Sechestrul asigurator al navelor civile

Măsura sechestrului asigurător se realizează prin imobilizarea navei la căpitănia portului în care aceasta se află. Căpitănia este responsabilă să respecte toate dispozițiile legale privind imobilizarea navei, asigurând aplicarea corectă a măsurii.

Măsura sechestrului asigurător include

1. Emiterea unei notificări oficiale către proprietarul navei sau operatorul acesteia, prin care se aduce la cunoștință faptul că nava este sub sechestru asigurător și nu poate părăsi portul fără aprobarea autorităților competente.
2. Asigurarea respectării imobilizării prin măsuri fizice sau administrative, precum interzicerea alimentării cu combustibil, blocarea accesului la resursele portuare sau alte acțiuni similare.
3. Supravegherea continuă a navei pentru a preveni încercările de plecare neautorizată din port.
4. Emiterea documentelor de constatare a aplicării sechestrului, care vor fi transmise către instanța de judecată sau autoritățile competente în cadrul procedurilor legale.
5. Colaborarea cu alte autorități relevante, cum ar fi poliția de frontieră sau alte structuri de control, pentru a asigura implementarea măsurii în condiții de legalitate și siguranță.

În cazul în care există un ordin judecătoresc care stabilește ridicarea sechestrului, căpitănia are obligația să îl pună în aplicare imediat, permițând navei să își reia activitatea.

Sechestrul asigurător al navelor civile

• se înfiinţează însă cu respectarea convenţiilor internaţionale asupra sechestrului navelor, la care România este parte,
• creditorul poate solicita înfiinţarea sechestrului asigurător asupra unei nave, în condiţiile art. 959-968 Cod procedură civilă.

Sechestrul asigurator al navelor civile este o măsură asiguratorie înființată împotriva debitorului unei creanţe certe. Acesta este proprietar sau coproprietar al unei nave civile (armator) aflată în posesia sa ori a unor terţi.

Nava trebuie să fie plasată în aria de jurisdicţie a instanţelor române. Creditorul poate solicita înfiinţarea sechestrului asigurator asupra navei  (art 960 cod procedură civilă), respectând convenţiile internaţionale asupra sechestrului navelor civile la care România este parte. Este necesar să existe un element de extraneitate ce ar putea antrena incidenţa unei convenţii internaţionale asupra sechestrului navelor civile.

Sechestrul asigurator este reglementat de legislația națională, iar în Uniunea Europeană, directivele și regulamentele relevante pot influența aplicarea acestei măsuri. Legea maritimă specifică aspectele legate de nave, inclusiv evaluarea și procedura de sechestrare.

Sechestrul asigurator al navelor civile

• reprezintă o măsură legală aplicată pentru a asigura executarea unei creanțe, prin indisponibilizarea temporară a unei nave civile aparținând unui debitor,
• este reglementată de legislația maritimă și internațională, având scopul de a preveni înstrăinarea sau părăsirea portului de către navă până la soluționarea litigiului dintre părți.

Această formă de sechestru este frecvent utilizată în litigii maritime, cum ar fi cele privind neplata serviciilor de reparații, aprovizionare, contracte de transport maritim, coliziuni sau alte răspunderi legate de utilizarea navei.

Creditorul, de obicei o parte contractuală afectată (armator, furnizor, lucrător portuar), poate solicita instanței luarea acestei măsuri atunci când există indicii că debitorul ar putea evita plata datoriei prin plecarea cu nava într-o altă jurisdicție sau prin înstrăinarea acesteia.

Instanța poate dispune sechestrul asigurator al navei civile dacă sunt îndeplinite condițiile legale, inclusiv depunerea unei cauțiuni de către creditor, pentru a acoperi eventualele daune în cazul în care sechestrul se dovedește nejustificat.

Odată instituit, sechestrul împiedică orice operațiuni juridice asupra navei, iar aceasta nu poate părăsi portul până la ridicarea măsurii sau soluționarea litigiului.

Condiţii

• creditorul trebuie să fie titularul unei creanţe având ca obiect o sumă de bani. Măsura asiguratorie are un caracter specializat, având ca obiect doar nave civile
• creanţa trebuie să fie certă, constatată în scris şi exigibilă sau
• creanţa trebuie să fie certă şi exigibilă, fără a fi constatată în scris sau
• creanţa trebuie să fie certă, constatată în scris dar care nu este exigibilă

Cererea de înfiinţare a sechestrului asigurator asupra unei nave

• în cazuri urgente – poate fi formulată chiar şi înaintea introducerii acţiunii de fond. Condiţia urgenţei va trebui dovedită sau temeinic justificată de creditor cu ocazia formulării cererii de sechestru asigurator. Creditorul are obligaţia ca în termen de 20 zile de la data încuviinţării măsurii asiguratorii:

1. să introducă acţiunea la instanţa competentă sau
2. să iniţieze măsurile necesare pentru constituirea tribunalului arbitral dacă între părţi este operantă o convenţie arbitrală. Neîndeplinirea de către creditor a acestei obligaţii determină intervenirea desfiinţării de drept a sechestrului asigurator.

• în cazuri când nu este urgenţă –cererea poate fi formulată după investirea instanţei competente cu judecarea procesului pe fond sau constituirea tribunalului arbitral

Pentru înfiinţarea sechestrului asigurator asupra navelor civile se respectă condiţiile referitoare la:

• însuşirile creanţei creditorului,
• cazurile în care se datorează cauţiune
• modalitatea de determinare a cuantumului ei
• creditorul va trebui să indice, în cererea adresată instanţei, nava sau navele a căror sechestrare o cere:

1.  datorită specializării acestei măsuri
2. ca modalitate specifică de executare de către căpitănia portului unde nava se află. Executarea se face prin refuzul eliberării documentelor necesare navigaţiei şi interzicerea plecării navei din port sau rada.

Instanţa, prin încheierea executorie ce o va pronunţa, va arăta suma până la care se încuviinţează sechestru (art 954 alin 2 Cod procedură civilă). Soluţionarea se va face de urgenţă, în camera de consiliu, dar cu citarea părţilor, printr-o încheiere executorie supusă doar apelului.

• Competența materială aparține tribunalului, fiind normă de ordine publică.
• Competenţa teritorială exclusivă aparţine tribunalului de la locul unde se afla nava, indiferent de instanţa de fond.

Procedura de Aplicare

• Cererea de Sechestrare pe care creditorul o depune la instanța competentă, însoțită de dovezi ale creanței.
• Evaluarea cererii de către instanță și apoi decide asupra aplicării sechestrului.
• Executarea dacă se aprobă cererea, sechestrul fiind executat prin intermediul autorităților competente.

Impactul asupra părților implicate

• Creditorii au garanția recuperării creanțelor, protejându-și interesele financiare.
• Debitorii se confruntă cu restricții în gestionarea bunurilor, ceea ce poate afecta operațiunile comerciale.

Interdicţia sechestrului

Chiar dacă sunt întrunite cerinţele ce decurg din normele anterioare, tribunalul nu va putea încuviinţa sechestrul asigurator dacă nava este gata de plecare. Dovada trebuie făcută de debitor. Conform art.963 alin. 2 Cod procedură civilă nava este gata de plecare când comandantul navei are la bord certificatele, documentele navei şi permisul de plecare. Aceste documente  se predau de căpitănia portului.

Chiar dacă s-a încuviinţat cererea de sechestru asigurator al unei nave civile, instanţa care a dispus măsura poate:

• ordona ca nava să efectueze una sau mai multe călătorii, şi
• va stabili toate măsurile preventive care ar fi necesare.

Poate formula cerere de sechestru asigurator:

• creditorul care are un privilegiu asupra navei
• coproprietarul navei
• debitorul

Aceste măsuri preventive ar putea fi:

• înştiinţarea căpităniei portului despre acordarea autorizării de efectuare a călătoriei sau a călătoriilor, putând să remită comandantului navei documentele necesare navigaţiei
• stabilirea rutei de navigaţie – în sensul indicării precise a destinaţiei sau destinaţiilor pentru călătoriile încuviinţate
• stabilirea datei de întoarcere a navei în port, etc.
• transcrierea încheierii de încuviinţare a călătoriei:

1. în registrele autorităţii maritime respective,
2. în actul de naţionalitate al navei

Aceste măsuri de publicitate se efectuează înainte de plecarea navei.

Cel care a solicitat aceasta efectuarea călătoriei va avansa:

• cheltuielile necesare pentru efectuarea acesteia
• costul navlului (chiria pentru folosirea vasului) pentru călătoriile autorizate la preţul vânzării.

Cerinţa va fi verificată de instanţă. Cererea de autorizare a călătoriei se va soluţiona de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor, fiind supusă doar apelului.

Legea permite atât creditorului cât şi debitorului ca, pentru motive temeinice, să solicite instanţei care a dispus sechestrul asigurator schimbarea navei sechestrate cu o alta. Cererea trebuie să fie motivată, indiferent de titularul ei. Instanţa competentă să o soluţioneze este tribunalul de la locul unde se afla nava. Cererea de autorizare a călătoriei se va soluţiona de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor, fiind supusă doar apelului.

Sechestrarea mărfurilor

Potrivit art. 966 cod procedură civilă obiect al sechestrului pot fi şi mărfurile reprezentate în conosament (poliţa de încărcare). Acestea se află la bordul unei nave, sechestrul fiind solicitat de creditorul posesorului legitim al conosamentului.

Conosament reprezintă promisiunea cărăuşului că va livra marfa înscrisă, încărcată la bord sau preluată la transport într-un port nominal.

Funcţiile conosamentului sunt:

• este o adeverinţă semnată de cărăuş sau de un împuternicit al său. Se eliberează expeditorului pentru a face dovada că mărfurile pe care le descrie:

1. au fost încărcate pe un anumit vas cu o anumită destinaţie sau
2. au fost încredinţate armatorului, în vederea transportului

• este dovada existenţei contractului de transport
• este un titlu reprezentativ al mărfurilor care se transportă pe o nava. Prezumţia de proprietate asupra mărfurilor operează în favoarea posesorului conosamentului. Cel care este în posesia acestui document este socotit ca fiind proprietarul mărfurilor descrise. Acest titlu poate fi negociat în timpul transportului. Posesorul conosamentului, la destinaţie, poate să ridice singur mărfurile descrise sau poate dispune predarea lor unor alte persoane
• este un instrument de credit, pentru că pe baza lui se deschide, prin intermediul băncilor, creditul necesar finanţării contractului de vânzare-cumpărare

În funcţie de modul de transmitere a proprietăţii, conosamentele sunt:

• nominative – se eliberează în favoarea unei anumite persoane indicate expres în acest document. Aceasta este singura persoană îndreptăţită să solicite armatorului să îi predea mărfurile înscrise în conosament. În caz de pierdere, rătăcire sau sustragere a originalului conosamentului, persoana care îl deţine nu îl poate folosi pentru a intra în posesia mărfurilor
• la ordin – este un conosament emis la ordinul unei anumite persoane, care apoi îl poate andosa unei alte persoane. Prin această andosare, persoana respectivă devine proprietarul de drept al mărfii. Modul de transmitere a conosamentului la ordin este asemănător cu al cambiilor. Dacă posesorul doreşte să transfere proprietatea lui unei alte persoane, atunci înscrie şi semnează ordinul de transmitere a conosamentului
• la purtător – acordă deţinătorului şi titlul de proprietar al mărfurilor înscrise în cuprinsul lui. Comandantul navei eliberează mărfurile celui care îi prezintă acest conosament în portul de descărcare al mărfii. Oricine a intrat în posesia acestui conosament, indiferent pe ce cale (a fost pierdut sau sustras) poate intra în posesia mărfii. Aceasta întrucât comandantul navei nu este obligat să constate dacă posesorul conosamentului este cel legitim sau nu.

Pentru stabilirea legitimităţii posesiei de către debitor a conosamentului, instanţa va trebui să se raporteze la modul de transmitere a proprietăţii specifică tipului de conosament. Dacă nu se cere şi sechestrarea navei, creditorul trebuie să ceară descărcarea mărfii.

Măsura sechestrului asigurator al navelor civile se va realiza de căpitănia portului. Aceasta la cererea creditorului care va prezenta o copie legalizată a încheierii executorii de încuviinţare a măsurii.

Măsura sechestrului asigurator a mărfii este în competenţa executorului judecătoresc. Acesta se va deplasa la locul unde se află mărfurile pentru aplicarea sechestrului.

Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului cel interesat poate face contestaţie la executare la tribunalul locului unde se află nava.

Numai pentru asigurarea traficului portuar şi a siguranţei civile, pe durata imobilizării navei, tribunalul competent va putea dispune:

• pe calea ordonanţei preşedinţiale,
• măsuri urgențe (mutarea navei în altă radă sau port),
• calitate procesuală activă aparţinând părţilor între care poartă raportul juridic de sechestru dar şi căpităniei portului.

Sechestrul asigurator al navelor civile este o măsură esențială în domeniul dreptului comercial maritim, având implicații semnificative pentru creditorii și debitorii implicați. O bună înțelegere a procedurilor și a reglementărilor legale este crucială pentru protejarea intereselor în acest domeniu.