Legea nr. 10 din 1995 privind calitatea în constructii 

Legea nr. 10 din 1995 privind calitatea în construcţii Republicată

Legea nr. 10 din 1995 privind calitatea în construcții

• reglementează aspectele legate de asigurarea calității în domeniul construcțiilor, stabilind norme și responsabilități pentru autoritățile implicate, antreprenori, proiectanți, beneficiari și alți actori din domeniu,
• scopul principal al legii este protejarea siguranței, sănătății și intereselor publice prin garantarea unui nivel înalt de calitate a lucrărilor de construcții.

Legea reglementează toate etapele ciclului de viață al unei construcții, de la proiectare până la exploatare, și impune reguli stricte pentru respectarea standardelor tehnice.

Contextul adoptării Legii nr. 10 din 1995

Legea a fost adoptată în contextul în care România trebuia să își alinieze legislația națională la cerințele Uniunii Europene privind siguranța, durabilitatea și performanța lucrărilor de construcții. Era nevoie de reglementări clare pentru a proteja atât beneficiarii, cât și mediul înconjurător.

Obiectivele principale ale Legii nr. 10 din 1995

Legea nr. 10/1995 urmărește să:

1. Asigure un nivel înalt de calitate a construcțiilor, atât în ceea ce privește materialele folosite, cât și execuția lucrărilor.
2. Protejeze sănătatea, siguranța și viața oamenilor care locuiesc sau lucrează în construcțiile realizate.
3. Protejeze patrimoniul național și mediul înconjurător prin standarde ecologice și de durabilitate a construcțiilor.
4. Reglementeze procesele de verificare și control ale lucrărilor de construcții, stabilind responsabilități clare pentru toate părțile implicate.
5. Promoveze tehnologia și inovațiile în construcții, în scopul de a îmbunătăți performanțele tehnice și economice ale acestora.

Principalele reglementări ale Legii nr. 10 din 1995

1. Cerințe fundamentale de calitate: Legea stabilește standarde și cerințe esențiale de calitate în ceea ce privește rezistența și stabilitatea construcțiilor, siguranța în exploatare, protecția sănătății și securității utilizatorilor și protecția mediului.
2. Responsabilitățile părților implicate:
   • Proiectanți: Aceștia trebuie să respecte normele tehnice și să asigure documentația necesară pentru obținerea autorizației de construcție.
   • Antreprenori/Executanți: Sunt obligați să aplice tehnologiile și materialele specifice stabilite în proiect și să garanteze execuția corectă a lucrărilor.
   • Beneficiari/Proprietari: Sunt responsabili pentru asigurarea inspecției periodice și întreținerea construcțiilor în timpul exploatării.
   • Autoritățile publice: Verifică conformitatea lucrărilor de construcții cu standardele legale și pot aplica sancțiuni în caz de nereguli.
3. Sistemul de certificare a calității: Legea prevede înființarea unor structuri pentru evaluarea și certificarea calității lucrărilor și produselor utilizate în construcții, inclusiv prin utilizarea unor certificate de conformitate și audituri tehnice.
4. Verificări și controale: Se reglementează procedurile de control al calității la fiecare etapă a construcției, inclusiv la recepția finală a lucrărilor. Legea stabilește un regim de control strict pentru a preveni apariția defectelor tehnice.
5. Responsabilitățile pentru defecte: În cazul în care o construcție nu îndeplinește cerințele de calitate sau prezintă defecte, responsabilii (proiectant, executant) pot fi trași la răspundere civilă sau penală, în funcție de gravitatea situației.

Impactul legii asupra industriei construcțiilor

Legea nr. 10 din 1995 a avut un impact semnificativ asupra industriei construcțiilor din România, contribuind la:

• Îmbunătățirea standardelor tehnice și la creșterea siguranței în construcții.
• Reducerea riscurilor de accidente și defecțiuni structurale, printr-o reglementare mai strictă a procesului de execuție și control.
• Promovarea unui mediu concurențial mai echitabil, în care contractorii sunt obligați să respecte aceleași norme de calitate.
• Creșterea transparenței în domeniu, prin implementarea unor proceduri de control și audit mai detaliate.

Provocări și critici

Deși Legea nr. 10 din 1995 a adus îmbunătățiri semnificative, implementarea sa nu a fost lipsită de provocări:

1. Lipsa unei infrastructuri adecvate de control: Deși legea prevede controale și inspecții, în multe cazuri autoritățile nu dispun de suficiente resurse pentru a asigura respectarea tuturor normelor.
2. Corupția și neregulile în licitațiile publice: În multe situații, neregulile legate de modul în care se acordă contractele de construcție pot afecta respectarea standardelor de calitate.
3. Adoptarea noilor tehnologii: Deși legea promovează inovațiile tehnologice, implementarea acestora în practică poate fi îngreunată de un cadru legislativ uneori prea rigid sau depășit.
4. Instruirea insuficientă a personalului: Lipsa de pregătire continuă și de instruire a profesioniștilor din domeniu poate duce la nerespectarea standardelor de calitate, chiar și atunci când legea este respectată formal.

Modificările ulterioare și contextul actual

De-a lungul timpului, Legea nr. 10 din 1995 a suferit modificări pentru a ține pasul cu evoluțiile tehnologice, cerințele pieței și reglementările europene. În prezent, există reglementări suplimentare, atât naționale, cât și europene, care completează cadrul legal în domeniu, precum:

• Directiva 2014/24/UE privind achizițiile publice, care influențează și domeniul construcțiilor.
• Standarde și norme tehnice europene (de exemplu, EN 1990 pentru designul structurilor), care sunt încorporate în legislația națională.

Aceste modificări și completări au vizat, printre altele, adaptarea la normele privind eficiența energetică, durabilitatea ecologică și implementarea noilor materiale și tehnologii în construcții.

Concluzie

Legea nr. 10 din 1995 privind calitatea în construcții a reprezentat un pas important în reglementarea industriei construcțiilor din România, contribuind la creșterea calității și siguranței acestora. Cu toate acestea, succesul acestei legi depinde de implementarea eficientă a măsurilor prevăzute și de adaptarea continuă a legislației la evoluțiile tehnologice și economice. Provocările legate de resursele instituționale și de comportamentele incorecte în domeniu rămân aspecte importante care necesită o atenție constantă din partea autorităților și a profesioniștilor din domeniu.

CAPITOLUL I   Dispoziţii generale

    ART. 1

•     (1) Calitatea construcțiilor este rezultanta totalităţii performanţelor de comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existenţă, a exigenţelor utilizatorilor şi colectivităţilor.
•     (2) Exigenţele privind calitatea instalaţiilor şi a echipamentelor tehnologice de producţie se stabilesc şi se realizează pe bază de reglementări specifice fiecărui domeniu de activitate.

    ART. 2

•     (1) Prevederile prezentei legi se aplică construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora, denumite în continuare construcţii, în etapele de proiectare, de verificare tehnică a proiectelor, execuţie şi recepţie a construcţiilor, precum şi în etapele de exploatare, expertizare tehnică şi intervenţii la construcţiile existente şi de postutilizare a acestora, indiferent de forma de proprietate, destinaţie, categorie şi clasă de importanţă sau sursă de finanţare, în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător.
•     (2) Instalaţiile prevăzute la alin. (1) cuprind instalaţiile electrice, sanitare, termice, de gaze, de ventilaţie, de climatizare/condiţionare aer, de alimentare cu apă şi de canalizare, exclusiv instalaţiile, utilajele şi echipamentele tehnologice industriale.

    ART. 3

Prin prezenta lege se instituie sistemul calităţii în construcţii, care să conducă la realizarea şi exploatarea unor construcţii de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător.

    ART. 4

•     (1) Sistemul calitatea în construcţii se aplică în mod diferenţiat în funcţie de categoriile de importanţă ale construcţiilor, conform regulamentelor şi procedurilor de aplicare a fiecărei componente a sistemului.
•     (2) Clasificarea în categorii de importanţă a construcţiilor se face în funcţie de complexitate, destinaţie, mod de utilizare, grad de risc sub aspectul siguranţei, precum şi după considerente economice.

    ART. 5

(1) Pentru obţinerea unor construcţii de calitate sunt obligatorii realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a următoarelor cerinţe fundamentale aplicabile:

• a) rezistenţă mecanică şi stabilitate;
• b) securitate la incendiu;
• c) igienă, sănătate şi mediu înconjurător;
• d) siguranţă şi accesibilitate în exploatare;
• e) protecţie împotriva zgomotului;
• f) economie de energie şi izolare termică;
• g) utilizare sustenabilă a resurselor naturale.

(2) Aplicarea cerinţelor fundamentale se stabileşte pe domenii/subdomenii şi categorii de construcţii şi pe specialităţi pentru instalaţiile aferente construcţiilor, prin regulamente şi reglementări tehnice în construcţii.

Textul integral ……. Legea nr.10 din 1995 calitatea în construcții ………