Drepturile Omului protejate prin legi
Drepturile Omului sunt reglementate și protejate prin legi și Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Drepturile omului, ca orice aspect fundamental al societății, sunt protejate prin lege, atât la nivelul național, cât și internațional. Acesta este un principiu fundamental al statelor de drept și este reflectat în diverse documente juridice și convenții.
Drepturile Omului Protejate prin legi
Drepturile omului reprezintă un set de drepturi și libertăți fundamentale care aparțin fiecărei persoane, indiferent de cetățenie, sex, religie sau statut social. Ele sunt universale, inalienabile și garantate pentru a proteja demnitatea umană.
Aceste drepturi sunt consacrate la nivel internațional prin Declarația Universală a Drepturilor Omului și sunt transpuse în legislația națională.
- Protecția lor se realizează prin:
- constituții naționale (în România – Constituția României)
- tratate internaționale (ex: Convenția Europeană a Drepturilor Omului)
- instituții naționale și internaționale (instanțe, Avocatul Poporului, CEDO)
- Statul are obligația să respecte drepturile, să protejeze cetățenii, să ofere remedii legale când acestea sunt încălcate.
Care sunt principalele drepturi fundamentale
Drepturi civile și politice
- dreptul la viață
- interzicerea torturii și tratamentelor inumane
- dreptul la libertate și siguranță
- dreptul la un proces echitabil
- libertatea de exprimare
- libertatea de religie
Drepturi economice și sociale
- dreptul la muncă
- dreptul la educație
- dreptul la sănătate
- dreptul la un nivel de trai decent
Drepturi colective
- dreptul la nediscriminare
- drepturile minorităților
- protecția vieții private și a datelor
Ce legi protejează drepturile omului în România
Legislație internațională
- Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale adoptată la data de 4 noiembrie 1950
- Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului adoptată de ONU la 20 noiembrie 1989
- Carta Europeană a Autonomiei Locale adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985
- Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului
1) Declarația Universală a Drepturilor Omului
- a fost adoptată la 10 decembrie 1948 în cadrul celei de-a treia sesiuni a Adunării Generale a Organizația Națiunilor Unite din care fac parte 192 țări
- România a aderat la forul internațional în anul 1955
- țările acceptând obligațiile prevăzute în Carta Națiunilor Unite, un tratat internațional care stabilește principiile de bază ale relațiilor internaționale.
În cadrul Organizației, toate statele membre, indiferent de mărime și de dezvoltarea socială, au un cuvânt de spus și drept de vot egal.
„După acest act istoric, Adunarea Generală a recomandat statelor membre:
- să publica în mod solemn textul Declaraţiei şi
- pentru a face astfel ca el să fie distribuit, afişat, citit şi comentat, în principal în şcoli şi în alte instituţii de învăţământ, indiferent de statutul politic al ţărilor sau teritoriilor
Declarația Universală a Drepturilor Omului cuprinde 30 de articole care definesc principalele drepturi ale ființei umane.
Drepturile garantate de declarație sunt:
- drepturi civile, economice, sociale, procedurale, politice,
- drepturi fundamentale cetățenești esențiale pentru:
- existența fizică,
- dezvoltarea materială și intelectuală a acestora precum și
- asigurarea participării lor active la conducerea statului,
- drepturi stabilite prin Constituție și garantate prin Constituție și legi.
2) Constituția României
În Constituţie, articolul 20, alineatul (1), prevede că:
„dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pactele şi celelalte tratate la care România este parte”
iar alineatul (2) precizează că: „dacă există neconcordanţe:
- între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte,
- şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.
3) Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
România a semnat pe data de 14 octombrie 2014 Protocolul nr. 16 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertăților fundamentale ce prevede următoarele elemente de noutate şi de reformă:
- posibilitatea pentru cele mai înalte jurisdicţii ale părţilor contractante de a solicita un aviz consultativ atunci când apreciază că o anumită cauză aflată pe rolul lor ridică o problemă gravă privind interpretarea sau aplicarea Convenţiei sau a protocoalelor la aceasta;
- nominalizarea, printr-o declaraţie la momentul semnării sau ratificării, a celor mai înalte jurisdicţii ale părţilor contractante care vor putea solicita avize consultative și
- examinarea cererii de aviz consultativ de către un colegiu de 5 judecători al Marii Camere, urmată de emiterea avizului de către Marea Cameră a CEDO.
Se confirmă, astfel, hotărârea statelor părţi la Convenţie:
- de a reforma sistemul convențional și
- de a contribui la rezolvarea din timp a unor chestiuni de interpretare a Convenției și, implicit, a legislației interne,
- prevenindu-se atât dezvoltarea unei jurisprudențe naționale divergente, cât și înregistrarea unui număr semnificativ de cereri individuale pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
Protocolul nr. 16 este un protocol facultative si va intra in vigoare dupa ratificarea sa de catre cele zece Inalte Parti Contractante.
Cum poți acționa dacă îți sunt încălcate drepturile
1) Trebuie identificată încălcarea drepturilor
Trebuie să fie stabilit ce drept a fost afectat, să fie adunate dovezi (documente, martori, înregistrări)
2) Se folosesc căile legale de acțiune
Trebuie să fie depusă plângere la instituția competentă, să fie înregistrată acțiunea în instanță, să sesizeze Avocatul Poporului.
3) Sesizarea Curții Europeane a Drepturilor Omului
În funcție de pronunțarea instaței, în termen de 4 luni de la decizia definitivă, poate fi sesizată CEDO pentru încălcări grave ale drepturilor.
4) Pot fi solicitate despăgubiri
Se pot solicita despăgubiri dacă se constată încălcarea unor drepturi, care pot fi daune morale și materiale, iar statul poate fi obligat să repare situația.
Textul integral..…….Declaratia Universala Drepturilor Omului -1948 ……
………Conventie pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale …..
