Acțiunea revocatorie, cunoscută și sub denumirea de acțiune pauliană, este mijlocul juridic prin care creditorul poate solicita instanței declararea inopozabilității actelor încheiate de debitor în frauda drepturilor sale. Această acțiune este reglementată de art. 1562–1565 din Codul civil și urmărește protejarea creditorului atunci când debitorul își diminuează patrimoniul sau își creează ori își agravează starea de insolvabilitate, prejudiciind posibilitatea de recuperare a creanței.

Prin intermediul acțiunii pauliene, creditorul poate solicita ca actul juridic prejudiciabil să nu îi fie opozabil, în condițiile prevăzute de lege, fără ca aceasta să însemne desființarea automată a contractului între părțile care l-au încheiat.

Acțiunea revocatorie sau acțiunea pauliană: condiții, efecte și prescripție

• este un instrument juridic prevăzut de lege pentru protecția intereselor creditorilor împotriva fraudei debitorului. Este reglementată de art.1562-1565 cod civil,
• este acțiunea prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale. Sunt actele juridice încheiate de către debitor prin care își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate (art.1562 cod civil),
• se deosebește de acțiunea oblică.

Ce este acțiunea revocatorie sau pauliană

Acțiunea revocatorie este o acțiune civilă cu caracter patrimonial prin care creditorul urmărește să își protejeze drepturile împotriva actelor juridice încheiate de debitor în frauda intereselor sale. În practică, această situație poate apărea atunci când debitorul donează un imobil, înstrăinează bunuri, transferă active sau încheie alte acte juridice care îi reduc patrimoniul și îngreunează ori împiedică recuperarea datoriei.

Care este temeiul legal al acțiunii pauliene

• Acțiunea revocatorie este reglementată de art. 1562–1565 din Codul civil, care stabilesc:
  • Art. 1562 Cod civil reglementează condițiile generale ale acțiunii revocatorii și situația actelor încheiate în frauda creditorului.
  • Art. 1563 Cod civil prevede că creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii.
  • Art. 1564 Cod civil stabilește termenul special de prescripție de un an.
  • Art. 1565 Cod civil reglementează efectele admiterii acțiunii revocatorii.

Domeniu de aplicare

Actiunea pauliana presupune cu necesitate existența fraudei.

• Frauda se poate manifesta:
  • numai prin acte de voință
  • numai împotriva actelor juridice pe care le încheie debitorul
  • doar împotriva actelor juridice, cu excluderea faptelor juridice propriu-zise precum:
    • acte cu titlu oneros
    • acte cu titlu gratuit
    • acte unilaterale
    • contracte sinalagmatice sau unilaterale,etc

Care sunt condițiile pentru admiterea acțiunii pauliene

a) Existența unei creanțe certe

Conform art. 1563 Cod civil, creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii, chiar dacă nu este exigibilă. Caracterul cert presupune că existența creanței rezultă din elementele juridice care o fundamentează și nu este una pur ipotetică.

În acest context, trebuie făcută distincția între condițiile cerute pentru exercitarea acțiunii pauliene și cele necesare pentru executarea silită. Art. 1563 Cod civil impune expres caracterul cert al creanței, fără a formula în același text cerința cumulativă ca aceasta să fie lichidă și exigibilă.

Creanța creditorului trebuie să fie:

• certă în cazul în care are o existență sigură, condiție ce trebuie îndeplinită la momentul introducerii acțiunii
• exigibilă în cazul în care creditorul poate să ceară plata ei de la debitor. Condiția trebuie îndeplinită în momentul pronunțării hotărârii judecătorești
• lichidă în cazul în care obiectul ei este determinat sau determinabil, ori când titlul executoriu conține elementele care permit individualizarea lui. Condiția trebuie îndeplinită în momentul pronunțării hotărârii judecătorești
• anterioară actului atacat poate fi situată în timp înainte de obținerea de către creditor a unui titlu executoriu. Dovada anteriorității creanței cade în sarcina creditorului care promovează acțiunea pauliană. Poate recurge la orice mijloc de probă

Nu depinde de existența unui titlu executoriu

Titlul executoriu nu este o condiție necesară pentru admisibilitatea acțiunii pauliene. Prejudiciul creditorului nu decurge întotdeauna din provocarea sau agravarea stării de insolvabilitate a debitorului.

• Pentru constatarea stării de insolvabilitate a debitorului nu este necesară:
  • începerea în prealabil a executării silite
  • întocmirea procesului-verbal întocmit de executor prin care se constată inexistența unor bunuri urmăribile în patrimoniul debitorului

• Conform art. 1417 alin. 2 cod civil starea de insolvabilitate se constată de instanță, care, în acest scop, ține seama de anumite împrejurări precum:
  • dispariția intempestivă a debitorului
  • neplata unor datorii devenite scadente
  • declanșarea împotriva sa a unei proceduri de executare silită, etc
• Proba insolvabilității poate fi făcută prin orice mijloc de probă.

b) Existența unui prejudiciu pentru creditor

Creditorul trebuie să demonstreze că actul juridic încheiat de debitor îi prejudiciază drepturile. Prejudiciul poate consta în diminuarea patrimoniului debitorului, în crearea unei stări de insolvabilitate sau în agravarea unei situații patrimoniale care face mai dificilă recuperarea creanței. Simpla încheiere a unui contract de către debitor nu este suficientă, prin ea însăși, pentru admiterea acțiunii. Este necesară dovedirea efectului prejudiciabil al actului în raport cu drepturile creditorului.

 Justificarea necesității unei creanțe certe, lichide și exigibile

• acțiunea pauliană chiar dacă nu este o măsură de executare, pregătește valorificarea silită a bunului ce constituie obiectul actului atacat. Executarea silită presupune existența unei creanțe certe, lichide și exigibile
• acțiunea pauliană nu poate fi primită decât dacă prin actul atacat se cauzează creditorului un prejudiciu.

Prejudiciu este atunci când creditorul nu-și poate valorifica creanța certă, lichidă, exigibilă datorită stării de insolvabilitate provocată de debitor prin actul atacat. Bunul dobândit de terț prin actul atacat poate fi indisponibilizat până la finalizarea executării silite a creanței pe care s-a întemeiat acțiunea pauliană.

• Pot justifica admiterea acțiunii pauliene, deoarece sunt creanțe certe, lichide și exigibile:
  • creanțele pure și simple,
  • creanțele afectate de o condiție rezolutorie.
• Este admisibilă și în caz de decădere a debitorului din beneficiul termenului suspensiv, fiind exigibilitate anticipată a dreptului de creanță.

c) Frauda debitorului

Un alt element esențial îl reprezintă frauda debitorului, analizată în raport cu împrejurările concrete și cu efectul actului asupra posibilității creditorului de a-și recupera creanța. Frauda nu trebuie apreciată exclusiv prin prisma existenței unei datorii neachitate, ci prin raportare la conduita debitorului, natura operațiunii juridice și consecințele patrimoniale ale acesteia.

Pot constitui indicii relevante, în funcție de situație, înstrăinarea unor bunuri importante după apariția dificultăților financiare, lipsa altor active urmăribile ori transferul patrimoniului în condiții care afectează interesele creditorului.

Actul încheiat de debitor cu terțul trebuie să fi cauzat un prejudiciu creditorului reclamant

Creditorul poate solicita constatarea inopozabilității actelor juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale numai dacă face dovada unui prejudiciu. Prejudiciul creditorului constă în faptul că debitorul și-a provocat sau și-a mărit, prin încheierea actului atacat, o stare de insolvabilitate. Pot fi atacate pe cale pauliană și alte acte încheiate de către debitor, sub condiția ca ele să fi cauzat un prejudiciu creditorului.

Exemplu: dacă promitentul vânzător al unui bun mobil înstrăinează bunul promis, promitentul cumpărător va putea obține, pe cale pauliană inopozabilitatea contractului de vânzare încheiat și apoi pronunțarea unei hotărâri care ține loc de contract

• Actul atacat trebuie, mai întâi, să provoace o însărăcire debitorului pentru a justifica incidența acțiunii pauliene:
  • este cazul actelor ce au ca efect ieșirea unei valori active din patrimoniul debitorului, fără ca în locul acesteia el să primească o valoare (donația)
  • renunțarea debitorului la o moștenire solvabilă, în măsura în care transmiterea moștenirii operează de plin drept, de la data deschiderii succesiunii

d) Cunoașterea fraudei de către terț, în cazul actelor cu titlu oneros

Art. 1562 alin. (2) Cod civil instituie o condiție specială pentru contractele cu titlu oneros și pentru plățile efectuate în executarea unor asemenea contracte. Actul poate fi declarat inopozabil în aceste situații numai dacă terțul contractant sau persoana care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează ori își mărește starea de insolvabilitate. Prin urmare, analiza nu se limitează la conduita debitorului, ci poate necesita și examinarea cunoașterii de către terț a situației patrimoniale și a efectelor operațiunii. Există complicitatea debitorului când el a cunoscut că prin actul atacat se cauzează un prejudiciu creditorului.

Complicitatea terțului este cerută doar atunci când acțiunea pauliană este îndreptată împotriva:

• unui contract cu titlu oneros sau
• a unei plăți efectuate în temeiul unui astfel de act
  • Pentru atacarea cu acțiune pauliană a unui act juridic cu titlu gratuit, creditorul nu trebuie să dovedească complicitatea terțului.

Există posibilitatea ca terțul dobânditor să întrăineze bunul unei alte persoane. Acțiunea pauliană va putea fi îndreptată împotriva subdobânditorului, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor ei de admisibilitate, inclusiv a complicității la fraudă și față de acesta. Pe lângă aceste condiții, acțiunea pauliană va putea fi primită împotriva terțului subdobânditor doar dacă ea este admisibilă și față de dobânditorul direct.

Ce acte juridice pot fi atacate prin acțiunea revocatorie

Acțiunea pauliană poate viza acte juridice prin care debitorul aduce atingere drepturilor creditorului, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

• În funcție de circumstanțele cauzei, pot fi analizate:
  • donațiile prin care debitorul își diminuează patrimoniul;
  • contractele de vânzare încheiate în condiții prejudiciabile pentru creditor;
  • transferurile de bunuri către rude sau alte persoane apropiate;
  • anumite plăți ori alte operațiuni patrimoniale care contribuie la crearea sau agravarea insolvabilității.

Nu orice donație, vânzare sau transmitere de bunuri constituie un act fraudulos. Admisibilitatea acțiunii depinde de dovedirea prejudiciului și a celorlalte condiții legale, inclusiv a cerințelor speciale aplicabile actelor cu titlu oneros.

Nu pot fi revocate prin acțiune pauliană următoarele acte:

• a) actele care privesc drepturi nepatrimoniale ale debitorului întrucât încheierea lor implică o apreciere de ordin personal și moral din partea debitorului
  • actul de căsătorie
  • actul de recunoaștere a paternității unui copil din afara căsătoriei
  • actul adopției, etc
• b) actele juridice ce privesc drepturi patrimoniale exclusive ale debitorului, a căror exercitare implică o apreciere personală din partea debitorului:
  • renunțarea debitorului la repararea pe cale patrimonială a unui prejudiciu moral
  • refuzul de a cere revocarea judiciară a unei donații pentru ingratitudinea donatarului
• c) acte juridice ce privesc drepturile și bunurile insesizabile, referitoare la:
  • renunțarea la o bursă de studii
  • renunțarea la dreptul de a cere majorarea pensiei de întreținere datorate de un terț debitorului în baza obligației legale de întreținere
  • renunțarea la dreptul la diurnă

Care este termenul de prescripție al acțiunii pauliene

Potrivit art. 1564 Cod civil, dreptul la acțiunea revocatorie se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat, dacă legea nu prevede altfel. Pentru calcularea termenului trebuie stabilit momentul de la care creditorul a cunoscut sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască prejudiciul produs prin actul contestat.

Analiza poate presupune examinarea documentelor, a demersurilor de recuperare a creanței, a informațiilor accesibile creditorului și a împrejurărilor în care a fost descoperită diminuarea patrimoniului debitorului. În cazul actelor privind imobilele, înscrierile în cartea funciară și regulile de publicitate imobiliară pot avea relevanță în aprecierea cunoașterii actului și a prejudiciului. Totuși, momentul de început al prescripției nu trebuie stabilit automat numai prin raportare la data încheierii contractului sau la data înscrierii sale, fără analiza situației concrete și a normelor aplicabile. Depășirea termenului legal poate fundamenta invocarea prescripției dreptului material la acțiune, în condițiile legii.

Care sunt efectele admiterii acțiunii revocatorii

Efectele acțiunii pauliene sunt reglementate de art. 1565 Cod civil.

1. Declararea inopozabilității actului juridic

Dacă instanța admite acțiunea, actul atacat devine inopozabil față de creditorul care a introdus acțiunea și față de ceilalți creditori care puteau introduce acțiunea și au intervenit în cauză. Inopozabilitatea nu echivalează cu nulitatea contractului. Actul nu este desființat automat între debitor și terțul contractant, ci efectele sale sunt înlăturate în raport cu creditorii protejați de hotărâre, în limitele stabilite de lege.

2. Posibilitatea urmăririi bunului

Admiterea acțiunii permite creditorului să urmărească bunul în condițiile legii, pentru realizarea creanței sale. Creditorii care beneficiază de efectele hotărârii pot fi plătiți din prețul bunului urmărit, cu respectarea cauzelor de preferință existente între ei.

3. Posibilitatea terțului de a păstra bunul

Potrivit art. 1565 alin. (2) Cod civil, terțul dobânditor poate păstra bunul dacă plătește creditorului căruia îi profită admiterea acțiunii o sumă egală cu prejudiciul suferit prin încheierea actului. În lipsa acestei plăți, hotărârea de admitere a acțiunii revocatorii produce efectul de indisponibilizare a bunului în condițiile prevăzute de lege, până la încetarea executării silite a creanței care a fundamentat acțiunea.

Dacă acțiunea revocatorie este admisă de instanță, actul juridic încheiat de debitor va fi anulat în raport cu creditorul reclamant. Bunurile sau valorile care au fost înstrăinate vor putea fi urmărite de creditor pentru a satisface creanțele acestuia. Este important de menționat că anularea nu afectează actul în raport cu terții de bună credință.

Care este diferența dintre acțiunea pauliană și acțiunea în anularea actului juridic

Acțiunea pauliană și acțiunea în anularea unui act juridic au obiective și efecte juridice diferite. Acțiunea pauliană urmărește declararea inopozabilității față de creditor a unui act încheiat în frauda drepturilor sale. În schimb, acțiunea în anulare urmărește desființarea actului juridic pentru un motiv de nulitate relativă, în condițiile legii.

Acțiunea oblică

• se exercită în numele debitorului
• sancționează inacțiunea sau pasivitatea debitorului
• profită tuturor creditorilor

Acțiunea pauliana

• este exercitată de către creditor în numele său propriu
• se declanșează ca urmare a acțiunilor frauduloase ale debitorului
• folosește numai creditorului care a promovat-o.       

Diferența este importantă deoarece existența unui act prejudiciabil pentru creditor nu conduce automat la nulitatea acestuia. Alegerea remediului juridic depinde de cauza de fapt, de temeiul legal și de efectul urmărit.

Exemple practice

1) Înstrăinarea unui imobil în prejudiciul creditorului

Să presupunem că o persoană are o datorie față de o bancă și, ulterior, transmite un imobil către o rudă. În urma acestei operațiuni, patrimoniul debitorului nu mai cuprinde bunul care ar fi putut fi urmărit pentru recuperarea creanței. Într-o asemenea situație, creditorul poate analiza oportunitatea introducerii unei acțiuni revocatorii, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.

Pentru soluționarea cauzei, pot fi relevante existența și caracterul cert al creanței, efectul înstrăinării asupra patrimoniului debitorului, împrejurările în care a fost încheiat contractul, cunoașterea situației de către terț, dacă este vorba despre un act cu titlu oneros, precum și respectarea termenului de prescripție. Soluția depinde de probele administrate și de evaluarea instanței. Simpla înstrăinare a imobilului către o rudă nu dovedește, prin ea însăși, caracterul fraudulos al actului.

2) Contractul prin care debitorul își asumă noi datorii

• Este exclus de la posibilitatea acțiunii pauliene din două motive:
  • debitorul, chiar insolvabil nu este lipsit de dreptul de a-și gestiona patrimoniul, inclusiv prin angajarea de noi datorii
  • actele prin care debitorul își asumă noi datorii nu reprezintă acte de însărăcire, neavând loc o diminuare a activului său patrimonial
• Acțiunea pauliană devine admisibilă atunci când scopul angajării de noi datorii este de a diminua gajul general al celorlalți creditori prin aducerea lor în situația de a nu-și mai putea realiza propriile creanțe.

3) Plata făcută în temeiul unui contract cu titlu oneros

Conform art. 1562 alin. 2 Cod civil plata făcută de către debitor unuia dintre creditorii săi, chiar dacă debitorul este insolvabil, nu poate fi atacată pe cale pauliană. Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terţul contractant ori cel care a primit plata cunoştea faptul că debitorul îşi creează sau îşi măreşte starea de insolvabilitate.

Aceasta deoarece plata nu este o însărăcire a debitorului prin ieșirea unei valori active din patrimoniul său fiind compensată prin stingerea unei datorii care-i grevează pasivul. Actiunea pauliana devine admisibilă ori de câte ori debitorul plătește o datorie de care nu este ținut, precum datorie sub condiție suspensivă sau o obligație naturală.

Întrebări frecvente despre acțiunea pauliană

1. Ce este acțiunea pauliană

Acțiunea pauliană, denumită și acțiune revocatorie, este mijlocul juridic prin care creditorul solicită declararea inopozabilității actelor încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul civil.

2. Care este termenul de prescripție al acțiunii pauliene

Termenul este, în principiu, de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul rezultat din actul atacat, potrivit art. 1564 Cod civil.

3. Poate fi atacată o donație făcută de debitor unei rude

Da, o donație poate face obiectul acțiunii pauliene dacă sunt îndeplinite condițiile legale și creditorul dovedește prejudiciul și frauda relevante pentru cauză. Relația de rudenie, singură, nu este suficientă pentru admiterea acțiunii.

4. Acțiunea pauliană anulează contractul încheiat de debitor

Nu. Efectul specific al acțiunii pauliene este declararea inopozabilității actului față de creditorul protejat, nu desființarea automată a contractului între părțile care l-au încheiat.

5. Este necesar ca debitorul să fie deja în executare silită

Nu rezultă din art. 1562–1565 Cod civil o condiție generală potrivit căreia executarea silită trebuie să fi început înainte de introducerea acțiunii. Trebuie însă dovedite condițiile legale ale acțiunii, inclusiv creanța certă la data sesizării instanței și prejudiciul invocat.