Participanții la executarea silită: creditor, debitor, executor, instanță

Participanții la executarea silită sunt persoanele și organele prevăzute de lege care intervin în procedura de executare a unei obligații stabilite printr-un titlu executoriu. În funcție de situație, la executarea silită participă creditorul, debitorul, executorul judecătoresc, instanța de executare și, după caz, alte persoane sau organe prevăzute de lege.

Executarea silită reprezintă procedura prin care creditorul urmărește realizarea efectivă a dreptului recunoscut printr-un titlu executoriu, atunci când debitorul nu își execută de bunăvoie obligația.

Principiile executării silite

principiul îndeplinirii de bunăvoie a obligației stabilite prin titluri executorii, o atitudine obișnuită, normală, pe care trebuie să o învedereze debitorul
principiul caracterului patrimonial al executării silite
- nu poate fi execută asupra persoanei debitorului,
- are un obiect patrimonial precum:
  - a) plata unei sume de bani,
  - b) predarea unui bun ori a folosinței acestuia,
  - c) desființarea unei construcții, plantații sau altei lucrări, etc.

Caracterele executării silite

a) caracterul unipersonal al executării silite adică
- toate formele de urmărire trebuie îndeplinite față de fiecare debitor separate
- silită a unui bun anume determinat priveşte doar o singură persoană, deținătorul bunului, față de care trebuie folosită procedura de executare de la început până la sfârșit
b) caracterul unipatrimonial al executării silite
- trebuie supusă în mod separat formelor de urmărire prevăzute de lege
  - fiecare patrimoniu pe latura sa activă sau
  - fiecare valoare patrimonială în parte,
- este exclusă posibilitatea contopirii într-o singură procedură a urmăririi contra mai multor patrimonii distincte

În același titlu executoriu pot sta în calitate de creditor sau debitor mai multe persoane, ce trebuie să aibă capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu. Pot avea calitatea de părți în executarea silită atât persoane fizice cât și persoane juridice (de drept public sau privat) condiționat de deținerea calității de parte și în titlul execut

Cine sunt participanții la executarea silită?

Conform art. 644 Cod procedură civilă, participanţii la executarea silită sunt:
- părţile;
- terţii garanţi;
- creditorii intervenienţi;
- instanţa de executare;
- executorul judecătoresc;
- Ministerul Public
- agenţii forţei publice
- martorii asistenți, experţii, interpreţii şi alţi participanţi, în condiţiile anume prevăzute de lege.
Enumerarea participanților la executarea silita nu este una limitativă. Subiecţii participă la efectuarea de acte procedurale, pe baza cărora iau naștere, se modifică și se sting raporturile procedurale execuționale.

Există posibilitatea extinderii acestor participanți, cum ar fi:

adjudecatarii bunurilor mobile sau imobile vândute la licitație publică
terțul poprit
terțul deținător al bunului mobil sau administratorul sechestru
contestatarii nemulțumită de felul cum sunt întocmite actele de executare, terțe persoane care vor lărgi astfel sfera participanților
persoanele introduse din oficiu de instanța sesizată cu contestație la executare, după punerea în discuție

Procedurile speciale sunt caracterizate:

prin lipsa organelor de executare,
realizarea creanței fiind asigurată prin raporturi directe între creditorul urmăritor și terțul datornic al debitorului urmărit
aceste procedure sunt:
- popriri înființate în mâinile persoanelor juridice la care este încadrat debitorul
- decontarea bancare executorie (poprirea bancară) când oficiul organului de executare revine unității bancare autorizată de lege să procedeze la operații de virament a sumei urmărite. Transferul se face din contul debitorului în contul creditorului, pe baza titlului executoriu
- executarea creanțelor fiscului – când oficiul organului de executare revine organelor financiare sau altor organe propriii ale creditorului

Părțile executării silite

Cele două părți în faza executării silite sunt creditorul urmăritor și debitorul urmărit, putând exista o pluralitate activă sau pasivă.

1. Creditorul

Creditorul este persoana fizică sau juridică în favoarea căreia există o obligație ce trebuie executată de debitor. Este subiectul activ al executării silite. Are calitatea de titular al unui drept susceptibil de a fi valorificat prin executare silită și constatat printr-un titlu executoriu, în condițiile legii.

Creditorul poate solicita, în funcție de natura obligației și de bunurile sau veniturile debitorului, aplicarea uneia sau mai multor forme de executare silită, precum:
- executarea silită mobiliară;
- executarea silită imobiliară;
- poprirea;
- executarea unei obligații de a face sau de a nu face.
Creditorul are, de asemenea, dreptul de a formula cereri în cadrul procedurii de executare și de a utiliza mijloacele procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă.

Drepturile creditorului în executarea silită

Creditorul are dreptul de a solicita realizarea creanței sale prin procedura executării silite, în condițiile existenței unui titlu executoriu și ale îndeplinirii cerințelor legale. În funcție de situație, creditorul poate solicita urmărirea bunurilor, veniturilor sau conturilor debitorului, în limitele stabilite de lege. Scopul executării silite este realizarea efectivă a dreptului creditorului, însă executarea trebuie să se desfășoare cu respectarea garanțiilor și limitelor prevăzute de lege.

2. Debitorul

Debitorul este persoana obligată să execute prestația prevăzută în titlul executoriu. Debitorul poate fi persoană fizică sau persoană juridică, este subiectul pasiv al executării silite. În baza titlului de execute, debitorul este ținut la obligația de a da, de a face, de a nu face.

În cadrul executării silite, debitorul are atât obligații, cât și drepturi procesuale. Acesta trebuie să respecte actele de executare efectuate potrivit legii, dar poate contesta actele sau executarea silită atunci când apreciază că acestea sunt nelegale.

Un instrument important de protecție a debitorului este contestația la executare, prin care pot fi contestate, în condițiile legii, actele de executare sau chiar executarea silită însăși. Contestația la executare are o importanță deosebită deoarece permite controlul judecătoresc asupra legalității procedurii de executare.

Calitatea de creditor sau de debitor se pot transmite oricând în cursul executării silite: prin lege, convenție, succesiune, fuziune, divizare, alte moduri admise de lege. Actele de executare îndeplinite până la data transmiterii calității produc efecte față de succesorii în drepturi ai creditorului sau debitorului.

Este necesar ca transmiterea sau înstrăinarea calității să le fie adusă la cunoștință:

pentru opozabilitate față de terți (ceilalți participanți la executarea silită) și
pentru a-și produce efectele față de aceștia
- Transmiterea calității de creditor sau debitor nu afectează obiectul obligației sau garanțiile constituite pentru asigurarea realizării acesteia.

Vânzarea drepturilor de executate silită nu este o vânzare de drepturi litigioase:

în faza executării existența dreptului este deja stabilită prin titlul executoriu,
întinderea este fie determinată fie determinabilă.

Vânzarea are ca obiect drepturi litigioase

dacă există o contestație la executare,
în cadrul contestaţiei se pot aduce critici pe fondul titlului executoriu

Drepturile debitorului în executarea silită

Faptul că o persoană are calitatea de debitor nu înseamnă că aceasta este lipsită de protecție juridică.

Debitorul poate beneficia, în condițiile legii, de drepturi precum:
- dreptul de a fi înștiințat cu privire la actele de executare;
- dreptul de a formula contestație la executare;
- dreptul de a solicita suspendarea executării în cazurile prevăzute de lege;
- dreptul de a contesta anumite acte sau măsuri de executare;
- dreptul de a invoca excepțiile și apărările admise de lege.
Respectarea procedurii de executare este obligatorie, iar actele nelegale pot fi supuse controlului instanței.

3. Executorul judecătoresc

Executorul judecătoresc este organul de executare care efectuează actele necesare pentru realizarea creanței sau a obligației prevăzute în titlul executoriu. Are un rol esențial în desfășurarea executării silite. El efectuează actele de executare în limitele competenței sale și cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură civilă și ale legislației speciale aplicabile.

În funcție de forma executării, executorul poate efectua, între altele:
- somația debitorului;
- poprirea conturilor sau veniturilor;
- sechestrarea bunurilor mobile;
- urmărirea bunurilor imobile;
- valorificarea bunurilor urmărite;
- distribuirea sumelor obținute din executare, potrivit regulilor legale.
Executorul judecătoresc nu se confundă cu instanța de executare. Executorul efectuează actele de executare, în timp ce instanța exercită atribuțiile jurisdicționale stabilite de lege.

Diferența dintre creditor, debitor și executor judecătoresc

Pentru înțelegerea procedurii este important să fie făcută distincția între cele trei poziții principale:

Participant	Rol în executarea silită
Creditorul	Solicită realizarea dreptului său și declanșarea executării
Debitorul	Este persoana obligată să execute prestația prevăzută în titlul executoriu
Executorul judecătoresc	Efectuează actele de executare silită în condițiile legii

La acestea se adaugă instanța de executare, care exercită atribuțiile jurisdicționale prevăzute de lege.

4. Instanța de executare

Printre participantii la executarea silita este și Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea (art.651 cod procedură civilă). Când organele de executare sunt altele decât executorul judecătoresc, competența instanțelor de executare este reglementată prin legi speciale.

Potrivit art. 651 din Codul de procedură civilă, instanța de executare este, ca regulă, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, dacă legea nu prevede altfel. Instanța soluționează, printre altele, cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare și alte incidente date în competența sa.

Pluralitate de instanțe de executare

a) pe parcursul executării silite mobiliare, încuviințată de către o instanță de executare, se descoperă că debitorul deține un imobil în circumscripția altei curți de apel. Executorul inițial, sesizat de creditor inclusiv cu o cerere de urmărire imobiliară, va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite. Aceasta situație se justifică prin permiterea prorogării competenței teritoriale a executorului, fără a permite prorogarea competenței instanței de executare inițiale.
b) dacă executorul sesizează o instanță de executare necompetentă, aceasta va trimite cererea de încuviințare a executării instanței competente, deoarece procedura încuviințării este necontencioasă.
c) înlocuirea executorului pe parcursul executării silite nu are ca efect schimbarea instanței de executare după sediul biroului noului executor.

Dacă instanța de executare constată că executorul nu era competent, va respinge cererea de încuviințare a executării silite sau va anula executarea silită. Curțile de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție nu pot fi instanțe de executare.

Atribuțiile instanței de executare

încuviințarea executării silite: executorul judecătoresc nu poate proceda la executarea silită în lipsa încuviințării de către instanță, cu excepțiile prevăzute de lege.
soluționează contestațiile la executare cu care este sesizată
soluționează orice incidente privitoare la executare, cu excepția celor date prin lege altor organe sau instanțe cereri privind suspendarea executării silite;

Hotărârile instanțelor de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel. Instanța nu efectuează în mod direct toate actele materiale de executare. Acestea intră, în principal, în atribuțiile organului de executare.

5. Terțul poprit

În cazul executării silite prin poprire, poate interveni terțul poprit. Terțul poprit este persoana fizică sau juridică ce datorează o sumă de bani debitorului ori deține anumite sume sau bunuri mobile incorporale aparținând acestuia.

Exemple de terți popriți pot fi:
- angajatorul debitorului;
- o bancă;
- o societate comercială care datorează bani debitorului;
- o altă persoană obligată să plătească debitorului o sumă de bani.
Prin poprire, anumite sume datorate debitorului de către terț pot fi indisponibilizate și ulterior virate potrivit dispozițiilor legale.

Reglementările privind poprirea stabilesc obligații specifice în sarcina terțului poprit. În cazul în care apar neînțelegeri cu privire la existența datoriei sau la executarea popririi, pot interveni procedurile judiciare prevăzute de lege.

6. Terțul care pretinde un drept asupra bunului urmărit

Într-o executare silită poate exista și situația în care o persoană care nu este debitor susține că are un drept asupra bunului urmărit. De exemplu, o terță persoană poate pretinde că este proprietarul unui bun asupra căruia executorul judecătoresc a început executarea.

În asemenea situații, persoana interesată beneficiază de mijloacele procesuale prevăzute de lege pentru protejarea dreptului său. Codul de procedură civilă reglementează inclusiv situația în care terțul pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.

7. Terții garanți

Terții garanți sunt persoane care s-au angajat să garanteze plata datoriilor asumate de debitor. Creditorul poate urmări concomitent sau separat și bunurile terților garanți, în limita garanțiilor asumate de către aceștia. Terții garanți au aceleași drepturi și obligații ca și debitorul urmărit.

Când se urmărește terțul garant:

toate actele de executare trebuie comunicate și debitorului principal,
va fi introdus de oficiu în executarea silită de către executorul judecătoresc la momentul solicitării încuviințării executării silite.

8. Terțul fideiusor

Fideiusorul nu este ținut să îndeplinească obligația debitorului decât dacă acesta nu o execută. Fideiusorul, convențional sau legal, are facultatea:

de a cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal,
dacă nu a renunțat la beneficiul de discuție în mod expres.
- Fideiusorul judiciar nu se poate apăra de executarea silită invocând beneficiul de discuție.

9. Terțul garant ipotecar

Creditorul ipotecar poate urmări bunul ipotecat în orice mână ar trece, fără a ține seama de drepturile reale constituite sau înscrise după înscrierea ipotecii sale. Terțul care a garantat cu un drept de ipotecă imobiliară executarea obligației de către debitor nu va putea opune creditorului urmăritor beneficiul de discuție. Ipoteca poate fi mobiliară sau imobiliară.

Alte persoane și organe care pot participa la executarea silită

În funcție de modalitatea concretă de executare, pot interveni și alte persoane sau autorități:
- instituțiile de credit;
- angajatorul debitorului;
- organele de poliție sau alte organe ale forței publice, atunci când legea permite intervenția acestora;
- experți, evaluatori;
- persoane interesate de dobândirea bunurilor scoase la vânzare;
- alte persoane cărora legea le recunoaște drepturi sau le stabilește obligații în cadrul executării.
Participarea acestora este determinată de natura executării silite și de actele care trebuie efectuate.

Creditorii intervenienți

Creditorii:
- pot interveni în cadrul executării silite până la momentul fixării termenului de valorificare a bunurilor urmăribile,
- pot să participe la distribuirea prețului, în anumite condiții. Dacă cererea este încuviințată, creditorii intervenienți au aceleași drepturi ca și creditorul inițial.

Creditorii intervenienți:
- pot porni o executare silită separată, în baza propriului titlu executoriu,
- pot interveni într-o procedură de executare începută pentru a evita o posibilă insolvență viitoare a debitorului sau să reducă cheltuielile de executare.

Ministerul Public

Prin lege îi este încredințată sarcina de a veghea la respectarea ordinii de drept, în activitatea de punere în executare a unor hotărâri judecătorești fie prin inițiativa pornirii executării silite, fie prin folosirea mijloacelor procesuale pentru restabilirea ordinii de drept încălcate prin însăși activitatea instanței sau a organelor de executare.

Art 682 alin 2 Cod procedură civilă: Dacă opunerea la executare întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală, executorul judecătoresc încheie un proces-verbal, pe care îl va trimite de îndată parchetului de pe lângă instanţa de executare. Sesizarea parchetului nu împiedică continuarea executării silite.

Art 912 alin 2 Cod procedură civilă: În cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia în termenul prevăzut la alin. (1), precum şi atunci când debitorul este de rea-credinţă şi ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt şi va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanţa de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti.

Ministerul Public poate să ceară punerea în executare a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii emise în favoarea minorilor, a persoanelor puse sub interdicție și a dispăruților, și alte cazuri prevăzute de lege. În aceste cazuri titularul dreptului va fi introdus în executarea silită și va beneficia de toate drepturile procedurale.

Agenții forței publice

În aceasta categorie ”participantii la executarea silita” sunt incluse organele poliției, ale administrației publice locale, jandarmeriei ori ai altor agenți ai forței publice chemați să sprijine unele operațiuni de executare întreprinse de executorii judecătorești.

Participă la executarea silită:

fie atunci când executorul consideră necesar,
fie atunci când legea prevede expres necesitatea participării lor.

Pentru a obține concursul agenților forței publice, executorul trebuie întotdeauna să se adreseze autorității competente, care va lua măsuri pentru evitarea tergiversării sau împiedicării executării. Agenţii forţei publice nu pot refuza să sprijine activitatea de executare silită sub motiv că există impedimente la executare, singurul răspunzător pentru nesocotirea acestora fiind executorul judecătoresc. Când sprijină activitatea de executare, agenții forței publice întreprind măsuri concrete și procedurile stabilite de către respectivii agenți, nu de către executor.

În cazul refuzului autorității competente sau al agenților forței publice din cadrul acesteia de a sprijini activitatea executorului în scopul solicitat, președintele instanței de executare va putea:
- aplica, la cererea executorului, o amendă judiciară
- obliga persoana vinovată la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânarea executării silite, la cererea părții interesate.

Martorii asistenți

Participantii la executarea silita reglementată instituția martorilor asistenți pentru a se asigura respectarea principiului legalității pe parcursul executării silite.

Prezența martorilor asistenți este obligatoriu:

la pătrunderea într-o locuință, în localuri, depozite sau alte încăperi,
în vederea sechestrării sau ridicării bunurilor,
dacă debitorul sau un membru major al familiei acestuia ori un agent al forței publice nu se află în acel loc.
- Părțile au dreptul de a solicita prezența unor martori și în alte cazuri, executorul neavând dreptul să se opună.

Condițiile pentru ca o persoană să fie martor asistent sunt următoarele:

să aibă capacitate de exercițiu deplină
să nu fie interesată de săvârșirea actelor de executare
să nu se afle în legătură de rudenie până la gradul al patrulea inclusiv sau de afinitate până la gradul al doilea cu participanții la procedura de executare
să nu se afle în relații de subordonare cu niciunul dintre participanții la executarea silită

Numărul martorilor asistenți trebuie să fie de cel puțin doi, dacă prin lege nu se dispune altfel. În situația în care prezența martorilor asistenți nu este obligatorie conform legii, părțile pot stabili ca invitarea unui singur martor asistent este suficientă.

Drepturile martorilor asistenți:

de a i se explica de către executor ce presupune calitatea de martor asistent
de a cere informații despre actele de executare la care este invitat să participe
să facă propriile observații, care se vor consemna în procesul-verbal dacă este cazul, în legătură cu îndeplinirea actelor de executare
să i se ramburseze cheltuielile de transport, cazare, masă, dacă este cazul, precum și dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor nerealizate pe durata lipsei de la locul de muncă

Martorul poate refuza semnarea procesului-verbal dacă faptele consemnate în acesta nu corespund cu cele la care a asistat și executorul refuză să consemneze obiecțiunile sale în procesul-verbal. Când prezența martorilor asistenți la efectuarea unui act de executare este obligatorie, potrivit legii, suntem în prezența unei cerințe legale extrinseci actului de procedură. Sancțiunea nerespectării este nulitatea necondiționată (art.176 pct.6 Cod procedură civilă).

Dacă participarea martorilor asistenți nu este obligatorie, sunt aplicabile regulile privitoare la nulitatea condiționată de o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel (art. 175 Cod procedură civilă).

Ce se întâmplă dacă un act de executare este nelegal?

Persoana care consideră că executarea silită sau un anumit act de executare este nelegal poate utiliza, în condițiile Codului de procedură civilă, contestația la executare. Prin intermediul acesteia se poate solicita, după caz, anularea actului de executare contestat, încetarea executării sau luarea altor măsuri prevăzute de lege. În materia executării silite, respectarea termenelor procedurale este deosebit de importantă.

Întrebări frecvente despre participanții la executarea silită

1. Cine sunt participanții la executarea silită?

Principalii participanți sunt creditorul, debitorul, executorul judecătoresc și instanța de executare. În funcție de modalitatea executării, pot participa și terțul poprit sau alte persoane interesate.

2. Care este rolul executorului judecătoresc în executarea silită?

Executorul judecătoresc efectuează actele de executare silită, în condițiile și limitele prevăzute de lege, pentru realizarea obligației cuprinse în titlul executoriu.

3. Ce rol are instanța de executare?

Instanța de executare soluționează cererile și contestațiile prevăzute de lege și exercită controlul judecătoresc asupra executării silite.

4. Ce drepturi are debitorul în timpul executării silite?

Debitorul are dreptul să conteste actele de executare nelegale, să formuleze cereri în condițiile legii și să solicite suspendarea executării atunci când sunt îndeplinite cerințele legale.

5. Ce este terțul poprit?

Terțul poprit este persoana fizică sau juridică ce datorează bani debitorului ori deține sume datorate acestuia, asupra cărora se aplică poprirea.

6. Poate o terță persoană să conteste executarea silită asupra unui bun care îi aparține?

Da. Terțul care pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate utiliza, în condițiile legii, contestația la executare pentru protejarea dreptului său.