Insolventa unui debitor întreprindere individuala
Decizie nr. 117 din 2015, Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Cerere de închidere a procedurii de insolvență a unui debitor întreprindere individuală. Verificarea inexistenţei unor bunuri în patrimoniul persoanei fizice, membră a întreprinderii individuale
Închiderea procedurii de insolvență unui debitor întreprindere individuală
Articolul 2324 din Codul civil nu derogă de la principiul specializării gajului general al creditorilor chirografari, ci îl consolidează. Acesta stabilește că atunci când este vorba de bunuri care fac parte dintr-o diviziune a patrimoniului destinată unei profesii autorizate de lege, creditorii care sunt profesionali vor putea urmări doar aceste bunuri, în timp ce creditorii extraprofesionali vor putea urmări doar bunurile incluse în celelalte diviziuni ale patrimoniului.
Această reglementare protejează indirect atât solvabilitatea debitorului, cât și drepturile creditorilor profesionali și extraprofesionali, prevenind astfel un eventual concurs între aceștia care ar putea afecta întregul patrimoniu al debitorului. Limitarea urmăririi bunurilor este condiționată de afectarea diviziunii patrimoniale respective la exercițiul unei profesii autorizate de lege, acest lucru fiind legat de articolul 31 alineatul (2) din Codul civil, care permite divizarea patrimoniului.
Codul civil
Art. 31 Patrimoniul. Mase patrimoniale şi patrimonii de afectaţiune
- Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia.
- Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectaţiuni numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
- Patrimoniile de afectaţiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispoziţiilor titlului IV al cărţii a III-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum şi alte patrimonii determinate potrivit legii.
Art. 2324 Garanţia comună a creditorilor
- Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare. Ele servesc drept garanţie comună a creditorilor săi.
- Nu pot face obiectul garanţiei prevăzute la alin. (1) bunurile insesizabile.
- Creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului.
- Bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu profesia respectivă. Aceşti creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului.
Legea nr. 85/2006 privind procedura de insolvență (Abrogată)
Art. 131
- În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
- În cazul prevăzut la alin. (1) nu sunt aplicabile prevederile art. 129.
OUG nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale
Art. 26
Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeş la data de 5 decembrie 2013, debitoarea B.V.S. Întreprindere Individuală a solicitat deschiderea procedurii de insolvență, în formă simplificată.
Prin Încheierea din data de 16 decembrie 2013:
- s-a admis cererea,
- s-a deschis procedura insolvenţei în forma simplificată a debitoarei B.V.S. Întreprindere Individuală,
- a fost numit în calitate de lichidator judiciar provizoriu practicianul în insolvență E.N.,
- s-a dispus asupra celorlalte măsuri prevăzute de lege.
Prin Sentinţa nr. 386/F din 19 mai 2014, Tribunalul Specializat Argeş, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus:
- închiderea procedurii de insolvenţă şi
- radierea din registrul comerţului a debitorului B.V.S. Întreprindere Individuală,
- a fost descărcat lichidatorul judiciar CII E.N. de orice îndatorire sau responsabilitate faţă de debitor şi averea sa, faţă de procedură, creditori şi asociat.
În temeiul art. 135 din lege:
- s-a dispus notificarea sentinţei Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Ploieşti, prin AJFP Argeş, şi Oficiului Registrului Comerţului Argeş, în vederea efectuării menţiunii de radiere şi publicare în Buletinul procedurilor de insolvență, şi
- s-a dispus notificarea sentinţei OCPI Argeş, în vederea notării în cartea funciară a închiderii procedurii.
S-a dispus:
- achitarea onorariului lichidatorului judiciar CII E.N., în conformitate cu prevederile art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006, iar
- plata sumei de 2.000 lei, plus TVA, reprezentând onorariul lichidatorului judiciar, s-a făcut, în condiţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, din fondul de lichidare ORC Argeş, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, potrivit tabelului definitiv al creanţelor, masa pasivă a debitorului a fost compusă din creanţe bugetare în sumă de 16.720 lei, deţinute de creditorul unic DGRFP Ploieşti prin AJFP Argeş, şi că nu există posibilitatea achitării acestor creanţe.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel creditoarea DGRFP Ploieşti, reprezentată de AJFP Argeş, care a apreciat că sentinţa este nelegală, întrucât nu erau îndeplinite condiţiile pentru a se putea dispune închiderea.
Curtea, analizând apelul, reţine că este fondat pentru următoarele considerente:
Deşi textul art. 131 din Legea nr. 85/2006 nu prevede expres alte condiţii în afara lipsei ori insuficienţei bunurilor şi indisponibilitatea creditorilor de a avansa cheltuieli pentru continuarea procedurii, pentru sesizarea judecătorului-sindic cu cererea de închidere a procedurii trebuie îndeplinite şi alte condiţii, textul art. 131 trebuind să fie coroborat cu alte dispoziţii ale legii, respectiv art. 126, art. 138 şi alte dispoziţii legale speciale ce reglementează răspunderea solidară a altor persoane împreună cu debitorul aflat în procedura de insolvență.
O asemenea soluţie este justificată de faptul că nu pot fi prejudiciaţi creditorii prin închiderea procedurii, câtă vreme există resurse pentru satisfacerea creanţelor lor prin extinderea urmăririi asupra patrimoniului persoanelor care răspund solidar cu debitorul.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 prevede posibilitatea desfăşurării de către persoana fizică a unei activităţi economice, în calitate de întreprinzător, titular al unei întreprinderi individuale.
În înţelesul ordonanţei de urgenţă
- întreprinzătorul este persoana fizică ce organizează o întreprindere economică.
- întreprinderea economică reprezintă activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţii, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Întreprinderea individuală este lipsită de personalitate juridică, iar întreprinzătorul, titular al întreprinderii individuale, are calitatea de comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului (art. 22 şi art. 23 din ordonanţa de urgenţă).
Datorită lipsei personalităţii juridice a întreprinderii individuale, pentru obligaţiile asumate răspunde:
- persoana fizică titulară a întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul său,
- în cazul în care nu s-a constituit patrimoniul de afectaţiune, persoana fizică titulară a întreprinderii răspunde cu întregul său patrimoniu,
- în caz de insolvență, persoana fizică titulară a întreprinderii individuale va fi supusă procedurii insolvenţei.
Conform art. 33 alin. (1) Cod civil
„constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se stabileşte prin actul încheiat de titular, cu respectarea condiţiilor de formă şi de publicitate prevăzute de lege”.
Ulterior constituirii acestui patrimoniu de afectaţiune, este posibilă mărirea sau micşorarea lui, tot printr-un act juridic unilateral. Atât la constituirea, cât şi la mărirea sau micşorarea patrimoniului profesional individual trebuie să se ţină seama de restricţia prevăzută în art. 32 alin. (1) C.civ., respectiv să nu se prejudicieze drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale. Prin această restricţie se face trimitere la posibilitatea utilizării acţiunii pauliene pentru a declara inopozabil actul juridic unilateral cu caracter fraudulos, caz în care, prin ipoteză, nu se mai pune problema complicităţii terţului la fraudă, întrucât un asemenea terţ nu mai există.
Declaraţia de afectaţiune
- este o manifestare unilaterală de voinţă a celui care doreşte constituirea unui patrimoniu de afectaţiune, de pildă, a patrimoniului necesar desfăşurării unei profesii liberale;
- poate lua expresia actului unilateral de diviziune a patrimoniului,
- dar poate fi şi inserată în cuprinsul actelor juridice bilaterale de dobândire a unui anumit bun, care urmează să fie folosit în exercitarea profesiei (vânzare, schimb, donaţie).
Parte în actul juridic va fi, în acest caz:
- persoana fizică, subiect de drept civil, iar nu persoana fizică autorizată, întrucât aceasta are doar calitatea de subiect de drept fiscal;
- persoana fizică, prin afectaţiunea pe care o atribuie bunului dobândit, determină ca acesta să intre în patrimoniul de afectaţiune, supus unui regim de drept fiscal diferit, aplicabil persoanei fizice autorizate.
Aşa se explică de ce este necesară precizarea:
- în actul de dobândire, a faptului că persoana fizică este reprezentant al persoanei fizice autorizate,
- în lipsa acestei precizări, ar fi necesară o declaraţie ulterioară de afectaţiune a bunului pe calea actului de transfer intrapatrimonial prin care se realizează diviziunea patrimoniului.
Dacă exercitarea profesiei se face prin intermediul unor forme asociative care au dobândit personalitate juridică, acestea vor fi parte în actul de dobândire în calitatea lor de persoane juridice care deţin un patrimoniu de afectaţiune. În toate situaţiile, actul trebuie să fie încheiat în forma prevăzută de lege şi să îndeplinească formalităţile de opozabilitate faţă de terţi.
Numai în ipoteza în care există un act de afectaţiune astfel cum a fost mai sus precizat este operantă interdicţia prevăzută de art. 2324 alin. (4) teza finală C.civ.
Alin. (4) al art. 2324 C.civ. nu derogă de la principiul specializării gajului general al creditorilor chirografari, ci îl consolidează, în sensul că ori de câte ori este vorba de bunuri care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate unei profesii autorizate de lege:
- creditorii profesionali vor putea urmări numai aceste bunuri,
- iar creditorii extraprofesionali vor putea urmări numai bunurile care fac obiectul celeilalte sau celorlalte diviziuni ale patrimoniului (mase patrimoniale).
Astfel, se protejează indirect atât solvabilitatea debitorului, cât şi drepturile creditorilor profesionali alături de drepturile creditorilor extraprofesionali, evitându-se astfel un posibil concurs între ei ce ar putea avea consecinţe nefaste asupra întregului patrimoniu al debitorului.
Textul condiţionează această restrângere a urmăririi bunurilor de afectarea diviziunii patrimoniale respective la exerciţiul unei profesii autorizate de lege, făcându-se astfel legătura cu art. 31 alin. (2) C.civ., care consacră posibilitatea divizării patrimoniului.
În speţă:
- în condiţiile în care subiect al procedurii insolvenţei îl reprezintă intimata Întreprindere Individuală B.V.S. şi
- în condiţiile în care nu s-a dovedit existenţa unui patrimoniu de afectaţiune, în condiţiile art. 31 Cod civil,
- Curtea apreciază că practicianul în insolvență trebuie să efectueze demersuri pentru a stabili dacă persoana fizică B.V.S. deţine bunuri în proprietate care pot fi valorificate pentru satisfacerea creanţelor creditorilor înscrişi la masa credală.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 480 C.pr.civ., va admite apelul, va anula sentinţa şi va trimite cauza în vederea continuării procedurii.