Cooperarea internationala in materie penala-Legea 302 din 2004

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, adoptată de Parlamentul României la 28 iunie 2004, stabilește cadrul legal pentru diferitele forme de cooperare și asistență judiciară internațională.

Legea definește domenii de cooperare judiciară internațională

• Extrădarea: articolul 24 stipulează că extrădarea poate fi admisă dacă fapta pentru care se solicită extrădarea este incriminată atât de legea statului solicitant, cât și de legea română. 
• Predarea în baza mandatului european de arestare: mecanism, introdus de lege, ce permite predarea rapidă a persoanelor suspectate sau condamnate între statele membre ale Uniunii Europene. 
• Transferul de proceduri în materie penală: legea permite transferul procedurilor penale între state, în anumite condiții, pentru a asigura o mai bună administrare a justiției. 
• Recunoașterea și executarea hotărârilor penale: aceasta presupune ca hotărârile penale pronunțate într-un stat să fie recunoscute și executate și în alte state, sub rezerva anumitor condiții. 
• Transferul persoanelor condamnate: legea reglementează transferul persoanelor condamnate între state pentru executarea pedepselor, cu consimțământul acestora. 
• Asistența judiciară în materie penală: legea prevede modalitățile prin care statele pot oferi asistență judiciară reciprocă în materie penală, inclusiv în ceea ce privește administrarea probelor, efectuarea de cercetări sau notificarea actelor. 
• Alte forme de cooperare judiciară internațională.

Aspecte esențiale ale Legii nr. 302/2004

• Obiectiv principal: reglementează cooperarea judiciară internațională în materie penală, stabilind procedurile pentru extrădare, predarea persoanelor și alte forme de asistență judiciară.
• Principiul specialității: o persoană predată unui alt stat membru UE sau statului de origine nu poate fi urmărită, judecată sau supusă altor restricții ale libertății pentru infracțiuni comise anterior predării, conform art. 74 alin. (1) și art. 117 alin. (2).
• Motive de refuz: România poate refuza executarea unei cereri de cooperare în cazuri precum:
  • persoana a fost deja judecată definitiv în alt stat membru pentru aceleași fapte și pedeapsa a fost sau urmează să fie executată.
  • infracțiunea este acoperită de amnistie în România, iar autoritățile române ar fi competente să o investigheze.
  • persoana nu răspunde penal din cauza vârstei, conform legii române.
• Aplicabilitate: legea se aplică în principal statelor membre UE, dar și altor state, în funcție de acordurile bilaterale sau multilaterale în vigoare.
• Transferul deținuților: stabilește condițiile pentru transferul persoanelor condamnate între statele membre UE pentru executarea pedepselor, respectând principiile cooperării judiciare.

TITLUL I Dispoziţii generale

CAPITOLUL I  Domeniul de aplicare şi principii generale ale cooperării judiciare internaţionale în materie penală

ART. 1  Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică următoarelor forme de cooperare internationala judiciară în materie penală:

• a) extrădarea;
  b) predarea în baza unui mandat european de arestare;
• c) transferul de proceduri în materie penală;
• d) recunoaşterea şi executarea hotărârilor;
• e) transferarea persoanelor condamnate;
• f) asistenţa judiciară în materie penală;
• g) alte forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.

(2) Prezenta lege nu se aplică modalităţilor specifice de cooperare poliţienească internaţională, dacă, potrivit legii, acestea nu se află sub control judiciar.

ART. 2  Definirea unor termeni şi expresii

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile următoare se definesc astfel:

• a) stat solicitant – statul care formulează o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;
• b) stat solicitat – statul căruia îi este adresată o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;
• c) autoritate centrală – acea autoritate astfel desemnată de statul solicitant sau de statul solicitat, în aplicarea dispoziţiilor unor convenţii internaţionale;
• d) autoritate judiciară – instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, stabilite potrivit legii române, precum şi autorităţile care au această calitate în statul solicitant, conform declaraţiilor acestuia din urmă la instrumentele internaţionale aplicabile;
• e) persoană urmărită – persoana care formează obiectul unui mandat de urmărire internaţională;
• f) persoană extrădabilă – persoana care formează obiectul unei proceduri de extrădare;
• g) extrădat sau persoană extrădată – persoana a cărei extrădare a fost aprobată;
• h) extrădare activă – procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitant;
• i) extrădare pasivă – procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitat;
• j) persoana solicitată – persoana care face obiectul unui mandat european de arestare;
• k) condamnare – orice pedeapsă sau măsură de siguranţă aplicată ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni;

Textul integral..…….Legea-nr.-302-din-2004-cooperarea-judiciara-internationala-in-materie-penala …