Conditiile reabilitarii judecatoresti in Romania, proceduri, beneficii

Art. 168 Cod penal Condiţiile reabilitării judecătoreşti

Cererea reabilitării judecătoreşti se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii

• a) nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166;
• b) a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.

Instanţa de judecată competentă poate proceda la verificarea întrunirii condiţiilor de reabilitare:

• numai la cererea condamnatului, iar
• după moartea lui, la cererea soţului sau unei rude apropiate.

Pentru admiterea cererii de reabilitare, instanţa trebuie să constate, mai întâi, dacă s-a împlinit termenul cerut de lege de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei aplicate acestuia.

Împlinirea termenului de reabilitare constituie premisă şi cadru în care urmează să fie îndeplinite:

• diferite acte de conduită şi acţiuni din care rezultă îndreptarea condamnatului şi inserţia lui socială şi
• care constituie condiţii pentru admiterea cererii de reabilitare.

Prin urmare, instanţa de judecată, privind cererea de reabilitare judecătorească va proceda, mai întâi:

• la verificarea împlinirii termenului de reabilitare stabilit potrivit art. 166 Cod penal şi art. 167 Cod penal, iar
• apoi va verifica dacă sunt întrunite condiţiile reabilitării judecătoreşti formulate în art. 168 Cod penal

Condiţiile reabilitării judecătoreşti

a) Nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166 Cod penal

Pentru a verifica dacă această condiţie este sau nu îndeplinită, instanţa stabileşte, în primul rând, dacă a fost împlinit termenul de reabilitare.

În cererea de reabilitare, condamnatul menţionează:

• condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi
• fapta pentru care a fost pronunţată acea condamnare, cât şi
• data la care a fost pronunţată acea condamnare, precum şi
• data la care a luat sfârşit executarea pedepsei sau data când aceasta s-a prescris.

Exemplu

Dacă în cererea formulată de condamnat se menţionează că acesta a executat o pedeapsă cu închisoarea de 6 ani şi s-a eliberat din penitenciar la data de 1 martie 2006, iar cererea de reabilitare a depus-o la instanţă la 20 martie 2011, înseamnă că termenul de reabilitare a fost îndeplinit, întrucât, potrivit art. 166 alin. (1) Cod penal, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani, termenul de reabilitare este de 5 ani.

Dacă se stabileşte că în termenul de reabilitare cel condamnat nu a săvârşit nicio infracţiune, constituie o dovadă certă că aceasta s-a îndreptat în urma executării pedepsei anterioare şi, în consecinţă, cererea de reabilitare poate fi admisă.

Dacă cel condamnat, în acest interval de timp, săvârşeşte o nouă infracţiune (neavând relevanţă natura, gravitatea, locul săvârşirii infracţiunii, în ţară sau în străinătate, când sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 Cod penal), nu va putea fi reabilitat, cererea acestuia de reabilitare va fi respinsă.

 b) A achitat integral cheltuielile de judecată şi

• şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare,
• afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.

Reabilitarea, în mod justificat, nu poate fi admisă decât în cazul în care a fost executată în întregime hotărârea de condamnare:

• atât sub aspectul laturii penale prin executarea pedepsei principale,
• cât şi a laturii civile prin plata cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile.

Numai prin stingerea completă a conflictului de drept penal generat de condamnat prin infracţiunea săvârşită, se poate vorbi de reabilitare, de o reală stabilire a ordinii de drept.

În reglementarea acestei condiţii, legiuitorul se arată însă îngăduitor faţă de cel condamnat şi admite ca acesta să fie reabilitat, chiar dacă:

• nu a achitat integral cheltuielile de judecată ori
• nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, când partea civilă a renunţat la despăgubiri, ori cel condamnat dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească.

În ceea ce priveşte renunţarea la despăgubiri de către partea civilă:

• poate fi considerată ca stingere a obligaţiei numai dacă a fost expresă şi de bunăvoie,
• ea neputând fi prezumată,
• în consecinţă, pentru obţinerea reabilitării, condamnatul trebuie să-şi îndeplinească obligaţia de plată a despăgubirilor civile.

Instanţa trebuie, aşadar, să examineze cu atenţie dacă a avut loc sau nu o renunţare a părţii vătămate la plata despăgubirilor civile, care este asimilată de lege cu împlinirea condiţiei de achitare a acestora.

În cazul în care cel condamnat sau persoana care a făcut cererea de reabilitare dovedeşte că nu i-a fost cu putinţă să achite despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare (datorită lipsei surselor materiale de a plăti), instanţa, potrivit art. 534 C. pr. pen., apreciind împrejurările:

• poate dispune reabilitarea sau
• poate să acorde un termen, care nu poate depăşi 6 luni, pentru achitarea în întregime sau în parte a sumei datorate.

Când instanţa de judecată este sesizată cu cererea de reabilitare a fostului condamnat, constată că toate condiţiile analizate mai sus sunt îndeplinite, este obligată să admită cererea de reabilitare.