Legea dialogului social nr. 62 din 2011 Republicata

∞ Râsul e ca ştergătorul de parbriz: nu opreşte ploaia, dar îţi permite să îţi vezi de drum ∞
 Acte modificatoare la Legea dialogului social nr. 62 din 2011 Republicată
  • Legea nr. 255/2013
  • Legea nr. 1/2016
  • Legea nr. 225/2016
  • Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2017
  • Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017
  • Legea dialogului social

    TITLUL I    Dispoziţii generale

ART. 1

În înţelesul Legea dialogului social, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

  • a) parteneri sociali – sindicate sau organizaţii sindicale, angajatori ori organizaţii patronale, precum şi reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice, care interacţionează în procesul de dialog social;
  • b) dialog social – procesul voluntar prin care partenerii sociali se informează, se consultă şi negociază în vederea stabilirii unor acorduri în probleme de interes comun;

(i) informare – transmiterea de date de către angajator către sindicat sau, după caz, către reprezentanţii aleşi ai angajaţilor, pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica dezbaterii şi să o examineze în cunoştinţă de cauză;

(ii) consultareschimbul de opinii în cadrul dialogului social;

(iii) negociere colectivă – negocierea dintre angajator sau organizaţia patronală şi sindicat ori organizaţia sindicală sau reprezentanţii angajaţilor, după caz, care urmăreşte reglementarea relaţiilor de muncă ori de serviciu dintre cele două părţi, precum şi orice alte acorduri în probleme de interes comun;

  • c) dialog social bipartit – dialogul desfăşurat numai între sindicate sau organizaţii sindicale şi angajatori ori organizaţii patronale;
  • d) dialog social tripartit – dialogul desfăşurat între sindicate sau organizaţii sindicale, angajatori ori organizaţii patronale şi autorităţile administraţiei publice;
  • e) angajator – persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă ori raport de serviciu;
  • f) organizaţie patronală – organizaţia patronilor, autonomă, fără caracter politic, înfiinţată în baza principiului liberei asocieri, ca persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, constituită în scopul apărării şi promovării drepturilor şi intereselor comune ale membrilor săi, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi de statutele proprii;
  • g) angajat – persoana fizică, parte a unui contract individual de muncă ori raport de serviciu, care prestează muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum şi de prevederile contractelor sau acordurilor colective de muncă aplicabile;
  • h) reprezentanţi ai angajaţilor – cei aleşi şi mandataţi de către angajaţi să îi reprezinte pe aceştia, potrivit legii;

Textul integral.………..Legea nr. 62 din 2011 a dialogului social …………..

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.