Concediile pentru formare profesionala

Concediile pentru formare profesională pot fi plătite sau fără plată.

Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:

1. participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară ori din străinătate;
2. stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
3. stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;
4. ucenicie organizată la locul de muncă;
5. formare individualizată;
6. alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.

Formele de formare profesională sunt:

• fără participarea angajatorului (formarea individualizată),
• cu participarea angajatorului (cursuri organizate direct de el, inclusiv ucenicia la locul de muncă etc.) sau
• acordul angajatorului (cursuri ori stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate etc.).

Formarea profesională a adulţilor se poate realiza de către:

• persoane juridice de drept public sau privat,
• persoane fizice, denumite furnizori de formare profesională (în cazul uceniciei)
• centrele de formare profesională, cu sau fără personalitate juridică înfiinţate de persoanele de drept public sau privat

Obligaţia de a asigura participarea la programele de formare profesională a salariaților, indiferent de numărul acestora, cu asigurarea cheltuielilor necesare participării, îi priveşte pe toţi angajatorii, astfel:

1. cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;
2. cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi.

Planuri anuale de formare profesională

Concediile pentru formare profesională se acordă în funcție de planurile de formare profesională. Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi aplică planuri de formare profesională.

Nu toţi angajatorii trebuie să elaboreze şi să aplice un astfel de plan, dar nu există nici un impediment ca angajatori care au mai puţin de 21 de salariaţi (de la 1 la 20), să întocmească un astfel de plan.

Planurile de formare profesională elaborate de angajatori trebuie să fie în concordanţă:

• cu programele de dezvoltare (Ordonanța nr.129/2000 privind formarea profesională a adulţilor)
• cu strategiile sectoriale şi teritoriale întocmite de ministere, agenţii naţionale şi alte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate,
• cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale

Elaborarea planului este atributul:

• sindicatului
• angajatorului, în lipsa sindicatului, reprezentanții salariaților fiind doar consultați

Din punct de vedere juridic, această consultare este un aviz consultativ.

Lipsa avizului consultativ nu atrage nulitatea acestui plan. Consultarea, însă, este necesară şi benefică de vreme ce beneficiarii formării profesionale sunt chiar salariaţii, adică chiar cei consultaţi.

La firmele unde există contract colectiv de muncă, planul de formare profesională:

• devine anexă la acest contract încheiat la nivel de unitate
• presupune acordul sindicatului sau al reprezentanţilor salariaţilor, consimţământul acestora, ca parte a acelui contract.

Conform Codului muncii, obligaţia principală a angajatorului, în cazul formării profesionale, poate avea loc:

• la iniţiativa angajatorului, sau
• la iniţiativa salariatului

În oricare din cele două situaţii, însă, cele două părţi ale contractului individual de muncă trebuie să ajungă la un acord, materializat într-un act adiţional la acest contract.

Actul adițional la contractul individual de muncă

Actul adițional la contractul individual de muncă cuprinde:

• modalitatea concretă de formare profesională (în ce constă, forma acesteia);
• durata formării profesionale;
• drepturile şi obligaţiile părţilor legate de această formare, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile băneşti ale salariatului, finanţarea şi suportarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea respectivă, etc.;
• obligaţiile salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile de formare profesională (de a lucra o anumită perioadă în beneficiul acelui angajator, în caz contrar de a restitui cheltuielile de şcolarizare, art.198 Codul muncii).

Actul adițional la contractul individual de muncă:

• se încheie anterior participării la cursul ori stagiul de formare profesională
• se încheie între angajator și salariat, parți ale acestui contract
• cuprinde obligațiile salariatului ulterior formării profesionale

Obligațiile salariatului ulterior formării profesionale

Prin actul adițional la contractul individual de muncă se stabilesc obligaţiile salariatului ulterior formării profesionale, şi anume:

• să presteze munca la acel angajator, conform pregătirii sale, o anumită perioadă de timp (perioadă în care se recuperează cheltuielile făcute cu formarea profesională);
• să nu aibă iniţiativa încetării contractului individual de muncă, anterior expirării perioadei de şcolarizare;
• să suporte cheltuielile de şcolarizare dacă nu-şi respectă angajamentul.

 Restituirea de către salariat a cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională

Salariatul are dreptul să solicite, prin demisie, încetarea contractului său individual de muncă la angajatorul care i-a asigurat pregătirea sa profesională, în temeiul principiului libertăţii muncii.

Salariatul va trebui să suporte cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată:

• dacă își dă demisia
• când din culpa sa contractul de muncă încetează din motive imputabile lui

1. concediere disciplinară, ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare decât cea legală, a condamnării pentru o infracţiune în legătură cu munca,
2. în cazul interdicţiei de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv

Conform Deciziei nr.5/2015 a Curții Constituționale:

”În cazul nerespectării angajamentului, din motive imputabile lui, absolventul sau, după caz, studentul este obligat să restituie cheltuielile de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării, actualizate.”

”Cheltuieli ocazionate cu formarea profesională” nu include şi salariile primite pe perioada respectivă.

Concediile fără plată pentru formare profesională

Concediile pentru formare profesională se acordă în baza prevederilor Codului muncii. Concediul fără plată în cazul prevăzut de art.155 Codul muncii, se acordă la cererea salariatului pentru a urma o formă de pregătire profesională la iniţiativa sa.

Angajatorul nu poate respinge cererea decât într-un caz bine determinat:

• atunci când absenţa salariatului ar prejudicia grav desfăşurarea activităţii
• angajatorul este cel care apreciază dacă există un atare caz

Concediul cu plată pentru formarea profesională este un drept al salariatului în cazul în care angajatorul nu şi-a respectat obligaţia de a asigura pe cheltuiala sa participarea lui la formarea profesională.

Cererea pentru concediile fără plată

Cererea de concediu fără plată pentru formare profesională:

• se formulează de salariat cu cel puţin o lună înainte de efectuarea acestuia
• trebuie să conţină anumite elemente care să-i permită angajatorului să aprecieze justeţea şi necesitatea solicitării:

1. data de începere a stagiului de formare profesională;
2. durata acestuia,
3. domeniul în care solicitantul urmează să se pregătească;
4. instituţia unde cel în cauză se va pregăti.

Concediul fără plată pentru formare profesională presupune formarea profesională în afara angajatorului la o instituţie specializată de învăţământ.

Efectuarea concediului se poate realiza integral sau fracţionat în cursul anului calendaristic, în funcţie:

• de examenele de promovare în anul următor doar în instituţiile de învăţământ superior
• de absolvire a unor forme de învăţământ, indiferent de nivelul acestuia

Durata la concediile pentru formare profesională

Pentru formare profesională organizată de angajator, salariatul are dreptul la un concediu plătit.

Concediile pentru formare profesionala au durata limitată de legiuitor:

• până la 10 zile lucrătoare sau până la 80 de ore
• angajatorul poate acorda concediul menţionat pe o durată mai mare de timp,
• cel puţin o dată la 2 ani sau la 3 ani, în funcţie de numărul de salariaţi

În timpul concediului, salariatul beneficiază de o indemnizaţie stabilită ca în cazul celei pentru concediul de odihnă. Perioada de efectuare a concediului se stabileşte prin acordul părţilor, avându-se în vedere perioada în care este organizat cursul la unitatea care îl organizează.

Concediile pentru formare profesionala au durata:

• ce nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi
• ce este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.

Concediile pentru formare profesională sunt distincte de concediul de odihnă:

• concediul pentru formare profesională se acordă pentru studii, pentru perfecţionare profesională;
• concediul de odihnă se acordă pentru refacerea forţei de muncă.

Durata concediului pentru formare profesională nu influenţează, mai precis, nu diminuează durata concediului de odihnă.

Concediul pentru formare profesională este asimilat unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul. În cazul concediului fără plată este exclusă salarizarea.