Recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale

Recunoașterea diplomelor și a calificărilor profesionale obținute în străinătate reprezintă un proces esențial pentru exercitarea profesiilor în România. Procedura este administrată de Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED), cu excepția calificărilor profesionale reglementate pe domenii specifice, care sunt gestionate de ministerele competente.

Principalele tipuri de recunoaștere

1. Recunoașterea academică se referă la procesul de echivalare a diplomelor academice
   • (de exemplu, diplome de licență, masterat) obținute într-un stat străin cu cele emise de instituțiile din țara de destinație.
2. Recunoașterea profesională se referă la validarea calificărilor profesionale (diplome, certificate) ce permit unui profesionist să practice o anumită meserie, în conformitate cu normele și reglementările din țara respectivă.

Pași în procesul de recunoaștere

1. Depunerea cererii de recunoaștere – persoana interesată trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă din statul în care dorește să își exercite profesia.
2. Evaluarea diplomei sau calificării – autoritatea competentă evaluează diploma sau calificarea pentru a stabili echivalența cu standardele din țara respectivă.
3. Decizia autorității competente – după evaluare, se emite o decizie privind recunoașterea diplomei sau calificării, care poate fi parțială sau totală.

Reglementări internaționale

1. Uniunea Europeană: Directiva 2005/36/CE reglementează recunoașterea profesională în cadrul UE, facilitând mobilitatea lucrătorilor între statele membre. În plus, există mecanisme precum „Regimul general de recunoaștere” și „Regimul specific de recunoaștere” pentru profesiile reglementate.
2. Convenția de la Haga (1961): Reglementează recunoașterea diplomelor și calificărilor între statele semnatare, având ca scop reducerea barierelor pentru mobilitatea studenților și a profesioniștilor.
3. Convenția de la Lisabona (1997): Facilitează recunoașterea diplomelor între țările semnatare și încurajează armonizarea standardelor educaționale.

Recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale, art. 9 din Legea nr.200/2004 

 (1) În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, sunt recunoscute, ca şi diplomele prevăzute la art. 8 eliberate în România, diplomele prevăzute la art. 8 obţinute într-un stat membru, care dau dreptul titularului să exercite aceeaşi profesie în statul membru de origine sau de provenienţă.

Recunoașterea diplomelor obținute în străinătate

Problema recunoașterii diplomelor obținute în străinătate, în vederea practicării pe teritoriul României a diferitelor profesii de către cetățenii străini, se numără printre chestiunile cele mai importante în materia angajării străinilor.

În ceea ce privește cetățenii europeni, în acest domeniu a fost adoptată Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România. Procedura se aplică cetățenilor străini care urmează să fie angajați în România și presupune depunerea dosarului de către angajator. Solicitarea se adresează Ministerului Educației.

• Documente necesare:
• Cerere tip
• Copie legalizată și/sau traducere legalizată a actului de studii
• Copie a pașaportului
• Adresă din partea angajatorului, cu menționarea funcției/postului
• Copie a certificatului de înmatriculare al angajatorului

Pentru diplomele obținute în Uniunea Europeană, Spațiul Economic European și Elveția

• Pentru profesiile reglementate, recunoașterea se face automat în baza directivei 2005/36/CE, prin intermediul CNRED. 
• Pentru diplomele care nu sunt recunoscute automat, se poate iniția un proces de echivalare, care poate implica evaluarea conținutului și duratei studiilor, precum și eventuale examene de diferență. 

Pentru diplomele obținute în afara Uniunii Europene, Spațiului Economic European și Elveției

• Diploma trebuie recunoscută de către CNRED, care va evalua echivalența acesteia cu sistemul de învățământ din România.
• Pentru profesiile reglementate sectorial (medicină, etc.), ministerul de resort este responsabil pentru recunoaștere.
• Dosarul pentru recunoaștere trebuie să conțină cererea, actul de studiu în original sau traducere legalizată, copie după pașaport, adresa firmei angajatoare și dovada achitării taxelor. 

Centre de asistență și informare

• CNRED furnizează informații și asistență pentru recunoașterea calificărilor profesionale. 
• ENIC/NARIC: CNRED este membru al rețelelor ENIC/NARIC, care facilitează schimbul de informații și consiliere la nivel național și internațional privind recunoașterea diplomelor. 

Dreptului solicitantului de a alege

Conform prevederilor art.11 din Legea nr.200/2004, autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia:

• să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depăşească 3 ani sau
• să susţină o probă de aptitudine, în următoarele cazuri:

1. dacă formarea solicitantului privește domenii teoretice sau practice, substanțial diferite față de cele cerute în România pentru obținerea diplomei de învățământ superior, necesară pentru a practica respectiva profesie;
2. dacă formarea solicitantului privește domenii teoretice sau practice, substanțial diferite față de cele cerute în România pentru obținerea diplomei de învățământ superior, necesară pentru a practica respectiva profesie;
3. dacă profesia respectivă include în România exercitarea uneia sau mai multor activități profesionale care nu se regăsesc în cadrul aceleiași profesii în statul membru de origine sau de proveniență al solicitantului și dacă diferența corespunde unei formări specifice cerute în România și acoperă domenii care diferă substanțial de cele acoperite de diploma deținută de solicitant;
4. dacă durata formării profesionale a solicitantului este mai scurtă cu cel puțin un an decât cea cerută în România.

Dreptul autorităților române de a dispune

Prin excepţie de la principiul dreptului solicitantului de a alege, autorităţile competente române pot dispune:

1. fie un stagiu de adaptare,
2. fie o probă de aptitudini, dacă:

• a) titularul unei calificări profesionale solicită recunoaşterea calificărilor sale profesionale atestată printr-o diploma ce atestă nivelul de formare;
• b) titularul unei calificări profesionale atestată printr-un certificat;
• c) pentru medicii care au o formare de bază, medicii specialişti, asistenţii medicali generalişti, medicii dentişti, medicii dentişti specialişti, medicii veterinari, moaşele, farmaciştii şi arhitecţii, în cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile de practică profesională efectivă şi legală prevăzute de lege, pentru a beneficia de drepturi castigate și
• d) pentru arhitecţi, în cazul în care solicitantul este titularul unei calificări care nu  este prevăzută în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 932/2010, cu modificările ulterioare;
• e) pentru medicii şi medicii dentişti aflaţi în situaţia prevăzută la art. 1 alin. (4) lit. c);
• f) pentru asistenţii medicali specializaţi, în cazul în care solicitantul doreşte să obţină recunoaşterea calificărilor în România, unde activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenţi medicali generalişti sau de asistenţi specializaţi, titulari ai unui titlu de calificare specializată, care au urmat o formare conducând la posesia titlurilor de calificare recunoscute automat;
• g) pentru persoanele care sunt titulari ai unui titlu de calificare obţinut pe teritoriul unui stat terţ, dacă titularul său are o experienţă profesională în profesia în cauză de 3 ani pe teritoriul statului membru unde a obţinut recunoaşterea calificărilor profesionale şi doreşte să exercite în România o profesie reglementată

Atestatul de competenţă

Atestatul de competenţă reprezintă orice document care:

• a) certifică formarea profesională, care nu face parte dintre cele prevăzute la art. 8, 14 şi 15; sau
• b) este acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru în baza unei aprecieri a calităţilor personale, aptitudinilor sau cunoştinţelor titularului, considerate esenţiale pentru exercitarea unei profesii, fără a solicita dovada unei pregătiri ori formări profesionale prealabile; sau
• c) atestă exercitarea cu normă întreagă a profesiei timp de 3 ani consecutivi sau într-o perioadă de timp echivalentă, cu normă redusă, timp de 10 ani consecutivi; sau
• d) certifică o formare generală dobândită la nivelul învăţământului primar sau secundar, care să ateste că titularul acestei formări posedă cunoştinţe generale.

Acte necesare la dosarul pentru recunoașterea diplomelor

Dosarul pentru recunoașterea diplomelor obținute de cetățenii statelor terțe în cadrul sistemelor de învățământ:

• va fi înaintat de firma angajatoare
• va cuprinde:

1. număr de la registratură;
2. cerere tip adresată Ministerului Educației prin care se solicită recunoașterea actului de studiu (se vor menționa adresa și telefonul firmei);
3. actul de studii în copie xerox legalizată, dacă este în limba română, sau traducere legalizată în original;
4. copie xerox după pașaportul cetățeanului străin (pagina/paginile care cuprind datele de identificare);
5. adresa din partea firmei cu specificarea postului pe care respectiva persoana urmează să îl ocupe;
6. copie după certificatul de înmatriculare al firmei;
7. delegație pentru un angajat al companiei, care va depune dosarul și va ridica atestatul de recunoaștere;
8. dovada achitării sumelor percepute pentru recunoașterea atestatului, în original sau copie certificată.

Condiții pentru validare dosar acte

Actele de studii

• vor purta Apostilla Conventiei de la Haga (pentru statele care sunt parte la convenție) sau Supralegalizare sau
• vor fi însoțite de adeverința de autentificare emisă de către autoritățile competente din țara de proveniență având în vedere ca, în condițiile unei recunoașteri automate, prevalează recunoașterea instituției de învățământ din statul de origine.

Atestatul de competenţă reprezintă orice document care:

1. certifică formarea profesională, care nu face parte dintre cele prevăzute la art. 8, 14 şi 15; sau
2. este acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru în baza unei aprecieri a calităţilor personale, aptitudinilor sau cunoştinţelor titularului, considerate esenţiale pentru exercitarea unei profesii, fără a solicita dovada unei pregătiri ori formări profesionale prealabile; sau
3. atestă exercitarea cu normă întreagă a profesiei timp de 3 ani consecutivi sau într-o perioadă de timp echivalentă, cu normă redusă, timp de 10 ani consecutivi; sau
4. certifică o formare generală dobândită la nivelul învăţământului primar sau secundar, care să ateste că titularul acestei formări posedă cunoştinţe generale.

Recunoaşterea calificărilor profesionale de către autorităţile competente permite beneficiarilor:

• să aibă acces, în România la aceeaşi profesie, respectiv activitate profesională precum cea pentru care sunt calificaţi în statul membru de origine şi
• să o exercite în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români.

Autorităţile competente acordă acces parţial, de la caz la caz, la o activitate profesională pe teritoriul României, doar dacă sunt întrunite toate condiţiile următoare:

1. profesionistul este calificat pe deplin pentru a exercita în statul membru de origine activitatea profesională pentru care solicită accesul parţial în România;
2. diferenţele ca atare dintre activitatea profesională exercitată legal în statul membru de origine şi profesia reglementată în România sunt atât de mari încât aplicarea de măsuri de compensare ar însemna să se ceară solicitantului să urmeze întregul program de educaţie şi formare cerut în România pentru a avea acces deplin la profesia reglementată în România;
3. activitatea profesională poate fi separată în mod obiectiv de alte activităţi care intră în cadrul profesiei reglementate în România. Autoritatea competentă ia în considerare situaţia în care activitatea profesională poate fi întreprinsă în mod autonom în statul membru de origine.

  Accesul parţial poate fi respins dacă

• un astfel de refuz se justifică prin motive imperative de interes general,
• este necesar pentru a asigura atingerea obiectivului urmărit şi
• nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

Motivele imperative de interes general reprezintă motivele recunoscute ca atare în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Se examinează în conformitate cu Legea nr.200/2004 privind recunoașterea diplomelor

• cererile în vederea stabilirii şi
• cererile în vederea prestării temporare şi ocazionale de servicii în statul membru gazdă privind activităţi profesionale care au implicaţii în materie de sănătate sau de siguranţă publică.

Ca urmare a acordării accesului parţial, activitatea profesională se exercită în temeiul titlului profesional al statului membru de origine. Autorităţile competente pot impune utilizarea respectivului titlu profesional în limba română.

Profesioniştii cărora li s-a acordat acces parţial indică în mod clar beneficiarilor serviciilor domeniul activităţilor lor profesionale.

Provocări în recunoașterea diplomelor și calificărilor

• Diferențele de reglementare între state în ceea ce privește formarea și cerințele profesionale.
• Complexitatea procedurilor administrative care pot crea întârzieri în procesul de recunoaștere.
• Lipsa unei armonizări complete a sistemelor educaționale și profesionale între diferite țări.

Recunoașterea experienței profesionale (Ministerul Muncii)

Această procedură se adresează persoanelor care doresc să desfășoare activități din domeniile prevăzute în Anexa IV a Directivei 2005/36/CE și este coordonată de Ministerul Muncii.

• Documente necesare:
• Cerere conform modelului din Anexa 2 a Ordinului nr. 695/2016
• Copie a actului de identitate
• Copie a certificatului de naștere (însoțită de traducere autorizată, dacă este cazul)
• Copie a certificatului de căsătorie (dacă este cazul, cu traducere autorizată)
• Declarație pe propria răspundere autentificată la notar

Soluții și îmbunătățiri

• Crearea unui sistem european integrat pentru recunoașterea automată a diplomelor, care să reducă procedurile birocratice.
• Îmbunătățirea transparenței și predictibilității proceselor de recunoaștere a calificărilor profesionale.
• Colaborarea între instituțiile educaționale și profesionale pentru a asigura compatibilitatea standardelor educaționale și profesionale între state.

Recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale joacă un rol crucial în promovarea mobilității și echității pe piața muncii internaționale.