Contractul individual de munca inceteaza de drept la detinuti

Contractul individual de muncă încetează de drept numai când condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar.

Încetarea de drept a contractului individual de muncă, conform dispoziţiilor art.56 alin.(1) lit.f) din Legea nr.53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare sunt aplicabile numai în situaţia în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitate fizică de a se prezenta la locul de muncă.

 Art 56 alin.(1) Codul muncii

Contractul individual de muncă existent încetează de drept:

f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;

Încetarea de drept a contractului individual de muncă

Este o modalitate de încetare a raportului de muncă

• în puterea şi prin efectul legii,
• independent de voinţa părţilor,
• când a intervenit o anumită cauză (un act juridic sau un fapt juridic) stabilită expres de normele de drept, care face imposibilă, în mod permanent, producerea în continuare a efectelor contractului de muncă

Art. 67 Cod penal

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită. (…)

 Art.68 Cod penal

(1) Executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe:

• b) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Modalităţile de individualizare a pedepselor

Modalităţi de individualizare a pedepselor:

• renunţarea la aplicarea pedepsei (art. 80-82),
• amânarea aplicării pedepsei (art. 83-90),
• suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 91-98).

Pedeapsa privativă de libertate a închisorii poate fi executată efectiv în regim penitenciar, aplicarea acesteia poate fi amânată sau executarea acesteia poate fi suspendată sub supraveghere.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca modalitate de individualizare a pedepsei cu închisoarea, poate fi dispusă numai în situaţia în care pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni:

• este închisoarea de cel mult 3 ani,
• nu şi dacă pedeapsa aplicată este amenda

Suspendarea executării pedepsei fiind consecinţa unei condamnări, îşi păstrează caracterul de măsură coercitivă penală, caracter care constă în obligaţia impusă celui condamnat:

• de a avea o bună conduită pe durata termenului de încercare şi
• de a se abţine de la săvârşirea unei noi infracţiuni
• în caz contrar, pedeapsa suspendată devine executabilă

Art.98, alin.1 teza finală din Codul penal reglementează instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere, astfel că pedeapsa se consideră executată dacă până la expirarea termenului de supraveghere condamnatul:

• nu a săvârşit o nouă infracţiune,
• nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi
• nu s-a descoperit o cauză de anulare,

Instituirea unei măsuri de supraveghere

Dacă s-a instituit una dintre măsurile de supraveghere în sarcina condamnatului pe durata termenului de supraveghere, a cărui pedeapsă cu închisoarea a fost suspendată, condamnatul trebuie să comunice:

• schimbarea locului de muncă
• informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă

Condamnatul poate fi obligat să presteze şi o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, împrejurare ce nu este de natură a exclude executarea celorlalte obligaţii.

Este reglementată și posibilitatea de a se dispune o măsură de siguranță faţă de persoana care a comis o faptă penală, chiar dacă nu i se aplică o pedeapsă, în scopul:

• înlăturării unei stări de pericol sau
• preîntâmpinării săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală

În cadrul măsurilor de siguranţă, relevantă în cauză este cea prevăzută de art.108 lit.c) din Codul penal, “interzicerea ocupării unei funcţii sau exercitării unei profesii”, aplicabilă atunci când fapta a fost săvârşită datorită:

• incapacităţii,
• nepregătirii sau
• altor cauze care îl fac pe condamnat inapt pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfăşurarea unei activităţi

Situații în care intervine încetarea de drept a contractului de muncă

Instituţia încetării de drept a contractului de muncă intervine în orice situaţie:

• ce face imposibilă prezenţa salariatului la locul de muncă,
• absenţa lui o perioadă îndelungată din unitate justificând încetarea de drept a contractului, fără să fie nevoie de vreun demers al angajatorului

Având în vedere că salariatul se află în libertate şi îşi poate onora obligaţiile contractuale faţă de angajator, contractul său de muncă nu va înceta de drept decât în ipoteza în care i s-a aplicat o pedeapsă complementară, accesorie sau o măsură de siguranţă, care l-ar împiedica pe salariat să exercite efectiv profesia.

Contractul de muncă poate înceta de drept în situaţia în care condamnatului i se aplică şi:

• pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi
• măsura de siguranţă prevăzută de art.108 lit.c) Codul penal

Conform prevederilor art.56, alin.1, lit. f) din Codul muncii condamnatului i se permite să se întoarcă la muncă în baza unui alt izvor juridic decât contractul de muncă, şi anume mandatul de executare a pedepsei.

Aplicarea cazului de încetare a contractului de muncă tuturor salariaţilor, fără a distinge în raport cu natura faptei săvârşite (inclusiv, de exemplu, în cazul unei infracţiuni din culpă, fără legătură cu raportul de muncă), ar putea avea efectul unei pedepse:

• neprevăzută de vreun text de lege din care să se deducă şi valoarea socială protejată prin instituirea unei astfel de măsuri,
• ce ar împiedica exercitarea dreptului la muncă al cetăţeanului care, în mod obiectiv, în lipsa acestei interdicţii, ar putea continua derularea raportului de muncă
• ar contrazice chiar scopul urmărit prin individualizarea pedepsei sub forma suspendării sub supraveghere,
• ar însemna că reglementarea generală în materia dreptului muncii ar conţine sancţiuni mai grave decât reglementarea specială

Există activităţii specifice anumitor profesii, când contractual sau raporturile specifice de muncă încetează doar în cazul condamnării pentru săvârşirea unui anumit tip de infracţiuni în legătură directă cu atribuţiile acestora, care aduc atingere demnităţii sau prestigiului profesiei.

Există activităţii specifice anumitor profesii când persoanele condamnate nu sunt eliberate din funcţie dacă au fost condamnate pentru un anumit tip de infracţiuni (vătămare persoane din culpă), dacă se apreciază că infracţiunea săvârşită nu aduce atingere prestigiului profesiei, pentru judecători/procurori.

A îndepărta persoana condamnată de sursa de subzistenţă (salariul), presupune a nesocoti unul din scopurile urmărite prin însăşi forma de individualizare a acestei pedepse, acela al desfăşurării unei vieţi normale în societate.

Instanța este singura ce are abilitatea legală de a aplica:

• individualizarea pedepsei penale
• circumstanţele săvârşirii faptei
• pedepsele accesorii sau complementare,
• formă de executare a pedepsei într-un alt regim decât cel penitenciar

O încetare a raportului de muncă pentru persoane condamnate la pedeapsa închisorii, ar corespunde unui caz de concediere din iniţiativa angajatorului:

• care se poate prevala de incompatibilitate între calitatea de salariat şi cea de condamnat
• dacă angajatorul manifestă diligenţă
• dacă angajatorul iniţiază în paralel cu cercetarea penală, în termenele de prescripţie, o procedură de cercetare disciplinară,

Odată dobândit un loc de muncă, acesta trebuie să se bucure de o serie de garanţii care să îi asigure stabilitatea.

Mandatul persoanelor alese în funcții de demnitate publică

La persoanele alese în funcții de demnitate publică, mandatul încetează:

• în ipoteza condamnării la o pedeapsă privativă de libertate,
• în ipoteza executării pedepsei privative de libertate,
• vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a acesteia

Prezumţiile de nevinovăţie, de bună-credinţă şi de loialitate a unei persoane condamnate au fost desfiinţate ca efect al hotărârii definitive de condamnare.

Indiferent de modul de executare a pedepsei, unei persoane condamnate nu i se mai poate încredinţa de către stat exerciţiul autorităţii publice, întrucât, prin condamnarea penală:

• persoana care ocupă demnitatea publică pierde legitimitatea şi
• încetează de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul.

Fiecare angajator are dreptul să îşi apere propria reputaţie, să îşi selecteze personalul în baza unor valori sociale şi morale, însă aceasta presupune o marjă de apreciere pe care acesta nu o are în situaţia încetării de drept a contractului. Angajatorul se poate prevala doar de procedura disciplinară.

Încetarea contractului de muncă survine numai în situaţia în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitate fizică de a se prezenta la locul de muncă pentru a-şi îndeplini obligaţiile contractuale.

Pentru celelalte incompatibilităţi juridice între calitatea de salariat şi fapta reţinută în persoana condamnatului se regăsesc în legislaţie alte măsuri ce pot fi aplicate:

• pedepsele complementare şi accesorii, măsurile de siguranţă din dreptul penal;
• încetarea de drept a contractului individual de muncă conform art.56 alin.(1) lit.g) din Codul muncii: ”de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei”
• concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului dacă fapta reprezintă şi o abatere disciplinară (art.61 Codul muncii)