Conditiile reabilitarii judecatoresti in Romania, proceduri, beneficii

Reabilitarea are loc fie de drept, în cazurile prevăzute la art. 150 sau 165 din Codul penal, fie la cerere, acordată de instanţa de judecată, în condiţiile prevăzute de articolele 166–170 din Codul penal.

Art. 168 Cod penal Condiţiile reabilitării judecătoreşti

Cererea reabilitării judecătoreşti se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii

• a) nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166;
• b) a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.

Instanţa de judecată competentă poate proceda la verificarea întrunirii condiţiilor de reabilitare:

• numai la cererea condamnatului, iar
• după moartea lui, la cererea soţului sau unei rude apropiate.

Pentru admiterea cererii de reabilitare, instanţa trebuie să constate, mai întâi, dacă s-a împlinit termenul cerut de lege de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei aplicate acestuia.

Împlinirea termenului de reabilitare constituie premisă şi cadru în care urmează să fie îndeplinite:

• diferite acte de conduită şi acţiuni din care rezultă îndreptarea condamnatului şi inserţia lui socială şi
• care constituie condiţii pentru admiterea cererii de reabilitare.

Prin urmare, instanţa de judecată, privind cererea de reabilitare judecătorească va proceda, mai întâi:

• la verificarea împlinirii termenului de reabilitare stabilit potrivit art. 166 Cod penal şi art. 167 Cod penal, iar
• apoi va verifica dacă sunt întrunite condiţiile reabilitării judecătoreşti formulate în art. 168 Cod penal

Reabilitarea la cerere

• poate fi solicitată de persoana condamnată după împlinirea termenului de reabilitare stabilit de lege,
• cu condiția ca aceasta să fi avut o conduită bună și să fi achitat integral cheltuielile judiciare, amenzile, precum și despăgubirile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Instanța competentă

analizează cererea pe baza probelor care atestă îndeplinirea condițiilor legale, inclusiv comportamentul ireproșabil al persoanei după executarea pedepsei.

În cazul în care cererea este admisă

• reabilitarea produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii,
• ștergând consecințele juridice ale condamnării și permițând redobândirea drepturilor și a reputației civile.
• Dacă cererea este respinsă, aceasta poate fi reînnoită după trecerea unui termen de un an de la data respingerii definitive.

Condiţiile reabilitării judecătoreşti

a) Nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166 Cod penal

Pentru a verifica dacă această condiţie este sau nu îndeplinită, instanţa stabileşte, în primul rând, dacă a fost împlinit termenul de reabilitare.

În cererea de reabilitare, condamnatul menţionează:

• condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi
• fapta pentru care a fost pronunţată acea condamnare, cât şi
• data la care a fost pronunţată acea condamnare, precum şi
• data la care a luat sfârşit executarea pedepsei sau data când aceasta s-a prescris.

Exemplu

Dacă în cererea formulată de condamnat se menţionează că acesta a executat o pedeapsă cu închisoarea de 6 ani şi s-a eliberat din penitenciar la data de 1 martie 2006, iar cererea de reabilitare a depus-o la instanţă la 20 martie 2011, înseamnă că termenul de reabilitare a fost îndeplinit, întrucât, potrivit art. 166 alin. (1) Cod penal, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani, termenul de reabilitare este de 5 ani.

Dacă se stabileşte că în termenul de reabilitare cel condamnat nu a săvârşit nicio infracţiune, constituie o dovadă certă că aceasta s-a îndreptat în urma executării pedepsei anterioare şi, în consecinţă, cererea de reabilitare poate fi admisă.

Dacă cel condamnat, în acest interval de timp, săvârşeşte o nouă infracţiune (neavând relevanţă natura, gravitatea, locul săvârşirii infracţiunii, în ţară sau în străinătate, când sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 Cod penal), nu va putea fi reabilitat, cererea acestuia de reabilitare va fi respinsă.

 b) A achitat integral cheltuielile de judecată şi

• şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare,
• afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.

Reabilitarea, în mod justificat, nu poate fi admisă decât în cazul în care a fost executată în întregime hotărârea de condamnare:

• atât sub aspectul laturii penale prin executarea pedepsei principale,
• cât şi a laturii civile prin plata cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile.

Numai prin stingerea completă a conflictului de drept penal generat de condamnat prin infracţiunea săvârşită, se poate vorbi de reabilitare, de o reală stabilire a ordinii de drept.

În reglementarea acestei condiţii, legiuitorul se arată însă îngăduitor faţă de cel condamnat şi admite ca acesta să fie reabilitat, chiar dacă:

• nu a achitat integral cheltuielile de judecată ori
• nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, când partea civilă a renunţat la despăgubiri, ori cel condamnat dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească.

În ceea ce priveşte renunţarea la despăgubiri de către partea civilă:

• poate fi considerată ca stingere a obligaţiei numai dacă a fost expresă şi de bunăvoie,
• ea neputând fi prezumată,
• în consecinţă, pentru obţinerea reabilitării, condamnatul trebuie să-şi îndeplinească obligaţia de plată a despăgubirilor civile.

Instanţa trebuie, aşadar, să examineze cu atenţie dacă a avut loc sau nu o renunţare a părţii vătămate la plata despăgubirilor civile, care este asimilată de lege cu împlinirea condiţiei de achitare a acestora.

În cazul în care cel condamnat sau persoana care a făcut cererea de reabilitare dovedeşte că nu i-a fost cu putinţă să achite despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare (datorită lipsei surselor materiale de a plăti), instanţa, potrivit art. 534 C. pr. pen., apreciind împrejurările:

• poate dispune reabilitarea sau
• poate să acorde un termen, care nu poate depăşi 6 luni, pentru achitarea în întregime sau în parte a sumei datorate.

Când instanţa de judecată este sesizată cu cererea de reabilitare a fostului condamnat, constată că toate condiţiile analizate mai sus sunt îndeplinite, este obligată să admită cererea de reabilitare.