Concesionarea bunurilor proprietate publică este modalitatea prin care statul sau o unitate administrativ-teritorială transmite, printr-un contract, unei persoane fizice sau juridice dreptul și obligația de a exploata un bun proprietate publică, pentru o perioadă determinată și în schimbul unei redevențe. Concesionarul exploatează bunul pe riscul și răspunderea sa, cu respectarea legii și a condițiilor prevăzute în contract.

Art. 136 Constituția – Proprietatea
(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

Concesionarea unor bunuri proprietate publică

Concesionarea unor bunuri proprietate publică ori privată a statului, a unor activităţi sau a unor servicii publice se aprobă pe baza caietului de sarcini, care reprezintă documentul esențial ce stabilește condițiile și obligațiile părților implicate. Caietul de sarcini trebuie să includă, în mod obligatoriu:

1. Descrierea bunului, activității sau serviciului public supus concesionării, inclusiv caracteristicile tehnice, juridice și economice relevante;
2. Durata concesiunii și eventuale condiții de prelungire;
3. Obligațiile și drepturile concesionarului, inclusiv standardele de calitate, termenele de execuție, obligațiile de întreținere și eventuale investiții obligatorii;
4. Modalitățile de plată sau redevențele datorate autorității publice;
5. Condițiile de reziliere a contractului, inclusiv penalitățile pentru nerespectarea obligațiilor;
6. Criteriile de selecție a ofertanților, dacă concesiunea se atribuie prin licitație publică;
7. Procedurile de control și monitorizare a respectării contractului de concesiune;
8. Clauze privind transmiterea contractului, sub-concesionarea sau cesiunea drepturilor și obligațiilor.

După elaborarea caietului de sarcini, acesta este pus la dispoziția potențialilor concesionari, iar atribuirea concesiunii se realizează conform legislației aplicabile, de regulă prin procedură de licitație publică, respectând principiile transparenței, egalității de tratament și eficienței economice.

Ce înseamnă concesionarea bunurilor proprietate publică

• reprezintă un contract prin care o persoană, denumită concesionar, dobândește dreptul de a exploata un bun aflat în proprietatea publică, pe propria răspundere și pe riscul său, în schimbul plății unei redevențe.
• se încheie, de regulă, pe o perioadă de cel mult 49 de ani, cu posibilitatea de prelungire sau extindere, conform prevederilor legale.
• reprezintă un act administrativ prin care autoritățile publice transferă dreptul de a utiliza un bun de proprietate publică unei persoane fizice sau juridice pentru o perioadă determinată,
• în schimbul unei plăți sau a unei contribuții în natură, cu respectarea unor condiții și obligații specifice stabilite prin contract.

Procedura de concesionare este transparentă și publică, fiind derulată în baza unui studiu de oportunitate și a unui caiet de sarcini care stabilesc condițiile, criteriile și obligațiile părților.

Reglementare legală (Cod civil și OUG nr.57/2019)

Dreptul de concesiune are un domeniu de aplicare mai amplu decât ce este reglementat de Codul civil, el putând să fie constituit atât cu privire:

• la lucrările publice și servicii (OUG nr.57/2019) 
• la bunurile proprietate publică (art 871-873 Cod civil)

Art. 871 Codul civil – Conţinutul dreptului de concesiune
(1) Concesionarul are dreptul şi, în acelaşi timp, obligaţia de exploatare a bunului, în schimbul unei redevenţe şi pentru o durată determinată, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi a contractului de concesiune.
(2) Calitatea de concesionar o poate avea orice persoană fizică sau persoană juridică.
(3) Procedura de concesionare, precum şi încheierea, executarea şi încetarea contractului de concesiune sunt supuse condiţiilor prevăzute de lege.

Ce bunuri pot fi concesionate?

Pot face obiectul concesiunii bunurile proprietate publică care, potrivit legii sau naturii lor, pot fi exploatate în scopul obținerii de fructe naturale, civile ori industriale și de producte.

Bunurile proprietate publică pot fi concesionate de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale în baza unui contract de concesiune. Potrivit art. 136 alin. (4) teza a II-a din Constituţia revizuită, bunurile proprietate publică pot fi concesionate.

Dreptul de concesiunarea bunurilor proprietate publică

• reglementat de art. 871-873 Cod civil și OUG nr.57/2019,
• este un drept real principal, inalienabil, imprescriptibil și insesizabil

Cine poate concesiona bunurile proprietate publică?

• Calitatea de concedent aparține:
  • statului, pentru bunurile proprietate publică a statului, prin ministerele sau organele de specialitate ale administrației publice centrale pentru bunurile proprietate publică a statului
  • unităților administrativ-teritoriale, consiliile județene respectiv consiliile locale pentru bunurile din domeniul public al județului, orașului sau comunei, prin autoritățile competente, potrivit legii.

Concesionarul poate fi orice persoană fizică sau juridică ce dobândește dreptul și obligația de exploatare a bunului concesionat, asumându-și riscurile și răspunderea exploatării.

Principiile concesiunii

• Transparența: procedura de concesionare trebuie să fie deschisă și publică, cu acces la informații relevante pentru toți potențialii concesionari.
• Tratamentul egal: toți potențialii concesionari trebuie tratați în mod egal, fără discriminare.
• Proporționalitatea: măsurile luate în cadrul concesionării trebuie să fie proporționale cu scopul urmărit.
• Nediscriminarea: niciun potențial concesionar nu trebuie să fie discriminat pe baza unor criterii nejustificate.
• Libera concurență: atribuirea contractului de concesiune trebuie să se facă pe bază de concurență, pentru a asigura alegerea celei mai bune oferte. 

Procedura de concesionare

1. Inițierea: concesionarea poate fi inițiată de autoritatea publică sau ca urmare a unei propuneri a unei terțe părți. 
2. Studiul de oportunitate: se realizează pentru a evalua fezabilitatea concesionării și impactul acesteia. 
3. Caietul de sarcini: se întocmește pentru a detalia condițiile și cerințele concesionării. 
4. Atribuirea contractului: se poate face prin licitație publică sau prin atribuire directă, în anumite cazuri (de exemplu, companiilor naționale). 
5. Încheierea contractului: contractul de concesiune se încheie în formă scrisă, după aprobarea de către autoritatea competentă. 

Procedura este publică, se desfășoară pe baza unui studiu de oportunitate și a unui caiet de sarcini, și poate fi contestată în instanță.
Atribuirea concesiunii se face în favoarea ofertei care îndeplinește toate cerințele din caietul de sarcini și propune cel mai avantajos preț.
Dată fiind importanța și complexitatea acestei proceduri, derularea sa necesită o analiză atentă și respectarea strictă a cerințelor legale.

Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică

trebuie să conţină partea reglementară, care cuprinde clauzele prevăzute în caietul de sarcini şi clauzele convenite de părţile contractante, în completarea celor din caietul de sarcini, fără a contraveni obiectivelor concesiunii prevăzute în caietul de sarcini.

Concesionarea bunurilor proprietate publică este reglementată de art. 871-873 Cod civil și OUG nr.57/2019. Prevederea art. 871 Cod civil dispune că un concesionar al bunurilor proprietate publică are dreptul și obligația:

• exploatare a bunului concesionat,
• în schimbul unei redevențe și
• pentru o durata determinata,
• cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și a clauzelor din contractul de concesiune.

• Contractul de Concesiune
  • este actul juridic bilateral, cu titlu oneros
  • este încheiat pe o perioadă determinată
  • încheiat în forma scrisă
  • între proprietarul bunului, numit concedent și o persoană fizică sau juridică, denumită concesionar
    • concesionarul are dreptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică, în schimbul unei sume de bani numită redevența
    • dreptul conferă concesionarului aptitudinea de a poseda, folosi și dispune de bunul dat în concesiune, în condițiile stabilite de lege și de contract
    • concesionarul acționează pe riscul și răspunderea sa

Elemente esențiale ale contractului de concesiune

• Autoritatea publică (concedentul) este instituția sau entitatea care deține bunul public și care are dreptul să îl concesioneze. 
• Persoana fizică sau juridică (concesionarul) este entitatea care primește dreptul și obligația de exploatare a bunului. 
• Bunul public este obiectul contractului de concesiune, care poate fi un teren, o clădire sau alt bun deținut de stat sau de o unitate administrativ-teritorială. 
• Perioada determinată este durata concesiunii, care este stabilită în contract și are un termen limitat. 
• Caietul de sarcini este documentul care stabilește condițiile și cerințele concesionării, precum și obligațiile concesionarului. 
• Contractul de concesiune este documentul juridic care reglementează relația dintre concedent și concesionar, detaliind drepturile și obligațiile ambelor părți. 

Durata și redevența concesiunii

• Durata standard: contractul de concesiune se încheie pentru o perioadă de cel mult 49 de ani, calculată de la data semnării.
• Prelungirea: durata poate fi prelungită prin acordul părților, cu condiția ca termenul total să nu depășească limita legală de 49 de ani.
• Excepții: legislația specială poate prevedea situații în care durata concesiunii depășește 49 de ani.

Redevența:

• este stabilită de către ministerele de resort sau organele de specialitate ale administrației publice centrale ori de autoritatea publică locală,
• se face venit la bugetul de stat sau bugetele locale

Concesionarul poate fi orice persoană fizică sau juridică, persoană română sau străină care are dreptul, și în același timp obligația de a exploata bunul.

Drepturile și obligațiile concesionarului

Drepturile concesionarului

Concesionarul dobândește dreptul de a exploata bunul, de a-l utiliza și de a culege fructele rezultate din acesta, potrivit scopului prevăzut în contract.

Obligațiile concesionarului

• Plata redevenței: concesionarul este obligat să plătească redevența conform prevederilor contractuale.
• Restituirea bunului: la încetarea contractului, concesionarul trebuie să returneze bunul public.
• Asigurarea continuității: în cazul încetării contractului din alte cauze decât ajungerea la termen, concesionarul trebuie să asigure continuitatea exploatării bunului până la preluarea acestuia de către concedent.

Această obligație poate fi supusă controlului celui care a concesionat bunul (art. 872 alin. 3 Cod civil). Dacă nu este executată în mod corespunzător, poate să ducă la rezilierea contractului de către concedent.

Prin art. 871 alin. 3 Cod civil se dispune că procedura de concesionare, încheierea, executarea și încetarea contractului de concesiune sunt supuse condițiilor prevăzute de lege.

Art. 872 Cod civil  Exercitarea dreptului de concesionarea

1.  Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului. Cu toate acestea, sub sancţiunea nulităţii absolute, concesionarul nu poate înstrăina şi nici greva bunul dat în concesiune sau, după caz, bunurile destinate ori rezultate din realizarea concesiunii şi care trebuie, potrivit legii sau actului constitutiv, să fie predate concedentului la încetarea, din orice motive, a concesiunii.
2.  Fructele, precum şi, în limitele prevăzute de lege şi în actul de constituire, productele bunului concesionat revin concesionarului.
3.  În toate cazurile, exercitarea dreptului de concesiune este supusă controlului din partea concedentului, în condiţiile legii şi ale contractului de concesiune.

 Conform prevederilor art. 872 alin. 1 Cod civil exercitarea dreptului de concesiune dispune că titularul poate exercita orice acte materiale sau juridice necesare asigurării exploatării bunului concesionat.

Sub sancțiunea nulității absolute, concesionarul

• nu poate înstrăina sau greva cu sarcini bunul dat în concesiune sau,
• nu poate înstrăina sau greva cu sarcini bunurile destinate sau rezultate din realizarea concesiunii

• Prin prevederile alin. 2 al art. 872 Cod civil se permite concesionarului:
  • să dobândească în proprietatea sa fructele și productele bunului concesionat,
  • să dobândească fructele și productele bunului concesionat în limitele prevăzute de lege și de actul de constituire,
  • să aibă posesia, folosința și dispoziția asupra bunului concesionat
    • Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului.

Posesia presupune

• convingerea titularului că dreptul îi aparține,
• stăpânirea materială a bunului, atunci când acesta se afla în detenția altuia, ca urmare a încheierii unor acte juridice precum contractul de închiriere.

Folosința – este atributul dreptului care îi permite utilizarea bunului prin efectuarea de act materiale, juridice, precum și culegerea fructelor (naturale sau industriale). La închirierea bunului concesionat – se poate prevedea în contractul de concesionarea obligația concesionarului de a închiria numai printr-o procedură de licitație publică.

Dispoziția – în cazul dreptului de concesiune, dispoziția este doar materială și nu juridică. Art. 872 alin. 2 Cod civil dispune ca productele pot fi însușite de concesionar, în limitele prevăzute de lege și de contractul de concesiune. Nu este exclusă nici posibilitatea efectuării unor lucrări asupra bunului concesionat care sunt necesare și utile pentru bun.

Sub sancțiunea nulității absolute

• concesionarul nu poate înstrăina și nici greva bunul dat în concesiune, conform art. 872 alin. 2 teza a II-a Cod civil.
• este interzisă înstrăinarea sau grevarea bunurilor destinate ori rezultate din realizarea concesiunii
• aceste bunuri rezultate trebuie, potrivit legii sau contractului, să fie predate concedentului la încetarea, din orice motive a concesiunii.

În contractul de concesiune trebuie precizate în mod distinct categoriile de bunuri ce vor fi utilizate de concesionar în derularea concesiunii, respectiv:

• bunurile de retur ce revin de drept, gratuit și libere de orice sarcini concedentului la încetarea contractului de concesiune (bunurile de retur sunt bunurile care au făcut obiectul concesiunii)
• bunurile proprii care la încetarea contractului de concesiune rămân în proprietatea concesionarului (sunt bunurile ce au aparținut concesionarului și au fost utilizate de către acesta pe durata concesiunii)

Conform prevederilor art. 872 alin. 3 Cod civil exercitarea dreptului de concesiune este supusă controlului din partea concedentului în condițiile legii și ale contractului.

Asemănări și deosebiri între dreptul de concesiune și dreptul de administrare

Între dreptul de concesionarea unor bunuri proprietate publică și dreptul de administrare corespunzător proprietății publice sunt:

a) Asemănări

• ambele sunt drepturi reale și constituie modalități de exercitare a dreptului de proprietate publică
• nici unul dintre cele două drepturi nu constituie o dezmembrare a dreptului de proprietate publică

b) Deosebiri

• dreptul de administrare poate aparține numai unor subiecte de drept public (regii autonome, prefecturi, autorități publice centrale și locale) iar
• dreptul de concesiune poate aparține numai unor subiecte de drept privat (persoane fizice sau juridice române sau străine)
• dreptul de administrare se naște numai pe calea unui act administrativ de autoritate emis de organul de stat competent (guvernul, consiliul județean, consiliul local) iar
• dreptul de concesiune se naște exclusiv pe baza unui contract încheiat între concedent, titular al dreptului de proprietate publică, și concesionar, beneficiarul concesiunii

Art. 868 Cod civil – Exercitarea dreptului de administrare
(1) Dreptul de administrare aparţine regiilor autonome sau, după caz, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale şi altor instituţii publice de interes naţional, judeţean ori local.
(2) Titularul dreptului de administrare poate folosi şi dispune de bunul dat în administrare în condiţiile stabilite de lege şi, dacă este cazul, de actul de constituire.

Dreptul de administrare conferă concesionarului poate să posede, să folosească și, în anumite limite, chiar să dispună de bunul primit. Dreptul de concesiune conferă concesionarului numai dreptul de a poseda bunul, de a-l folosi în scopul stabilit de părți prin contract și de a-i culege fructele și, în limitele legii, productele.

Încetarea contractului de concesionarea

Încetarea contractului de concesionare este supusă condițiilor prevăzute de lege (art. 871 alin.3 Cod civil) adică:

• prin ajungere la termen – când contractul de concesiune încetează de drept dacă nu se prelungește prin acordul părților
• prin denunțarea unilaterală de către concedent – când va despăgubi pe concesionar
• prin reziliere unilaterală din partea concedentului – când concesionarul nu-și îndeplinește obligațiile contractual
• prin dispariția obiectului concesiunii dintr-o cauza de forță majoră
• prin renunțare în cazul imposibilității obiective de exploatare a bunului de către concesionar

Art. 871 Cod civil – Conţinutul dreptului de concesiune
(3) Procedura de concesionare, precum şi încheierea, executarea şi încetarea contractului de concesiune sunt supuse condiţiilor prevăzute de lege.

Dreptul de concesiune este apărat prin acțiune confesorie.

Art. 873 Cod civil – Apărarea dreptului de concesiune
(1) Apărarea în justiţie a dreptului de concesiune revine concesionarului.