veni la moștenire prin reprezentare, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.
De asemenea, art. 961 din Codul civil permite înlăturarea efectelor nedemnității printr-o declarație expresă făcută de cel care lasă moștenirea, prin testament sau act autentic notarial. Trebuie subliniat că nedemnitatea succesorală nu se confundă cu dezmoștenirea sau renunțarea la moștenire. Fiecare instituție are condiții și efecte juridice proprii.
Moștenitorii rezervatari și limitele dezmoștenirii
În cazul moștenirii testamentare, libertatea de a dispune de patrimoniu nu este nelimitată. Codul civil protejează anumite categorii de moștenitori prin instituția rezervei succesorale.
- Potrivit art. 1087 din Codul civil, sunt moștenitori rezervatari:
- soțul supraviețuitor;
- descendenții defunctului;
- ascendenții privilegiați, respectiv părinții defunctului.
Rezerva succesorală reprezintă partea din moștenire la care acești moștenitori au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului exprimată prin liberalități. În consecință, testatorul poate dispune liber numai de cotitatea disponibilă, fără să afecteze rezerva succesorală. Dacă liberalitățile făcute de defunct depășesc cotitatea disponibilă și încalcă rezerva moștenitorilor rezervatari, acestea pot fi supuse reducțiunii, în condițiile art. 1091 și următoarele din Codul civil.
Care este diferența dintre capacitatea succesorală și vocația succesorală
| Criteriu | Capacitate succesorală | Vocație succesorală |
|---|---|---|
| Semnificație | Aptitudinea de a moșteni | Chemarea la moștenire |
| Temei juridic | Art. 957 Cod civil | Art. 962 Cod civil |
| Condiție principală | Existența la deschiderea moștenirii | Calitatea cerută de lege sau desemnarea prin testament |
| Efect | Permite dobândirea drepturilor succesorale | Determină persoanele chemate la succesiune |
Exemplu: O rudă îndepărtată a defunctului poate exista la data deschiderii moștenirii și, prin urmare, poate avea capacitate succesorală. Totuși, dacă există moștenitori dintr-o clasă preferată de lege, ruda respectivă poate să nu fie chemată efectiv la moștenire. Așadar, capacitatea succesorală nu înseamnă automat dobândirea unei cote din patrimoniul succesoral.
Cum se dovedește capacitatea succesorală
Capacitatea succesorală se stabilește în cadrul procedurii succesorale, prin verificarea existenței persoanelor chemate la moștenire și a situației lor juridice la momentul deschiderii succesiunii.
- În funcție de situația concretă, pot fi necesare următoarele documente:
- certificatul de deces al autorului moștenirii;
- certificatele de naștere ale succesibililor;
- certificatele de căsătorie;
- documentele care dovedesc filiația și legătura de rudenie;
- certificatele de deces ale succesibililor, pentru stabilirea ordinii deceselor;
- hotărârile judecătorești definitive privind declararea morții;
- testamentul, în cazul moștenirii testamentare;
- alte înscrisuri și mijloace de probă admise de lege.
În cazul copilului conceput, dar nenăscut la data deschiderii moștenirii, trebuie dovedite concepția anterioară decesului și nașterea vie. Stabilirea capacității succesorale este importantă atât în procedura succesorală notarială, cât și în cazul unui litigiu privind drepturile moștenitorilor.
Termenul de acceptare a moștenirii
Capacitatea succesorală și vocația la moștenire nu trebuie confundate cu exercitarea dreptului de opțiune succesorală. Potrivit art. 1103 din Codul civil, dreptul de opțiune succesorală se exercită, ca regulă, în termen de un an de la data deschiderii moștenirii. Succesibilul poate accepta moștenirea sau poate renunța la aceasta, în condițiile prevăzute de lege. Acceptarea poate fi expresă sau tacită, potrivit art. 1108–1110 din Codul civil. Depășirea termenului legal poate atrage consecințele prevăzute de lege, inclusiv prezumția de renunțare în condițiile art. 1112 din Codul civil. Prin urmare, persoana care are capacitate și vocație succesorală trebuie să acorde atenție termenului de opțiune succesorală și modalității în care își exercită drepturile.
Întrebări frecvente despre capacitatea succesorală în 2026
Ce înseamnă capacitate succesorală
Capacitatea succesorală este aptitudinea unei persoane de a dobândi drepturi și obligații prin moștenire. Conform art. 957 din Codul civil, regula generală este că persoana trebuie să existe la momentul deschiderii moștenirii.
Poate un minor să moștenească?
Da. Minorul poate dobândi drepturi succesorale. Lipsa capacității de exercițiu depline nu îl împiedică să moștenească, însă exercitarea drepturilor se realizează potrivit regulilor legale aplicabile.
Poate o persoană dispărută să moștenească?
Situația persoanei dispărute se analizează potrivit regulilor privind declararea judecătorească a morții. În lipsa unei hotărâri definitive de declarare a morții, dispariția nu echivalează automat cu decesul.
Poate o persoană să fie exclusă de la moștenire?
Da, în situațiile prevăzute de lege, inclusiv în cazul nedemnității succesorale. Efectele unei dispoziții testamentare de dezmoștenire trebuie analizate separat, cu respectarea drepturilor moștenitorilor rezervatari.
Care este diferența dintre capacitatea succesorală și nedemnitatea succesorală?
Capacitatea succesorală privește aptitudinea de a moșteni, în timp ce nedemnitatea este o sancțiune legală care poate conduce la înlăturarea unei persoane de la moștenire pentru fapte prevăzute expres de lege.

