Încetarea contractului de munca de drept si contestarea acesteia

Încetarea de drept a contractului individual de muncă (CIM) se produce automat, prin lege, în cazuri prevăzute expres (deces, pensionare, etc.).

Art. 56 Codul muncii

Contractul individual de muncă existent încetează de drept:
  • a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoană fizică, precum şi în cazul dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care angajatorul şi-a încetat existenţa conform legii;
  • b) la data rămânerii definitivă a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a instituirii tutelei speciale a salariatului sau a angajatorului persoană fizică;
c) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau,
  • cu caracter excepţional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani;
    • la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare;
    • la data comunicării deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II;
  • d) ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă;
  • e) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare;
  • f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
  • g) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei;
  • h) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;
  • i) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată;
  • j) retragerea acordului părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani.   

Ce înseamnă încetarea de drept a contractului individual de muncă

Sintagma „încetează de drept” din art. 56 alin. (1) „trebuie interpretată în sensul că raporturile de muncă cu angajatorul încetează în temeiul legii, fără a fi avut în vedere opţiunea salariatului” ori a angajatorului. Se întâmplă automat, fără o decizie a părților, prin intervenția unui fapt/act juridic.

Încetarea de drept a CIM (art. 56 Codul muncii)

Contractul individual de muncă (CIM) încetează de drept, fără a fi necesar acordul părților, în situațiile expres prevăzute de art. 56 din Codul muncii, atunci când intervine un eveniment obiectiv care face imposibilă continuarea raportului de muncă.

Cazuri de încetare de drept a CIM

  • Decesul salariatului sau al angajatorului persoană fizică – la data decesului.
  • Pensionarea:
    • la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și stagiu minim de cotizare;
    • la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă sau pentru invaliditate (grad I, II sau III).
  • Expirarea termenului – la data încetării contractului individual de muncă pe durată determinată.
  • Finalizarea perioadei de probă, în cazul contractelor încheiate exclusiv pentru această perioadă.
  • Interdicții legale sau condamnări – ca urmare a punerii sub interdicție ori a interzicerii exercitării unei profesii sau funcții, prin hotărâre judecătorească definitivă.
  • Dizolvarea angajatorului persoană juridică – la data dizolvării acestuia, potrivit legii.
a) La data decesului salariatului
  • CIM încetează automat, fără a fi necesară o formalitate suplimentară. Este firesc să înceteze contractul la dispariţia uneia din părţile sale: persoana fizică ce prestează munca sau a celei beneficiare a acestei munci, precum şi a angajatorului – persoană juridică (prin dizolvare) [lit. a)].
b) La data decesului angajatorului persoană fizică sau la dizolvarea angajatorului persoană juridică
  • Dacă angajatorul este o persoană fizică, CIM încetează odată cu decesul acestuia.
  • În cazul unui angajator persoană juridică, încetarea se produce la data radierii din Registrul Comerțului. Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul declarării morţii prin hotărâre judecătorească sau a punerii sub interdicţie a oricăreia din părţile contractului – persoane fizice [lit. b)]. Cele două cazuri de încetare a contractului sunt o consecinţă a caracterului personal al său; prestarea muncii nu este posibilă prin reprezentanţi, iar angajatorul – parte a contractului – nu poate fi înlocuit cu altul, decât, ca excepţie, în situaţiile statornicite de lege.
c) La data expirării termenului contractului de muncă pe durată determinată
  • Încetarea este automată la împlinirea termenului contractual.
  • Angajatorul nu este obligat să emită o decizie de încetare, dar trebuie să înregistreze modificarea în Revisal.
d) În momentul îndeplinirii condițiilor de pensionare
  • Pensia pentru limită de vârstă: încetarea se produce la data comunicării deciziei de pensionare de către Casa de Pensii.
  • Pensia de invaliditate: intervine la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate.
  • Pensia anticipată/anticipată parțială: încetarea CIM este opțională, în funcție de decizia salariatului.
Prevederea art.56, alin.(1) lit. c) Codul muncii presupune trei modalităţi de încetare de drept a contractului
  • prima este o consecinţă a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (art. 53 şi Anexa 5);
  • a doua, la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de grad III (art. 68–76 din Legea nr. 263/2010), pensiei anticipate parţiale (art. 66–67), a pensiei anticipate (art. 62–64), pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare (art. 54–61);
  • a treia, la data comunicării deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de grad I sau II.
Referitor la prima modalitate, în temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei.

Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute de anexa nr. 5 a legii citate. Stagiul complet de cotizare este de 35, iar cel minim este de 15 ani atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei (art. 53).

Notă: nu pensionarea celui în cauză atrage încetarea de drept a contractului individual de muncă, ci doar îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de pensionare…”.

    Aşadar, potrivit art. 56 lit. c) teza I Codul muncii, contractul individual de muncă încetează de drept dacă sunt îndeplinite cele două condiţii (vârsta şi stagiul) fără să fie necesară manifestarea de voinţă în acest sens a angajatorului (sau a salariatului). Nu are nicio importanţă dacă s-a depus ori nu în termenul legal cererea de pensionare. Fiind vorba de o încetare de drept, contractul este reziliat chiar în momentul apariţiei cauzei de încetare, fără a fi nevoie de vreo formalitate.

În temeiul art. 56 lit. c) teza I Codul muncii, încetează contractul individual de muncă existent la data deciziei de pensionare, fiind legal posibil, ca după pensionare, cel în cauză (pensionarul) să încheie un nou contract de muncă cu acelaşi angajator sau cu un altul, fiind posibil cumulul pensiei cu salariul.

Exemplu: art. 289 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 prevede că senatul universitar poate decide continuarea activităţii unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe durată determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală conform Cartei universitare, fără limită de vârstă.

Ce-a de-a doua modalitate de încetare de drept a contractului individual de muncă, reglementată de art. 56 alin. (1) lit. c) Codul muncii, constă în comunicarea deciziei de pensie în variantele statornicite de text.

În conformitate cu art. 69 din acelaşi act normativ, pensionarea de invaliditate de gradul III intervine în situaţia persoanei care şi-a pierdut cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, dar ea poate să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel puţin jumătate din timpul normal de lucru.

Art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 prevede că plata pensiei se suspendă în cazul în care pensionarul încadrat în gradul III se angajează cu depăşirea a jumătate din programul normal de lucru. Rezultă că încetează de drept contractul existent la comunicarea deciziei de pensionare şi se încheie un nou contract cu o fracţiune de normă conform capacităţii de muncă diminuată a salariatului.

În temeiul aceluiaşi act normativ, pensionarea poate interveni anterior îndeplinirii condiţiei de vârstă standard (cu cel mult 5 ani), dar cu depăşirea stagiului complet de cotizare cu până la 8 ani în cazul pensiei anticipate (art. 61–64) şi cu peste 8 ani în cazul pensiei anticipate parţial (art. 65–67). Şi în aceste ipoteze contractul individual de muncă al celor pensionaţi astfel încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare.

Cea de-a treia modalitate de încetare de drept a contractului individual de muncă, introdusă prin Legea nr. 12/2015, priveşte comunicarea deciziei medicale asupra capacităţii de muncă de gradul I sau II.

Potrivit dispoziţiilor art. 68–73 din Legea nr. 263/2010:

  • gradul I de invaliditate se caracterizează prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de îngrijire;
  • gradul II presupune doar păstrarea capacităţii de autoîngrijire.
Evaluarea capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, se face, la cerere, de către:
  • medicul specializat în expertiza medicală a capacităţii de muncă din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice,
  • în cazul cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor voluntari, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale de către comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

Decizia medicală de încadrare în gradul I sau II de invaliditate trebuie, aşadar, comunicată şi angajatorului, moment în care intervine încetarea de drept a contractului individual de muncă al persoanei respective.

e) Retragerea autorizațiilor sau avizelor necesare exercitării profesiei
  • Dacă un angajat nu mai are dreptul legal de a-și exercita meseria (ex. medic căruia i s-a retras dreptul de liberă practică), CIM încetează automat.

În unele cazuri încheierea sau modificarea CIM pentru anumite posturi sau funcţii este condiţionată de existenţa prealabilă a unui aviz, atestat sau a unei autorizaţii emise de autorităţile sau organismele competente [lit. g)]. Este necesar avizul conform al organului de poliţie în cazul personalului din pază şi gardă de corp, al operatorilor de jocuri de noroc etc.

Pe cale de consecinţă, retragerea avizului, autorizaţiei ori a atestatului pe perioada executării contractului individual de muncă va determina încetarea de drept a acestuia, conform Codului muncii.

Aşadar, potrivit legislaţiei penale, instanţa de judecată, poate aplica:
  • nu numai pedeapsa principală (închisoarea, de exemplu),
  • o măsură de siguranţă sau pedeapsă complementară constând în interdicţia de a exercita o anumită profesie, meserie sau ocupaţie,
  • situaţie în care contractul individual de muncă va înceta în temeiul textului de la lit. h).

Această măsură nu se referă la orice profesie întrucât s-ar încălca dreptul fundamental la muncă, ci numai la cea care are legătură cu fapta penală.

Ca măsură de siguranţă, poate fi luată când salariatul a săvârşit fapta datorită incapacităţii, nepregătirii sau altei cauze care îl fac impropriu pentru exercitarea meseriei, profesiei, sau ocupaţiei respective. Este vorba deci de o necorespundere profesională specială, imputabilă salariatului, deoarece săvârşirea faptei prevăzute de legea penală implică vinovăţia sa.

Ca pedeapsă complementară, poate fi luată când salariatul a săvârşit fapta folosindu-se de funcţia ocupată, exercitarea profesiei sau desfăşurarea ilicită a unei activităţi la locul de muncă.

f) Condamnare penală definitivă, care interzice exercitarea profesiei
  • Dacă un salariat primește o pedeapsă care include interdicția de a lucra într-un anumit domeniu, contractul său încetează de drept.
g) În alte cazuri prevăzute expres de lege
  • Ex: retragerea cetățeniei pentru funcțiile care impun această cerință, pierderea calității de funcționar public etc.

Termene și procedură pentru contestarea încetării CIM

Deși încetarea CIM operează automat, angajatorul are obligația legală de a:

  • constata încetarea în formă scrisă, prin decizie;
  • emite și comunica decizia în termen de 5 zile lucrătoare de la data intervenirii situației;
  • înregistra încetarea în REVISAL, în același termen.
a) Procedura de contestare
  1. Sesizarea angajatorului
    • Salariatul poate cere angajatorului clarificări și eventuale corecții, dacă consideră că încetarea a fost aplicată eronat.
  2. Contestație la instanța de judecată
    • Termen: 45 de zile calendaristice de la data comunicării încetării CIM (art. 268 Codul Muncii).
    • Instanța competentă: Tribunalul – Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale.
    • Obiectul contestației: anularea încetării CIM și, dacă este cazul, reintegrarea în muncă și plata despăgubirilor.
b) Motive de contestare

Salariatul poate invoca următoarele aspecte:

  • Încetarea nelegală sau abuzivă (ex. angajatorul a invocat în mod eronat un caz de pensionare).
  • Nerespectarea procedurii legale (ex. lipsa documentului oficial care confirmă pensionarea sau pierderea avizului).
  • Discriminare sau represalii (ex. încetarea a avut un substrat abuziv, mascat sub un motiv aparent legal).
Obiectul contestației
  • anularea deciziei de constatare;
  • reintegrarea în funcția deținută;
  • plata salariilor indexate, majorate și reactualizate de la data încetării până la reintegrarea efectivă.
    • Practica judiciară acordă o atenție sporită cazurilor de pensionare, unde se face distincția între dreptul de a se pensiona și obligația încetării CIM.

Practica instanțelor și drepturile salariatului

Decizie Civilă nr. 1115 din 8 aprilie 2005, emitent: Curtea de Apel București – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale

Potrivit art. 56 lit. d) din Codul muncii, în cazul unui salariat care îndeplineşte cumulativ condiţiile de vârstă standard şi stagiul minim de cotizare pentru pensionare, contractul individual de muncă încetează de drept fără nici o altă formalitate.

Prin Sentinţa civilă nr. 5507/2004, pronunţată în Dosarul nr. 5587/2004, Tribunalul Bucureşti a respins contestaţia formulată de contestatorul R.P. în contradictoriu cu intimatul I.A.V.P. ca neîntemeiată. Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că contestatorul, având vârsta legală de pensionare, a fost menţinut în funcţie cu aprobarea Consiliului ştiinţific până la data de 18.06.2004, contractul de muncă încetând de drept în baza art. 56 lit. d) din Codul muncii.

 Împotriva hotărârii a declarat recurs contestatorul, susţinând că:
  • Decizia de încetare nr. 52/2004 a fost emisă după încetarea raporturilor de muncă,
  • pentru acoperirea Deciziei nr.36/2004, care cuprindea lipsuri ce ar fi atras nulitatea ei privind neindicarea instanţei şi a termenului de contestaţie,
  • că intimata a desfăcut contractul de muncă pe durata efectuării concediului de odihnă şi nu a fost respectată Legea nr. 319/2003, întrucât aprobarea de continuare a activităţii se dă anual, şi nu fragmentat, pe jumătate de an.

    Recurentul a criticat reorganizarea intimatei, arătând că nu a fost reală, întrucât postul său nu a fost desfiinţat, iar tema sa de cercetare nu a fost finalizată.

Recursul în cazul privind ”Încetare de drept a CIM” este nefondat

Curtea a reţinut că prin Decizia nr. 36/2004 s-a decis încetare de drept, în baza art. 56 lit. d) din Codul muncii, a contractului individual de muncă al recurentului.

Este adevărat că în această decizie nu s-a făcut referire la instanţa şi la termenul în care putea fi contestată măsura, însă:
  • având în vedere temeiul încetării contractului individual de muncă,
  • astfel de menţiuni nici nu se impuneau a fi înscrise,
  • pentru că Legea nr. 53/2003 prevede obligativitatea inserării acestor menţiuni doar în decizia de concediere, respectiv de aplicare a sancţiunii disciplinare (art. 62, art. 268 din Codul muncii).
În situaţia recurentului
  • contractul de muncă a încetat de drept, fără nici o altă formalitate, când a îndeplinit cumulativ condiţiile de vârstă standard şi stagiul minim de cotizare,
  • astfel încât nu au putut fi reţinute susţinerile acestuia privind inopozabilitatea Deciziei nr. 52/2004, care ar fi acoperit nulitatea Deciziei nr. 36/2004, ce nu cuprindea menţiuni cu privire la instanţa şi termenul de contestaţie şi
  • nici critica privind emiterea deciziei pe durata concediului de odihnă, nefiind incident art. 60 alin. (1) lit. i) din Codul muncii, ce interzice concedierea salariatului, în speţă contractul încetând de drept.

Curtea a mai apreciat că, faţă de obiectul cauzei, contestarea deciziilor menţionate, nu prezintă relevanţă hotărârea Consiliului ştiinţific, criticată de recurent, şi nici modul în care s-a făcut restructurarea intimatei după încetarea de drept a contractului său.

Documente obligatorii la încetarea CIM

La încetarea contractului individual de muncă, angajatorul este obligat să elibereze salariatului adeverință de vechime, care să ateste activitatea desfășurată, durata CIM, salariul și vechimea și extras din Registrul General de Evidență a Salariaților (REVISAL). Pentru cazurile de încetare de drept prevăzute la art. 56 lit. c–j Codul muncii, înregistrarea în REVISAL se face în termen de 5 zile lucrătoare de la data încetării.

https://www.codulmuncii.ro/art_56_1.html

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.