Adoptia – analiza principii si conditii de fond

 Art. 451 Cod civil

 Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

Adopția

• reprezintă un proces legal prin care o persoană sau o familie devine părintele legal al unui copil care nu este biologic al lor,
• are un impact profund asupra vieții copilului și a adoptatorilor, motiv pentru care este reglementată de legislația națională, în special prin Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției.

Principiile adopției

1. Interesul superior al copilului, acest principiu fundamental guvernează întreaga procedură de adopție. Deciziile și măsurile adoptate trebuie să fie în conformitate cu ceea ce este cel mai bine pentru copil, având în vedere nevoile sale emoționale, fizice și sociale. Autoritățile și instanțele trebuie să se asigure că adopția nu doar că răspunde cerințelor legale, dar și că oferă un mediu familial stabil și sigur.
2. Stabilitate și continuitate, adopția trebuie să asigure stabilitatea emoțională și socială a copilului, promovând o relație durabilă între copil și părinții adoptivi. Este important ca legătura afectivă dintre adoptator și copil să fie consolidată și să existe continuitate în îngrijire și educație.
3. Respectarea drepturilor copilului, adopția trebuie să respecte drepturile fundamentale ale copilului, inclusiv dreptul la identitate, naționalitate și relații familiale. Este esențial ca opinia copilului să fie luată în considerare, mai ales în cazul copiilor mai mari, care pot să-și exprime preferințele.
4. Bună-credință și transparență, procesul de adopție trebuie să se desfășoare într-un mod transparent, cu implicarea activă a tuturor părților. Adoptatorii trebuie să fie informați în mod corect și complet despre drepturile și obligațiile care decurg din adopție.

Condițiile de fond ale adopției

1. Capacitatea de a adopta: adoptatorii trebuie să aibă capacitatea legală de a adopta. Aceasta implică o evaluare a aptitudinilor lor, inclusiv a stabilității financiare, a sănătății mentale și a capacității de a oferi un mediu sigur și sănătos pentru copil.
2. Consimțământul: consimțământul părinților naturali este esențial pentru validarea adopției, cu excepția cazurilor în care aceștia sunt decăzuți din drepturile părintești sau nu pot fi identificați. De asemenea, consimțământul copilului este necesar dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani.
3. Obiectul adopției: obiectul adopției trebuie să fie un copil care este legal adoptabil, adică părinții săi naturali au renunțat la drepturile lor sau copilul a fost declarat abandonat. Este important ca adoptatorii să nu aibă relații de rudenie cu copilul pe care doresc să-l adopte, cu excepția cazurilor speciale prevăzute de lege.
4. Procedura legală: adopția trebuie să respecte procedurile legale stabilite de lege, inclusiv evaluarea adoptatorilor și încuviințarea de către instanța de judecată. Această procedură asigură că toate aspectele legate de adopție sunt conforme cu legea și că drepturile tuturor părților implicate sunt respectate.

Adopția este definită ca nașterea:

• legăturii de filiație civilă între adoptator și adoptat, precum și
• a legăturilor de rudenie civilă între adoptat și rudele adoptatorului,
• de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost încuviințată

Rudenia civilă astfel creată este efectul principal al încuviințării adopției.

Drepturile și obligațiile fondate pe legătura de filiație și de rudenie civilă nu sunt efecte distincte ale adopției, ci efecte implicite ale filiației și rudeniei, având în vedere:

• transferul drepturilor și îndatoririlor părintești în favoarea părinților adoptivi
• modificarea numelui și eventual, al prenumelui adoptatului
• obligația legală de întreținere în cadrul familiei adoptive
• vocația succesorală reciprocă între rudele civile

Efectele adopției

• pozitive – nașterea legăturii de filiație adoptivă și nașterea raporturilor de rudenie civilă

• negative – efectul extinctiv asupra filiației firești dintre adoptat și părinții săi și asupra rudeniei firești dintre adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și rudele firești ale adoptatului, pe de altă parte
• excepție este când adoptatorul este soțul părintelui adoptiv sau partenerul consensual al părintelui adoptiv necăsătorit

Adopția – Principii

    Adopţia este supusă cumulativ următoarelor principii:

1. interesul superior al copilului;
2. necesitatea de a asigura creşterea şi educarea copilului într-un mediu familial;
3. continuitatea creşterii şi educării copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, lingvistică, religioasă şi culturală;
4. celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei.

 Adopția este însoțită pe toată durata existenței sale de principiile specifice.

• Principiul interesului superior al copilului

Acest principiu impune că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. Aprecierea interesului copilului este în sarcina instanței de tutelă. Acest principiu se personalizează după circumstanțele care individualizează situația fiecărui copil în parte.

Opinia copilului:

• ascultat obligatoriu în cursul procedurii de încuviințare a adopției dacă a împlinit 10 ani,
• putând fi ascultat și copilul în vârstă de până la 10 ani
• în temeiul principiului general al ascultării copilului în funcție de vârsta și de gradul de maturitate,
• contribuie la conturarea convingerii instanței asupra sensului interesului superior al copilului.

Adopția încheiată în alt scop decât acela al ocrotirii interesului superior al copilului este fictivă și lovită de nulitate absolută.

Instanța poate decide:

• menținerea adopției în interesul adoptatului, respingând cererea în nulitatea adopției
• încuviințarea adopției copilului abandonat trecând peste refuzul părinților firești sau al tutorelui de a consimți dacă socotește că adopția este în interesul copilului
• adopția fraților de către persoane sau familii diferite numai dacă acest lucru este în interesul lor superior

Se va ține cont și de interesul propriu al adoptatorului sau al familiei adoptatoare în realizarea adopției.

• Principiul creșterii și educării copilului într-un mediu familial

Adopția copilului are rolul de a oferi un mediu protectiv alternativ ocrotirii părintești. Poate fi încuviințată adopția, simultan sau succesiv, dacă:

• adoptatorii sunt soț și soție
• copilul adoptat care are un singur părinte, iar acesta se află într-o relație stabilă și conviețuiește cu o persoană de sex opus, necăsătorită,
• noul adoptator a participat direct și nemijlocit la creșterea și îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin 5 ani (art. 6 alin 2, lit c din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopției).

Pe baza acestui principiu se selectează părinții adoptivi:

• capacitatea viitorului părinte adoptiv de a asigura copilului mediul familial dorit
• garanțiile morale și condițiile materiale necesare creșterii, educării și dezvoltării armonioase a copilului, atestată de autoritatea competentă potrivit legii speciale

Mediul familial presupune un cuplu parental. Nu este interzisă adopția de către o persoană necăsătorită și nici nu stabilește un criteriu de preferință.

• Principiul continuității în educarea copilului, ținându-se seama de originea sa etnică, culturală, lingvistică

Este în prim-planul atenției în cadrul identificării celui mai potrivit adoptator sau familie adoptatoare, urmărindu-se continuitatea în stilul, modul de viață al oricărei persoane.

• Principiul celerității în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției

Presupune dinamism și operativitate în derularea procedurii adopției, de natură să contribuie la eficiența măsurii de protecție ordonate. Încuviințarea adopției este de competența instanței de tutelă printr-o hotărâre judecătorească definitivă de încuviințare.

Adopția – Condițiile de fond

Adopția constituie o forma de ocrotire alternativă ocrotirii părintești. Adoptatul trebuie să fie copil, adică o persoană minoră și lipsită de capacitate deplină de exercițiu.

Nu poate fi adoptat copilul ai cărui părinți firești nu au împlinit vârsta de 14 ani (art.11 din Legea nr. 273/2004). Cauza de împiedicare are caracter vremelnic și se stinge imediat ce părintele sau părinții minori împlinesc 14 ani.

Pot fi adoptați de către soția tatălui numai dacă filiația este confirmată de rezultatul expertizei realizate prin metoda serologica ADN copilul:

• din afara căsătoriei recunoscut de tată pe cale administrativă, precum și
• a cărui paternitate a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoașterea de către tată sau care consfințește învoiala părților, fără a se fi cercetat temeinicia cererii

Excepție

Adopția majorului – este permisă numai dacă adoptatul a fost crescut pe timpul minorității de către persoana sau familia care dorește să o adopte.

Adopția de către persoana sau familia ce dorește să adopte a persoanei:

• care a împlinit 18 ani sau
• care a dobândit capacitate deplină de exercițiu anterior vârstei majoratului se află sub condiția restrictivă a creșterii în timpul minorității

Creșterea în timpul minorității demonstrează capacitatea și preocuparea celor ce vor să adopte de a se asigura de sănătatea și dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională , o preocupare pentru protecția și ocrotirea adoptatului.

Creșterea în timpul minorității implică și existența unor legături afective între adoptat și adoptator.

Durata creșterii în timpul minorității nu a fost stabilită la o perioadă minimă. Este suficient să îl fi crescut vreme suficient de îndelungată și cu caracter de continuitate ca să fie exclusă ideea creșterii ocazionale, în alt scop decât acela al ocrotirii copilului.

Adopția persoanei aflate sub interdicție judecătorească va urma regimul aplicabil copilului dacă cel în cauză nu a împlinit vârsta de 18 ani și regimul derogatoriu, implicând verificarea cerinței referitoare la creșterea în timpul minorității, dacă a împlinit vârsta de 18 ani.

Adopția fraților împreună

În situația când frații sunt adoptabili deopotrivă, este prioritară menținerea lor împreună prin adopția de către aceeași persoană sau familie, fiind în interesul superior al fiecăruia dintre frați. Astfel:

• se conservă legătura de rudenie firească dintre frați
• contribuie la împlinirea principiului creșterii și educării într-un mediu familial

Se continuă creșterea și educarea fraților copii (art.452 lit b și c Cod civil) într-un mediu familial fără a distinge după cum frații au unul sau ambii părinți comuni. NU se aplică în cazul când unul sau unii dintre frați au dobândit capacitate deplină de exercițiu. NU se aplică adopția fraților minori de către fratele major.

Adopția separată a fraților

Se face analizând interesul superior al copiilor. În cazul părinților divorțați, numai unul dintre frați locuiește împreună cu părintele necăsătorit, adopția sa de către soțul părintelui firesc poate justifica adopția separată a fraților.

Este interzisă adopția între frați

Oricare ar fi diferența de vârstă, fără deosebire dacă sunt frați din căsătorie sau din afara căsătoriei, frați buni (cu același tata și aceeași mamă), frați consagvini (numai după tată) sau uterini (numai după mamă).

Impedimentul este de strictă interpretare. Este permisă înfierea între alte rude firești, cu excepția adopției propriului copil.

Datorită incompatibilității juridice a calității de soț cu aceea de frate, chiar adoptiv, respectiv a calității de soț cu aceea de părinte și descendentă al celuilalt soț, este interzisă:

• adopția a doi soți sau foști soți de către același adoptator sau familie adoptatoare
• adopția între soți
• adopția între foști soți

 Persoanele care pot adopta

Art. 459 Cod civil: Persoanele care nu au capacitate deplină de exerciţiu, precum şi persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta.

Impedimente la adopție:

• lipsa capacității depline de exercițiu a celui care voiește să adopte
• existența unei boli psihice
• existența handicapului mintal
• art.13 alin. 1, 2 din Legea nr.273/2004
• persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracțiune contra persoanei sau contra familiei, săvârșită cu intenție
• persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracțiune de trafic de persoane , trafic și consum ilicit de droguri
• persoana sau familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecție specială sau care este decăzută din exercițiul drepturilor părintești
• nu poate adopta nici persoana al cărei soț este bolnav psihic, are handicap mintal, se găsește în una din situațiile prevăzute

Art. 13 din Legea nr.273/2004

• (1) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale, precum şi condiţiile materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului.
• (2) Îndeplinirea garanţiilor şi condiţiilor prevăzute la alin. (1), precum şi existenţa abilităţilor parentale se certifică de către autorităţile competente prin eliberarea atestatului prevăzut la art.18 alin. (5), cu ocazia evaluării realizate potrivit prevederilor prezentei legi.

Lipsa capacității depline de exercițiu

Conform art.164 alin.1 Cod civil, punerea sub interdicție este o măsură de ocrotire a celui care, din cauza alienației sau debilității mintale, nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale.

Capacitatea deplină de exercițiu este o cerință pentru:

• existența și caracterul liber al consimțământului la adopție a adoptatorului
• preluarea de către adoptator a exercitării drepturilor și îndatoririlor părintești privitoare la persoana și bunurile copilului minor
• înfăptuirea ocrotirii minorului adoptat

Existența bolii psihice și a handicapului mintal se referă la orice afecțiune psihică, indiferent de natura, frecvența sau gravitatea tulburărilor.

Diferența de vârstă

• Art. 460 Cod civil
• (1) Adoptatorul trebuie să fie cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul.
• (2) Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptator este mai mică decât 18 ani, dar nu mai puţin de 16 ani.

Conform prevederilor art. 460 Cod civil adoptatorul trebuie să fie cu cel puțin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul. Prin excepție, pentru motive temeinice, instanța de tutelă poate încuviința adopția și în condițiile unei diferențe mai mici de vârstă, de cel puțin 16 ani.

Legea nu stipulează în mod expres vreo condiție specială referitor la vârsta minimă a adoptatorului sau referitoare la vârsta maximă până la care o persoană să poată fi adoptată.

Încuviințarea adopției presupune ca persoana sau familia adoptatoare să îndeplinească garanțiile morale și condițiile materiale necesare creșterii, educării și dezvoltării armonioase a copilului, să dispună de abilități parentale.

Evaluarea condițiilor morale și materiale ale adoptatorului nu este necesară în cazul adopției persoanei având capacitate deplină de exercițiu, întrucât părintele adoptator nu are a exercita autoritatea părintească.

Adopția simultană sau succesivă

Este interzisă adopția aceleiași persoane de către doi adoptatori împreună:

• atât simultan cât și succesiv
• fără deosebire dacă este minor sau persoană cu capacitate deplină de exercițiu

Excepții de la interzicerea adopției simultane sau succesive a aceleiași persoane:

• adopția simultană sau succesivă de către adoptatorii soț și soție
• adopția succesivă în situația decesului adoptatorului sau a soților adoptatori. Pe data rămânerii definitive a hotărârii de încuviințare a noii adopții, adopția anterioară este desfăcută de drept. Decesul adoptatorului sau a părinților adoptatori face doar posibilă, nu și obligatorie, inițierea procedurii pentru o nouă adopție care, dacă va fi încuviințată, constituie cauza adopției anterioare.
• adopția succesivă în cazul încetării, din orice motiv, a adopției anterioare. Adopția încetează fie prin desfacere fie prin declararea nulității acesteia.
• adopția succesivă a copilului de către partenerul consensual al părintelui adoptiv singur și necăsătorit. Această ipoteză de adopție succesivă pretinde următoarele condiții cumulative:
• la data cererii de încuviințare a adopției subsecvente adoptatul este copil, nu a împlinit vârsta majoratului, nici nu a dobândit, anticipat, capacitate deplină de exercițiu
• părintele adoptiv necăsătorit al copilului este sigurul părinte al copilului. Dacă părintele adoptiv este fostul soț al părintelui firesc sau adoptiv, în viață la data cererii subsecvente, condiția nu este îndeplinită. Este îndeplinită condiția legală dacă adopția anterioară a fost încuviințată numai față de un singur părinte adoptator:

1. fără a distinge dacă la acea dată era sau nu o persoană căsătorită
2. când este decedat fostul soț al adoptatorului, părinte firesc sau adoptiv al copilului,
3. noul adoptator este partenerul de viațăa al părintelui adoptiv, de sex opus, necăsătorit și care nu este rudă cu acesta paână la al patrulea grad inclusiv
4. relația dintre părintele adoptiv și noul adoptator este una stabilă, iar părțile conviețuiesc la data cererii subsecvente de încuviințare a adopției
5. partenerul consensul al părintelui adoptiv a participat direct și nemijlocit la creșterea și îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin 5 ani

Concluzie

Adopția este un proces complex care implică principii fundamentale și condiții legale riguroase. Respectarea acestor principii și condiții de fond este esențială pentru a asigura o adopție reușită care să sprijine dezvoltarea sănătoasă și fericită a copilului adoptat, oferindu-i o familie iubitoare și stabilă.