Contractul de adeziune, contractul negociat

Contractul negociat este rezultatul discuțiilor dintre părți, fiecare având libertatea de a stabili clauzele prin acord comun.

Contractul Negociat (Regula)

• Se formează prin negocierea clauzelor de către toate părțile implicate. 
• Părțile ajung la un acord asupra tuturor elementelor esențiale ale contractului, chiar dacă unele elemente secundare pot fi stabilite ulterior. 
• Este considerat normal și este regula în materia dreptului contractual, bazat pe acordul liber de voință al părților. 

Contractul de Adeziune (Excepția)

• O parte impune clauzele esențiale, iar cealaltă parte are doar opțiunea de a le accepta sau refuza, fără a le putea modifica. 
• Clauzele sunt fixate unilateral de către o parte (de exemplu, o companie), în timp ce clientul are rolul de a adera la ele. 
• Nu trebuie confundat cu contractele forțate, care sunt impuse de lege fără posibilitatea de refuz. 

Când se aplică

• Contractul negociat: de obicei, în relațiile de afaceri sau în contractele unde există o putere contractuală echilibrată între părți. 
• Contractul de adeziune: frecvent utilizat în contractele cu consumatorii, cum ar fi cele pentru servicii de telecomunicații, energie sau servicii bancare, unde condițiile sunt standardizate. 

Contractul de adeziune

Un contract de adeziune este un tip de contract în care una dintre părți (numită aderentul) trebuie să accepte termenii și condițiile prealabil stabilite de cealaltă parte (numită redactorul sau furnizorul) fără a avea prea multă margine de negociere sau de influențare asupra conținutului contractului (art. 1175 Cod civil).

Caracteristicile contractelor de adeziune includ

Standardizare

Termenii și condițiile contractului sunt standardizate și aplicate la toți aderenții, fără a permite modificări semnificative ale acestora.

Lipsa negocierii

Aderentul nu are posibilitatea de a negocia sau de a modifica termenii contractului. Aderentul poate doar să accepte sau să refuze oferta.

Ofertă unilaterală

Furnizorul face o ofertă către aderent, iar aderentul poate accepta oferta prin acțiuni sau semnături, exprimându-și acordul cu termenii contractului.

Informații clare și accesibile

Termenii și condițiile trebuie să fie scrise în mod clar și accesibile pentru aderenți pentru a le putea citi și înțelege.

Protecția consumatorului

În multe jurisdicții, legea poate reglementa contractele de adeziune pentru a proteja drepturile consumatorilor, asigurându-se că termenii nu sunt excesiv de unilaterali sau abuzivi.

Contractele de adeziune sunt adesea utilizate în contexte comerciale și sunt destinate să fie standardizate, ușor de aplicat și previzibile pentru redactor.

Între părţile contractante există o diferenţă de putere economică

• partea care impune, respectiv care redactează clauzele esenţiale ale contractului de adeziune, fiind superioară economic celeilalte,
• una dintre părţi stabileşte unilateral clauzele esenţiale ale contractului de adeziune ia naştere şi riscul major de a fi inserate în cuprinsul acestuia clauze abuzive.

Legiuitorul a intervenit însă în ultimul timp, în acest sens, cu norme imperative, de ordine publică, încercând să limiteze cât mai mult riscul stipulării de către partea potentă economic a unor clauze abuzive.

Exemple de contracte de adeziune:

• de asigurare,
• de furnizare a apei, gazului, electricităţii etc.,
• cu privire la abonamentul de radio, televiziune, internet, telefon sau de transport.

Trăsăturile contractului de adeziune

1. se încheie între părţi inegale din punct de vedere economic, furnizorul de bunuri sau, după caz, prestatorul de servicii aflându-se pe o poziţie de superioritate economică, ceea ce-i şi permite să stabilească unilateral clauzele esenţiale ale contractului;
2. oferta de a contracta este adresată publicului, aşadar, este generală, permanentă şi, totodată, detaliată;
3. clauzele esenţiale ale contractului sunt stabilite de către partea superioară economic, aceasta având, aşadar, calitatea de ofertant.

Aderentul are opțiunea de a accepta sau de a refuza contractul, dar nu poate negocia sau modifica termenii acestuia. Contractul de adeziune este un instrument utilizat pe scară largă în raporturile juridice moderne, având avantajul de a simplifica și standardiza încheierea contractelor, dar, în același timp, necesită o supraveghere atentă pentru a preveni abuzurile și pentru a asigura protecția părților aflate într-o poziție dezavantajată.

Exemplu: un contract de utilizare a serviciilor online, cum ar fi termenii și condițiile pentru o platformă de socializare sau un serviciu de e-mail. Aderentul poate decide să utilizeze serviciul sau produsul oferit, acceptând astfel automat termenii și condițiile stabilite de furnizor.

Este important pentru aderenți să citească cu atenție contractele de adeziune înainte de a le accepta și să fie conștienți de termenii și condițiile la care se supun. De asemenea, furnizorii trebuie să ofere termeni și condiții corecte și echitabile pentru a evita contestații legale sau acuzații de practici comerciale neloiale.

Contractele negociate

Contractele negociate sunt cele ce reprezintă rezultatul discuţiilor libere dintre părţi, al negocierii acestora. Toate clauzele contractului, modalităţile care-l afectează, natura juridică a acestuia, întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi a răspunderii acestora sunt stabilite de părţi, în mod liber, în cadrul discuţiilor, negocierilor care au loc între ele. Majoritatea contractelor prezintă caracter negociat.

Excepții:

• contractele de adeziune
• contractele forţate

Negocierile dintre părţi trebuie să se desfăşoare în spiritul bunei-credinţe.

Art. 1183 Cod civil Buna-credinţă în negocieri

• (1) Părţile au libertatea iniţierii, desfăşurării şi ruperii negocierilor şi nu pot fi ţinute răspunzătoare pentru eşecul acestora.
• (2) Partea care se angajează într-o negociere este ţinută să respecte exigenţele bunei-credinţe. Părţile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligaţii.
• (3) Este contrară exigenţelor bunei-credinţe, între altele, conduita părţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a încheia contractul.
• (4) Partea care iniţiază, continuă sau rupe negocierile contrar bunei-credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi. Pentru stabilirea acestui prejudiciu se va ţine seama de cheltuielile angajate în vederea negocierilor, de renunţarea de către cealaltă parte la alte oferte şi de orice împrejurări asemănătoare.

Confom prevederilor acestui articol, negocierile consacră exigența.

În virtutea acesteia, părţile:

• au libertatea iniţierii, desfăşurării şi ruperii negocierilor şi
• nu pot fi considerate răspunzătoare pentru eşecul acestora, în măsura în care au fost animate de bună-credinţă.

Spiritul bunei-credinţe lipseşte în situaţia în care părţile iniţiază sau continuă negocieri, fără să intenţioneze să încheie contractul. Partea care iniţiază, continuă sau rupe negocierile contrar bunei-credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi” (art.1183 alin.(4) prima teză Codul civil).

Importanţa clasificării în contracte negociate şi contracte de adeziune priveşte

1. Posibilitatea invocării de către una dintre părţi a dezechilibrului contractual şi a efectelor acestuia.

• Este mult mai uşor de invocat de către partea contractantă defavorizată în cadrul contractului de adeziune decât în cadrul celui negociat.
• Contractului negociat i se aplică dreptul comun, în timp ce contractului de adeziune, excepţie de la principiul libertăţii contractuale, i se aplică regulile speciale instituite de lege în acest sens.

II.Contractele negociate şi cele de adeziune prezintă importanţă şi în ceea ce priveşte consimţământul

• Pentru contractul de adeziune este suficientă, pentru formarea valabilă a acordului de voinţă, numai acceptarea fără rezerve a ofertei.
• În cazul contractelor negociate, consimţământul trebuie să întrunească, în mod cumulativ, toate condiţiile prevăzute de Codul civil în art. 1204 şi urm.

Contractele forţate

Contractele forţate sunt cele a căror încheiere şi al căror conţinut sunt stabilite prin lege. Aşadar, contractul forţat constituie o excepţie de la principiul libertăţii contractuale, deosebindu-se chiar şi de contractul de adeziune. Încheierea acestui tip de contract este impusă de lege pentru a se proteja fie interesele părţilor contractante, fie pe cele ale terţilor.

Exemplu:

• Contract de asigurare de răspundere civilă (RCA). Prin încheierea acestui contract se urmăreşte indemnizarea de către societatea de asigurare a victimelor rezultate din accidentele produse cu autovehicule.
• Contractul de asigurare a imobilelor împotriva anumitor riscuri.