Fuziunea și divizarea sunt operațiuni prin care se modifică structura societăților comerciale. Aceste operațiuni sunt reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. 

Fuziunea și divizarea societăților comerciale: procedură și efecte juridice

Fuziunea și divizarea societăților comerciale sunt operațiuni juridice de reorganizare prin care se modifică structura, patrimoniul și, după caz, existența societăților participante.

Art. 238 din Legea nr.31 din 1990

(1) Fuziunea este operaţiunea prin care:
a) una sau mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăţi în schimbul repartizării către acţionarii societăţii sau societăţilor absorbite de acţiuni la societatea absorbantă şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate; sau
b) mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei societăţi pe care o constituie, în schimbul repartizării către acţionarii lor de acţiuni la societatea nou-constituită şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate.

Ce înseamnă fuziunea și divizarea societăților comerciale

Fuziunea presupune reunirea a două sau mai multe societăți, fie prin absorbția uneia de către alta, fie prin constituirea unei societăți noi.

Divizarea presupune transmiterea totalității sau a unei părți din patrimoniul unei societăți către două sau mai multe societăți beneficiare, existente sau nou-constituite, în condițiile prevăzute de lege.

Regimul juridic al acestor operațiuni este stabilit în principal prin Legea societăților nr. 31/1990, în special art. 238–251, precum și prin dispozițiile aplicabile din Codul civil și din legislația specială. Fuziunea și divizarea pot fi utilizate pentru reorganizarea activității economice, eficientizarea structurii societare, separarea unor activități, integrarea unor afaceri sau adaptarea unei societăți la noi obiective comerciale.

Fuziunea societăților comerciale

1) Definiția și formele fuziunii

Potrivit art. 238 din Legea nr. 31/1990, fuziunea este operațiunea prin care patrimoniul uneia sau mai multor societăți este transmis către o societate absorbantă ori către o societate nou-constituită, în condițiile prevăzute de lege.

Fuziunea este procesul prin care două sau mai multe societăți comerciale se combină pentru a forma o nouă entitate sau pentru a continua una dintre ele. Există două tipuri principale de fuziune: fuziune prin absorbție (o societate preia alta) și fuziune prin constituire (formarea unei noi societăți).

Fuziunea poate avea loc în două modalități

• Fuziunea prin absorbție: o societate (absorbantă), deja existentă, absoarbe una sau mai multe alte societăți (absorbite). Societățile absorbite își încetează existența, iar patrimoniul lor trece la societatea absorbantă, care își continuă activitatea.
  • Exemplu: societatea A absoarbe societatea B. Societatea A continuă să funcționeze, iar societatea B încetează să existe după finalizarea procedurii și îndeplinirea formalităților legale.
• Fuziunea prin contopire: două sau mai multe societăți se contopesc pentru a forma o societate nouă. Toate societățile participante își încetează existența, iar patrimoniul lor este transferat către noua societate creată.
  • Exemplu: societățile A și B se reunesc pentru constituirea societății C, care preia patrimoniile acestora în condițiile legii.

Transferul patrimoniului este un transfer cu caracter universal. Obligaţiile societăţilor care sunt radiate ca urmare a fuziunii se regăsesc în patrimoniul societăţii rezultante, care va deveni debitor pentru datoriile fostei societăţi. Atât fuziunea cât şi divizarea se pot realiza între societăţi având forme diferite.

Nu se poate vorbi de o fuziune decât în condiţiile în care la operaţiune participă cel puţin două societăţi. Absorbţia unei sucursale sau a unui alt sediu secundar al unei societăţi nu înseamnă fuziune, ci transfer de întreprindere sau cesiune de fond de comerţ.

În cazul fuziunii se va respecta aceeaşi formă pentru noua societate. Nu se poate concepe o fuziune între persoane juridice de tipuri diferite. De exemplu nu se poate concepe o fuziune între o persoană juridică de drept public şi una sau mai multe persoane juridice de drept privat.

Nu se poate concepe

• fuziune între o persoană juridică cu scop nepatrimonial (o asociaţie, o fundaţie) şi o societate juridică cu scop patrimonial
• fuziune între o regie autonomă şi o societate comercială
• fuziune între o organizaţie cooperatistă şi o societate comercială
• fuziune între o societate profesională cu personalitate juridică şi un grup de interese economice, etc

Dacă scopul membrilor persoanelor juridice implicate este de a fuziona, atunci acele persoane juridice trebuie mai întâi transformate. Transformarea să fie în societăţi comerciale şi ulterior să fie începute demersurile de fuziune.

2) Condițiile legale ale fuziunii

• Fuziunea trebuie să respecte condițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, de actele constitutive ale societăților participante și de reglementările aplicabile formei lor juridice:
  • aprobarea fuziunii de către organele societare competente;
  • întocmirea proiectului de fuziune;
  • stabilirea patrimoniului transmis și a raportului de schimb, după caz;
  • respectarea drepturilor asociaților, acționarilor și creditorilor;
  • îndeplinirea formalităților de publicitate legală;
  • înregistrarea operațiunii la registrul comerțului.
• Fuziunea se poate realiza și între societăți care au forme juridice diferite, cu respectarea condițiilor legale aplicabile.

Divizarea societăților comerciale

Definiția divizării

Divizarea este operațiunea juridică prin care patrimoniul unei societăți este transmis către două sau mai multe societăți beneficiare. În funcție de modalitatea de transmitere a patrimoniului și de efectele asupra societății care se reorganizează, divizarea poate fi totală sau parțială.

• Art.238 din Legea nr.15/1990
• 2) Divizarea este operaţiunea prin care:
  a) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă mai multor societăţi totalitatea patrimoniului său, în schimbul repartizării către acţionarii societăţii divizate de acţiuni la societăţile beneficiare şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate;
  b) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă totalitatea patrimoniului său mai multor societăţi nou-constituite, în schimbul repartizării către acţionarii societăţii divizate de acţiuni la societăţile nou-constituite şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate.

• De asemenea divizarea se poate realiza prin două modalităţi (art.233 alin. (2) și (3) Cod civil):
  • prin împărţirea întregului patrimoniu al societăţii, care îşi încetează existentă, între două sau mai multe societăţi existente ori care iau astfel fiinţă
  • prin desprinderea unei părţi din patrimoniul societăţii, care îşi continuă existenţa, şi transmiterea acestei părţi către una sau mai multe societăţi existente sau care iau fiinţă

Tipuri de divizare

a) Divizarea totală

Divizarea totală presupune transmiterea întregului patrimoniu al societății divizate către două sau mai multe societăți beneficiare, existente sau nou-constituite care se înfiinţează prin divizare. Societatea divizată se dizolvă fără lichidare și își încetează existența după finalizarea operațiunii, în condițiile legii. Exemplu: societatea A își transferă activitatea, bunurile, drepturile și obligațiile repartizate prin proiect către societățile B și C. După finalizarea divizării totale, societatea A încetează să existe.

b) Divizarea parțială

Divizarea parțială presupune desprinderea unei părți din patrimoniul unei societăți și transmiterea acesteia către una sau mai multe societăți beneficiare. Spre deosebire de divizarea totală, societatea din care se desprinde patrimoniul își continuă existența. Divizarea parțială poate fi utilă atunci când o societate urmărește separarea unor activități economice, delimitarea unor riscuri operaționale sau organizarea distinctă a unor linii de afaceri. Exemplu: societatea A transferă o anumită ramură de activitate și patrimoniul aferent către societatea B, dar continuă să desfășoare celelalte activități.

c) Divizarea între societăți existente și societăți nou-constituite

Patrimoniul societății divizate poate fi transmis către societăți deja existente, către societăți nou-constituite sau, în condițiile prevăzute de lege, către ambele categorii. Modalitatea aleasă trebuie reflectată în proiectul de divizare, inclusiv în ceea ce privește repartizarea elementelor de activ și de pasiv.

• Prin divizare
  • nu se pot constitui două sau mai multe societăţi comerciale dintr-o asociaţie sau fundaţie şi
  • nu se pot constitui societăţi comerciale dintr-o regie autonomă ori ONG-uri
• Dacă membrii persoanei juridice implicate au în scop divizarea, atunci acele persoane juridice trebuie mai întâi transformate şi ulterior devizate.

Care este procedura de fuziune și divizare a societăților comerciale

Procedura presupune mai multe etape, de la elaborarea proiectului până la înregistrarea operațiunii la registrul comerțului. În cazul fuziunii, hotărârea de fuziune se adoptă de către adunarea generală a fiecărei societăţi implicate. Adoptarea se face în condiţiile prevăzute pentru modificarea actului constitutiv al societăţii.

1. Întocmirea proiectului de fuziune sau divizare

Prima etapă constă în elaborarea proiectului de fuziune sau divizare de către societățile participante, prin reprezentanții lor legali.

• Proiectul trebuie să cuprindă elementele prevăzute de Legea nr. 31/1990, adaptate operațiunii concrete.
  • forma și denumirea societăților participante;
  • modalitatea de realizare a fuziunii sau divizării;
  • identificarea patrimoniului transmis;
  • raportul de schimb al acțiunilor sau al părților sociale, după caz;
  • condițiile de repartizare a participațiilor în societățile beneficiare;
  • data de la care operațiunile societăților participante sunt considerate, din punct de vedere contabil, ca fiind efectuate pentru societatea absorbantă sau beneficiară, potrivit legii;
  • alte mențiuni obligatorii privind efectele reorganizării.
• Conținutul concret al proiectului diferă în funcție de forma operațiunii și de situația societăților implicate.

Proiectul de fuziune sau de divizare

• se întocmeşte şi se semnează de administratorii societăţilor participante
• se vizează de judecătorul delegat
• se depune la oficiul registrului comerţului
• se publică, pe cheltuiala societăţii, în Monitorul Oficial, integral sau în extras, conform dispoziţiei judecătorului sau cererii societăţii

Formularea unei opoziţii

• nu are ca efect suspendarea executării fuziunii sau divizării şi
• nu împiedică realizarea fuziunii sau divizării

Actului modificator al actului constitutiv al societăţii absorbante:

• este autentificat
• este înregistrat la ORC şi
• este vizat de judecătorul delegat,
• se transmite din oficiu la Monitorul Oficial spre publicare, pe cheltuiala societăţii 

2. Depunerea și publicitatea proiectului

Proiectul de fuziune sau divizare trebuie depus la registrul comerțului competent și supus formalităților de publicitate prevăzute de lege. Publicitatea are rolul de a asigura informarea persoanelor interesate și exercitarea drepturilor recunoscute de lege, inclusiv a drepturilor creditorilor. Documentele, termenele și modalitățile de publicare trebuie verificate în raport cu legislația în vigoare și cu procedura aplicabilă la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

3. Informarea asociaților, acționarilor și creditorilor

În cadrul procedurii trebuie respectate drepturile asociaților și acționarilor societăților participante, precum și drepturile creditorilor. În funcție de operațiune și de condițiile legale aplicabile, pot fi necesare documente justificative, rapoarte, situații financiare și alte informații destinate asociaților sau acționarilor. Creditorii beneficiază de mecanismele de protecție prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de reglementările aplicabile.

4. Aprobarea fuziunii sau divizării

Fuziunea sau divizarea se aprobă de fiecare societate participantă în parte, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru modificarea actului constitutiv și a regulilor aplicabile organului societar competent.

În funcție de forma societății, aprobarea poate reveni adunării generale a asociaților sau acționarilor ori organului competent potrivit legii. Dacă operațiunea presupune constituirea unei societăți noi, trebuie respectate și cerințele legale privind înființarea acesteia.

5. Înregistrarea operațiunii la registrul comerțului

După îndeplinirea etapelor procedurale și aprobarea operațiunii, se depun documentele necesare înregistrării fuziunii sau divizării. În funcție de situație, formalitățile pot viza înregistrarea modificărilor societății absorbante, înmatricularea societății nou-constituite și radierea societăților care își încetează existența. Operațiunea produce efectele juridice corespunzătoare la data stabilită potrivit legii și formalităților de înregistrare aplicabile.

Efectele juridice ale fuziunii

Fuziunea produce efecte asupra patrimoniului, existenței societăților participante și structurii asociaților sau acționarilor. Contractul de fuziune, în cazul societăţilor comerciale, se încheie un nou contract de societate între asociaţii sau acţionarii societăţilor implicate

Transmiterea drepturilor şi obligaţiilor la fuziunea este o transmitere universală a patrimoniului. Atât bunurile cât şi drepturile persoanei juridice absorbite cât şi obligaţiile acesteia trec la societatea rezultantă ca o masă patrimonială, şi nu ca un transfer cu titlu particular. Creditorii societăţilor care încetează să existe devin creditorii societăţii rezultante.

Dispariţia şi modificarea persoanelor juridice 

Fuziunea are ca efect şi radierea societăţii absorbite (participante la fuziune). Încetarea personalităţii juridice a societăţii are loc fără dizolvare şi lichidare. Se face nemijlocit, prin finalizarea fuziunii.

Mărirea patrimoniului societăţii rezultante

Se măreşte inclusiv capitalul social în cazul societăţilor participante la fuziune. Rezultă şi o nouă structură a membrilor persoanei juridice, a acţionariatului la societatea absorbantă sau societatea rezultantă. Se adăugă membrii sau acţionarii societăţii absorbite (contopite).

1. Transmiterea patrimoniului

Un efect esențial al fuziunii îl reprezintă transmiterea patrimoniului societății absorbite sau al societăților participante către societatea absorbantă ori societatea nou-constituită, potrivit legii. Transmiterea privește drepturile și obligațiile incluse în patrimoniul transmis, cu respectarea regulilor legale și a eventualelor excepții aplicabile anumitor raporturi juridice.

2. Încetarea existenței societăților absorbite

În cazul fuziunii prin absorbție, societățile absorbite se dizolvă fără lichidare. În cazul fuziunii prin contopire, societățile participante își încetează existența în condițiile legii, iar patrimoniile lor sunt transmise societății nou-constituite.

3. Modificarea structurii asociaților sau acționarilor

Asociații ori acționarii societăților participante primesc participații în societatea absorbantă sau în societatea nou-constituită, în condițiile stabilite prin proiectul de fuziune și aprobate potrivit legii. În funcție de forma societăților implicate, participațiile pot fi reprezentate de acțiuni sau de părți sociale.

4. Efectele asupra creditorilor și obligațiilor societății

Fuziunea nu presupune, prin ea însăși, dispariția obligațiilor societății absorbite. Drepturile creditorilor și regimul obligațiilor transmise trebuie analizate potrivit normelor aplicabile operațiunii și documentelor care stabilesc repartizarea patrimoniului.

Efectele juridice ale divizării

1. Transmiterea activelor și pasivelor

Prin divizare, elementele de activ și de pasiv sunt repartizate între societățile beneficiare conform proiectului de divizare și regulilor legale aplicabile. Este important ca proiectul să identifice clar patrimoniul transmis fiecărei societăți, pentru a evita neclaritățile privind drepturile, obligațiile și raporturile juridice preluate.

• Patrimoniul persoanei juridice care a încetat să existe prin divizare:
  • se împarte în mod egal între persoanele juridice dobânditoare, dacă prin actul ce a dispus divizarea nu s-a stabilit o altă proporţie
  • împărţirea are în vedere atât bunurile şi drepturile cât şi datoriile
  • împărţirea acestora, în caz de divizare a persoanelor juridice de drept privat, este rezultatul convenţiei între membrii (acţionari, asociaţi) persoanei juridice.
• În cazul divizării parţiale, efectul divizării este reducerea patrimoniului persoanelor juridice iniţiale.

Reducerea patrimoniului înseamnă

• atât reducerea părţii active a patrimoniului (bunuri şi drepturi),
• cât şi reducerea părţii pasive a patrimoniului (obligaţii).

Reducerea patrimoniului persoanei juridice divizate este proporţională cu partea transmisă. În cazul în care partea desprinsă se transmite mai multor persoane juridice deja existente sau care se înfiinţează în acest mod, împărţirea patrimoniului se va face proporţional cu partea desprinsă. Între persoanele juridice dobânditoare, împărţirea părţii desprinse se va face în mod egal, dacă prin actul de divizare nu s-a stabilit o altă proporţie.

2. Încetarea sau continuarea existenței societății divizate

În cazul divizării totale, societatea divizată se dizolvă fără lichidare și își încetează existența după finalizarea operațiunii. În cazul divizării parțiale, societatea din care se desprinde o parte a patrimoniului continuă să existe, iar societatea sau societățile beneficiare preiau elementele patrimoniale repartizate.

3. Situația asociaților sau acționarilor

Asociații sau acționarii societății divizate primesc participații în societățile beneficiare, în condițiile stabilite prin proiect și potrivit formei juridice a societăților implicate. Condițiile de repartizare trebuie să respecte drepturile participanților la societate și cerințele legale aplicabile. Societatea care îşi încetează existenţa transmite patrimoniul său către societatea sau societăţile beneficiare. Asociaţii sau acţionarii societăţii dizolvate dobândesc părţi sociale sau acţiuni la societăţile beneficire ale transmiterii universale.

4. Efectele asupra creditorilor societăţilor participante

Divizarea impune respectarea drepturilor creditorilor și a regulilor privind răspunderea pentru obligațiile transmise. Stabilirea societății care preia anumite datorii trebuie analizată împreună cu proiectul de divizare și cu dispozițiile legale privind protecția creditorilor. Societatea absorbantă preia drepturile şi obligaţiile societăţii absorbite. Drepturile şi obligaţiile societăţilor dizolvate sunt preluate de noile societăţi înfiinţate.

• Societăţile care dobândesc bunuri prin efectul dizolvării răspund:
  • faţă de creditori pentru obligaţiile societăţii care s-a dizolvat,
  • direct proporţional cu valoarea bunurilor dobândite, dacă actul de divizare nu prevede altfel.

Dacă nu poate fi identificată cu certitudine societatea răspunzătoare pentru o anumită obligaţie, toate societăţile dobânditoare de bunuri răspund solidar pentru acea obligaţie. Efectele patrimoniale ale divizării se produc, în mod corespunzător şi în situaţia divizării prin desprinderea unei părţi din patrimoniu la care se referă art. 233 alin.3 din Legea nr.31/1990.

Răspunderea în caz de divizare

• În cazul divizării, fiecare dintre persoanele juridice dobânditoare va răspunde:
  • integral pentru obligaţiile legate de bunurile care formează obiectul drepturilor dobândite sau păstrate şi
  • proporţional cu valoarea drepturilor dobândite sau păstrate, socotită după scăderea obligaţiilor aferente acestora, pentru celelalte obligaţii ale persoanelor juridice divizate.
• Dacă este supusă divizării o persoană juridică de drept public, prin actul de reorganizare se va putea stabili şi un alt mod de repartiţie a obligaţiilor.

Contractele se vor repartiza în toate cazurile de divizare

• între persoanele juridice rezultante ale procesului de divizare în aşa fel încât executarea fiecăruia dintre contracte să se facă în întregime de către o singură persoană juridică dobânditoare
• dacă o astfel de repartiţie nu este cu putinţă, atunci prin actul de divizare unele contracte se vor repartiza la mai multe societăţi rezultante
• se va ţine seama de necesitatea ca, pentru anumite tipuri de afaceri sau activităţi, să se obţină autorizarea din partea organelor competente. Aceasta pentru a evita crearea unei persoane juridice lovite de incapacitatea specială de folosinţă

Dacă există contracte încheiate în considerarea calităţii persoanelor juridice supuse reorganizării, acestea nu îşi încetează efectele, cu excepţia cazului:

• în care părţile au stipulat expres contrariul sau
• menţinerea ori repartizarea contractului este condiţionată de acordul părţii interesate

Dacă menţinerea sau repartizarea contractului este condiţionată de acordul părţii interesate, aceasta va fi notificată sau înştiinţată:

• prin scrisoare recomandată
• cu confirmare de primire
• pentru a-şi da ori nu consimţământul în termen de 10 zile lucrătoare de la comunicarea notificării sau înştiinţării.

Lipsa de răspuns în acest termen echivalează cu refuzul de menţinere sau preluare a contractului de către persoana juridică succesoare. În cazul societăţilor aflate în procedura de lichidare, fuziunea sau divizarea se pot efectua numai înainte de începerea repartiţiei între asociaţi a părţilor ce li se cuvine din lichidare.

• Art. 238 alin.4 din Legea nr.31 din 1990
• Fuziunea sau divizarea, astfel cum este definită la alin. (1) ori (2), poate fi efectuată chiar dacă societăţile dizolvate sunt în lichidare, cu condiţia ca acestea să nu fi început încă distribuirea între asociaţi a activelor ce li s-ar cuveni în urma lichidării”.

Care este diferența dintre fuziune și divizare

Fuziunea și divizarea sunt operațiuni de reorganizare, însă se deosebesc prin scop, modalitatea de transmitere a patrimoniului și efectele asupra societăților participante.

Criteriu	Fuziune	Divizare
Scop	Reunirea unor societăți	Repartizarea patrimoniului către mai multe societăți
Modalități	Absorbție sau contopire	Totală sau parțială
Patrimoniu	Se transmite către o societate absorbantă sau nouă	Se transmite către două sau mai multe societăți beneficiare
Existența societății inițiale	Societățile absorbite sau participante la contopire își încetează existența	Societatea divizată încetează să existe în cazul divizării totale, dar continuă în cazul celei parțiale
Rezultat	Integrarea patrimoniilor	Separarea sau repartizarea patrimoniului

În ambele situații, procedura trebuie să respecte Legea nr. 31/1990, drepturile asociaților sau acționarilor și mecanismele legale de protecție a creditorilor.

Avantajele fuziunii și divizării societăților comerciale

Avantajele fuziunii

• consolidarea activităților economice;
• integrarea resurselor și a patrimoniilor;
• simplificarea structurii societare;
• eficientizarea proceselor și a costurilor;
• extinderea capacității de operare pe piață.

Avantajele divizării

• separarea unor linii de activitate;
• organizarea distinctă a unor proiecte sau investiții;
• delimitarea patrimoniului destinat unor activități diferite;
• adaptarea structurii societare la strategia de dezvoltare;
• facilitarea administrării unor activități economice distincte.

Întrebări frecvente despre fuziunea și divizarea societăților comerciale

Ce este fuziunea unei societăți comerciale?

Fuziunea este operațiunea juridică prin care două sau mai multe societăți se reunesc prin absorbția uneia sau mai multora de către o societate existentă ori prin constituirea unei societăți noi, cu transmiterea patrimoniului în condițiile legii.

Care sunt formele fuziunii?

Fuziunea se poate realiza prin absorbție sau prin contopire. În primul caz, o societate existentă preia patrimoniul societăților absorbite. În al doilea caz, societățile participante constituie o societate nouă.

Ce este divizarea unei societăți comerciale?

Divizarea este operațiunea prin care patrimoniul unei societăți este transmis către două sau mai multe societăți beneficiare, existente sau nou-constituite, potrivit proiectului de divizare și dispozițiilor legale.

Care este diferența dintre divizarea totală și divizarea parțială?

Divizarea totală presupune transmiterea întregului patrimoniu și încetarea existenței societății divizate. Divizarea parțială presupune transmiterea unei părți din patrimoniu, societatea din care acesta se desprinde continuând să existe.

Ce se întâmplă cu datoriile societății în urma fuziunii?

Drepturile și obligațiile patrimoniale sunt transmise potrivit regulilor aplicabile fuziunii. Creditorii beneficiază de protecția prevăzută de lege.