Pentru ca o persoană să moştenească trebuie să îndeplinească, pe lângă cele două condiţii pozitive (capacitatea succesorală și vocația succesorală) şi o condiţie negativă: să nu fie nedemnă de a moşteni.
Nedemnitatea succesorală este sancţiunea civilă a decăderii din dreptul de a moşteni, care se aplică persoanei (cu capacitate şi vocaţie succesorală) vinovată de o faptă gravă faţă de de cujus. Sancţiunea nedemnităţii operează fie de drept, în temeiul legii, fie în baza unei hotărâri judecătoreşti, iar nu în temeiul voinţei defunctului.

Nedemnitatea succesorală

• Nedemnitatea succesorală, reglementată în art. 958-961 Cod civil,
  • este sancţiunea de drept civil cu efectul decăderii din dreptul de a moșteni a succesibililor nedemni, aceștia pierzând definitiv aptitudinea de a suc­cede
  • este decăderea de drept a moştenitorului legal din dreptul de a culege o moştenire determinată sau rezervă succesorală la care ar fi avut dreptul din această moştenire
  • este justificată de vinovăţia faţă de defunct sau faţă de memoria acestuia printr-o faptă gravă.

• Conform prevederilor legale sunt trei cazuri de nedemnitate:
  • moştenirea;
  • acuzaţia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea şi
  • nedenunţarea omorului a cărui victimă a căzut cel care lasă moştenirea.

Aplicabilitatea nedemnității succesorale

• se aplică numai dacă faptele au fost săvârşite cu vinovăţie, de persoane cu discernământ; 
• se aplică atât în cazul moştenirii legale, cât şi în cazul moştenirii testamentare; 
• se aplică şi produce efecte numai în privinţa autorului faptei, nu şi faţă persoanele chemate la moştenirea defunctului, în nume propriu sau prin reprezentare;
• nu poate fi extinsă la alte moşteniri, nedemnul fiind înlăturat numai de la moştenirea persoanei faţă de care s-a făcut vinovat prin faptele comise; 
• operează de drept, dar poate fi şi judiciară (declarată de către instanţa judecătorească);
• efectele nedemnităţii pot fi înlăturate expres de către cel care lasă moştenirea, fie prin testament, fie prin act autentic notarial (cu alte cuvinte, defunctul îl poate ierta pe nedemn). 

 Caracterele efectelor nedemnităţii

• caracter universal – nedemnul este înlăturat atât de la moştenirea legală cât şi de la cea testamentară
• posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moştenirii este considerată posesie de rea-credinţă
• actele de conservare şi actele de administrare încheiate între nedemn şi terţi sunt valabile în măsura în care profită moştenitorilor
• se menţin actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de bună-credinţă, cu respectarea regulilor privind cartea funciară
• nedemnul poate veni la succesiune prin reprezentantare, chiar dacă nedemnul se află în viaţă la data deschiderii moştenirii, chiar dacă renunţă la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit

Condițiile nedemnității succesorale

Din dispoziţiile art. 958 şi 959 Cod civil rezultă că nedemnitatea este de două feluri: nedemnitatea de drept şi nedemnitatea judiciară. 

1) Nedemnitatea succesorală de drept sau absolută

• Art. 958 Cod civil-Este de drept nedemnă de a moşteni
  • persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
  • persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.

Este de drept nedemnă de a moşteni:

• persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni de loviri sau alte violenţe asupra celui care lasă moştenirea;
• persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni de ucidere din culpă asupra celui care lasă moştenirea;
• persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.

Pentru ca o persoană să fie înlăturată de la moştenire pentru aceste cazuri de nedemnitate, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

• moştenitorul să fi omorât sau să fi încercat să îl omoare (omor sau tentativă de omor), cu intenţie, pe cel care lasă moştenirea;
• moştenitorul să fi fost condamnat penal, în calitate de autor, coautor, instigator sau complice, pentru omor sau tentativă de omor;
• hotărârea penală de condamnare să fi rămas definitivă.

Pentru a interveni nedemnitatea de drept, este necesar să existe o sentinţă civilă  sau penală care să constate existenţa faptelor prevăzute de art. 958 alin 1 din Codul civil. Nedemnitatea de drept operează în puterea legii, instanţa de judecată sau notarul public având numai rolul de a o constata și nu de a o pronunţa.

Pentru a interveni nedemnitatea de drept este necesar să fie o infracţiune săvârşită “cu intenţie“ (fie directă, fie indirectă). Dacă este săvârşită din culpă nu va interveni nedemnitatea făptuitorului. Nu are importanță dacă infracţiunea a avut ca rezultat moartea victimei, ci prezintă interes faptul că făptuitorul a urmărit producerea acestui rezultat. Nedemnitatea operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.

Nedemnitatea nu va opera dacă mostenitorul:

• a fost achitat;
• a fost scos de sub urmărire penală;
• a decedat înainte de condamnare;
• fapta săvârşită a fost amnistiată (amnistie antecondamnatorie);
• sancţiunea penală s-a prescris.

În cazul în care condamnarea este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale nedemnitatea nu operează.

Conform art. 958 alin.2 Cod civil, în cazul în care condamnarea pentru faptele menţionate mai sus este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea de drept operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. 

Conform art. 958 alin. 3 Cod civil, nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.

2) Nedemnitatea succesorală judiciară

• Art. 959 Cod civil – Poate fi declarată nedemnă de a moşteni:
  • persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
  • persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
  • persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.

Potrivit art. 959 alin.1 Cod civil, poate fi declarată nedemnă de a moşteni: 

• persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei; 
• persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
• persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul. 

Pentru ca o persoană să fie înlăturată de la moştenire de către instanţa de judecată, pentru aceste cazuri de nedemnitate, trebuie să fie îndeplinite cumulativ aceleaşi condiţii arătate în cazul nedemnităţii de drept. 

În temeiul art. 959 alin. 2 Cod civil, sub sancţiunea decăderii:

• orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să declare nedemnitatea, în termen de un an de la data deschiderii moştenirii;

Dacă hotărârea de condamnare pentru faptele prevăzute la art. 959 alin. 1 lit. a) Cod civil

• se pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare,
• este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.
• În acest caz, termenul de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moştenirii (art. 959 alin. 4 Cod civil).

În cazurile prevăzute la art. 959 alin.1 lit. b) şi c) Cod civil:

• termenul de un an curge de la data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii (art.959 alin. 5 Cod civil).
• orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii, acesta fiind un termen de decădere.

Acţiunea în declararea nedemnităţii poate fi introdusă şi de către comuna, oraşul sau municipiul în a căror rază teritorială se află bunurile la data deschiderii moşteniri, în cazul în care (afară de autorul faptei care atrage nedemnitatea) nu mai există alţi succesibili.

Partea care are posibilitatea să solicite instanţei pronunţarea unei hotărâri de declarare a nedemnităţii judiciare pierde acest drept al său prin neexercitarea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii. Acest drept se stinge ca efect al neexercitării sale.

a) Se aplică numai în cazul săvârşirii faptelor expres şi limitativ prevăzute de lege

• Pentru a constitui nedemnitate succesorală:
  • faptele să fie prevăzute de legea penală,
  • faptele să fie acţiuni sau inacţiuni ce sunt infracţiuni
  • conținutul constitutiv al infracţiunii să cuprindă, ca element subiectiv:
    • intenţia de a ucide,
    • modificarea ultimei voinţe a lui de cujus
    • înlăturarea ultimei voinţe a lui de cujus prin intervenţii asupra testamentului

Ce se sancţionează este atitudinea morală a făptuitorului. Prevederea legală vizează infracțiuni ca: omorul, omorul calificat, uciderea la cererea victimei, uciderea noului născut de către mamă, fapte de violenţă fizică sau morală, distrugere, ascundere, alterare testament.  Sunt excluse infracțiunile săvârșite din culpă sau praeterintenție.

b) Produce efecte doar în privinţa autorului faptei

Nedemnitatea are caracterul unei sancțiuni strict personale a eredelui-făptuitor, nu produce efecte față de alte persoane chemate la moștenirea defunctului în nume propriu sau prin reprezentare. Nedemnitatea este o decădere din dreptul de a moșteni, o penalizare a succesibilului care a avut un comportament abuziv față de de cujus, fiind considerat că nu a avut niciodată această calitate.

Nedemnitatea nu produce efecte asupra descendenţilor, indiferent de gradul lor. Prin reprezentare succesorală, un moștenitor legal urcă în locul nedemnului la moştenirea defunctului.

c) Moştenitorul trebuie să fi avut discernământ în momentul săvârşirii faptei de nedemnitate

Sancţiunea  nedemnităţii este prevăzută numai pentru fapte săvârşite cu vinovăţie, iar lipsa discernământului înlătură vinovăţia. Fiind vorba de săvârşirea de fapte (şi nu de acte juridice) se vor aplica regulile privitoare la discernământul necesar pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Dacă nedemnitatea implică o condamnare penală, vor fi incidente regulile de iresponsabilitate din dreptul penal.

Efectele nedemnității succesorală

• Art. 960 Cod civil
  • Nedemnul este înlăturat atât de la moştenirea legală, cât şi de la cea testamentară.
  • Posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moştenirii este considerată posesie de rea-credinţă.
  • Actele de conservare, precum şi actele de administrare, în măsură în care profită moştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţi, sunt valabile. De asemenea, se menţin şi actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de bună-credinţă, regulile din materia cărţii funciare fiind însă aplicabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 960 alin.1 Cod civil, nedemnul este înlăturat atât de la moştenirea legală, cât şi de la cea testamentară, fiind privată de dreptul de a dobândi bunurile care compun patrimoniul succesoral. Aceasta poate fi obligată să restituie bunurile deja primite, dacă s-au efectuat distribuiri parțiale ale moștenirii înainte de constatarea nedemnității. Nedemnitatea nu se răsfrânge automat asupra descendenților persoanei nedemne, aceștia putând moșteni, dacă au drepturi proprii la succesiune.

1) Efectele nedemnităţii faţă de nedemn

Efectele nedemnităţii constau în desfiinţarea retroactivă a titlului de moştenitor al nedemnului. Întrucât titlul de moştenitor al nedemnului este desfiinţat de la data deschiderii moştenirii, el pierde dreptul la partea de moştenire care i s-ar fi cuvenit, inclusiv dreptul la rezerva succesorală. Partea sa de moştenire va fi culeasă de către ceilalţi moştenitori.

De înlăturarea de la moştenire a nedemnului vor profita comoştenitorilor legali sau moştenitorilor legali subsecvenţi, chiar şi legatarilor sau donatarilor în cazul în care nedemnul era moştenitor rezervatar. Dacă nedemnul a intrat în posesia bunurilor moştenirii, trebuie să le restituie persoanelor îndreptăţite. Conform art. 960 alin. 2 Cod civil, posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moştenirii este considerată posesie de rea-credinţă. 

În privinţa fructelor naturale, industriale sau civile, fiind posesor de rea-credinţă de la data deschiderii moştenirii:

• nedemnul trebuie să le restituie în natură, iar dacă restituirea în natură nu este posibilă, întrucât nedemnul le-a consumat ori a neglijat să le culeagă, va restitui valoarea lor,
• nedemnul are dreptul să i se înapoieze sumele cheltuite pentru achitarea datoriilor moştenirii (cu dobânzi), precum şi cheltuielile necesare şi utile făcute cu privire la bunurile moştenirii, inclusiv cheltuielile ocazionate de perceperea fructelor. Drepturile şi obligaţiile nedemnului faţă de moştenire, considerate stinse prin confuziune, vor renaşte.

 2) Efectele nedemnităţii faţă de descendenţii nedemnului

Prevederile vechiului Cod civil de la 1864 constau în aceea că sancţiunea nedemnităţii producea efecte şi faţă de descendenţii nedemnului, în sensul că aceştia nu puteau moşteni prin reprezentarea ascendentului lor nedemn. Descendenţii nedemnului puteau veni la moştenirea lui de cujus numai în nume propriu. 

Noul Cod civil, la art. 967 alin.1 prevede că: „poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moşteni, precum şi nedemnul, chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii”. Deci, în prezent, sancţiunea nedemnităţii nu produce efecte faţă de descendenţii nedemnului, care vor putea veni la moştenire atât în nume propriu, cât şi prin reprezentarea ascendentului lor nedemn.

3) Efectele nedemnităţii faţă de terţi

Faţă de terţii cu care nedemnul a contractat, în timpul cât a deţinut bunurile moştenirii, art. 960 alin. 3 Cod civil prevede că rămân valabile actele de conservare şi de administrare, în măsura în care profită moştenitorilor. De asemenea, se menţin şi actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de bună-credinţă, regulile din materia cărţii funciare fiind însă aplicabile. 

Înlăturarea efectelor nedemnităţii succesorale

• Art. 961 Cod civil
  • Efectele nedemnitatii de drept sau judiciare pot fi inlaturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea. Fără o declarație expresă, nu constituie inlaturare a efectelor nedemnitatii legatul lasat nedemnului dupa savarsirea faptei care atrage nedemnitatea.
  • Efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenita dupa condamnare, gratiere sau prin prescriptia executarii pedepsei penale.

Efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres

• prin testament sau
• printr-un act autentic notarial de către cel care lasă moştenirea.
• fără o declaraţie expresă, legatul lăsat nedemnului după săvârşirea faptei care atrage nedemnitatea, nu înlătură efectele nedemnităţii.

Efectele nedemnităţii NU pot fi înlăturate

• prin reabilitarea nedemnului,
• prin amnistie intervenită după condamnare,
• prin graţiere sau
• prin prescripţia executării pedepsei penale (art. 961 alin.2). 

Nedemnitatea are caracterul unei sancțiuni iar pentru înlăturarea efectelor se impune iertarea din partea lui de cujus printr-o declarație expresă. Este valabilă atât pentru nedemnitatea de drept cât și pentru cea juridică.

Condițiile de fond ale iertării sunt

• exteriorizarea în mod expres a voinței lui de cujus și
• să fie un act strict personal al lui de cujus, nefiind asimilat nici unui act emis de o altă persoană sau autoritate
• condiția de formă – actul de iertare să îmbrace forma solemnă ca condiție de validitate
• publicitatea iertării va fi asigurată prin utilizarea testamentului autentic sau a declarației notariale.

 Invocarea nedemnităţii succesorale

Nedemnitatea poate fi invocată de orice persoană interesată, care urmează să profite de înlăturarea nedemnului de la moştenire, cum sunt:

• comoştenitorii legali,
• moştenitorii legali subsecvenţi,
• legatarii sau donatarii (în cazul în care nedemnul ar fi fost moştenitor rezervatar). 
• de creditorii acestor persoane, pe calea acţiunii oblice, întrucât dreptul de a invoca nedemnitatea nu este un drept exclusiv personal.
  • Inclusiv nedemnul ar putea invoca nedemnitatea de drept (nu şi nedemnitatea judiciară).

• În toate cazurile, nedemnitatea poate fi constatată sau declarată de către instanţa judecătorească:
  • numai după deschiderea moştenirii şi
  • numai dacă vocaţia succesorală a nedemnului este concretă,
  • nefiind înlăturat de la moştenire prin prezenţa unor moştenitori în rang preferat. 

Reabilitarea persoanei nedemne

• Legea permite reabilitarea persoanei nedemne în două situații:
  • dacă cel care lasă moștenirea îl iartă expres, printr-un act autentic sau prin testament.
  • dacă, printr-un comportament ulterior, cel nedemn demonstrează că și-a schimbat conduita și a fost acceptat din nou de către defunct.

Această instituție juridică subliniază caracterul moral al relațiilor de succesiune, sancționând comportamentele grave și asigurând protecția voinței și demnității celui care lasă moștenirea.