Acțiunea oblică sau subrogatorie, condiții și efecte juridice

Acțiunea oblică, denumită și acțiune subrogatorie sau indirectă, este mijlocul juridic prin care creditorul exercită drepturile și acțiunile debitorului său atunci când acesta refuză ori neglijează să le valorifice, prejudiciind astfel interesele creditorului. Reglementată de art. 1560–1561 din Codul civil, această instituție urmărește protejarea patrimoniului debitorului și conservarea garanției comune a creditorilor. Acțiunea oblică permite creditorului să intervină pentru valorificarea unor drepturi patrimoniale ale debitorului, în condițiile legii, fără a deveni titularul drepturilor exercitate.

Ce este acțiunea oblică

Acțiunea oblică reprezintă un mijloc juridic de protecție a creditorului împotriva pasivității debitorului care nu își exercită drepturile patrimoniale, deși această conduită poate compromite recuperarea creanței.

• este un instrument juridic prevăzut de Codul civil român (art. 1560 și următoarele)
• permite creditorului a cărui creanță este certă și exigibilă să exercite drepturile și acțiunile debitorului său atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite
• scopul principal al acțiunii oblice este protejarea patrimoniului debitorului, care reprezintă garanția generală a creditorului, împiedicând ca acest patrimoniu să se diminueze din cauza pasivității debitorului.

Exemplu: O persoană datorează o sumă de bani unui creditor, dar nu dispune de suficiente bunuri pentru a-și achita datoria. În același timp, persoana respectivă are o creanță împotriva unui terț, pe care nu o valorifică. Dacă sunt îndeplinite condițiile legale, creditorul poate exercita pe cale oblică dreptul debitorului împotriva terțului, pentru a evita diminuarea patrimoniului acestuia.

Acțiunea oblică nu se poate exercita în privința drepturilor strict personale ale debitorului, cum ar fi cele legate de viața de familie, statutul civil sau alte drepturi care nu au o valoare patrimonială directă.

Temeiul legal al acțiunii oblice

• Acțiunea oblică este reglementată de Codul civil:
  • Art. 1560 Cod civil – Noțiunea acțiunii oblice: stabilește dreptul creditorului de a exercita drepturile și acțiunile debitorului inactiv, precum și limitele acestei posibilități.
  • Art. 1561 Cod civil – Efectele admiterii acțiunii oblice: reglementează efectul hotărârii de admitere asupra creditorilor debitorului.
• Aceste dispoziții trebuie interpretate în corelație cu regulile privind executarea obligațiilor și garanția comună a creditorilor.

Care sunt condițiile exercitării acțiunii oblice

Pentru exercitarea acțiunii oblice trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cele rezultate din interpretarea instituției în dreptul civil.

Creditorul să facă dovada unui interes serios şi legitim. Existenţa un atare interes atunci când, prin inactivitatea sa, debitorul se află în situaţia de a-l prejudicia pe creditor.

În cazul obligaţiilor pecuniare creditorul justifică un interes în promovarea acţiunii oblice atunci când debitorul, din cauza pasivităţii sale, este în pericol de a deveni insolvabil sau de a-şi accentua o stare de insolvabilitate deja existentă.

În cazul celorlalte obligaţii de a da, de a face (mai puţin remiterea unei sume de bani) sau de a nu face, interesul serios şi legitim nu mai poate fi identificat cu starea de insolvabilitate a debitorului.

Instanţele de judecată trebuie să verifice:

• în ce măsură, prin inactivitatea sa, debitorul aduce un prejudiciu creditorului şi,
• dacă se justifică interesul său în promovarea acţiunii oblice.

Interesul serios şi legitim se verifică ori de câte ori creditorul dovedeşte că există pericolul de a nu-şi realiza creanţa din cauza neexercitării de către debitor a unui drept sau din cauza neexercitării de către debitor a unei acţiuni pe care le deţine împotriva unui terţ.

a) Existența unei creanțe certe și exigibile

• creanţa creditorului trebuie să fie certă şi exigibilă (art.1560 alin.1)
  • creanţa este certă când are o existenţă sigură, existența sa rezultă neîndoielnic din actul de creanță sau din alte împrejurări permise de lege
  • creanţa este exigibilă în cazul în care creditorul poate solicita executarea obligației

Nu este pretinsă o altă cerinţă. Este indiferent dacă izvorul creanţei este contractual sau extracontractual. Nu prezintă relevanţă natura obiectului creanţei creditorului, debitorul putând fi îndatorat să dea, să facă sau să nu facă ceva. Este indiferentă data la care se naşte dreptul de creanţă al creditorului. Ea poate fi anterioară sau ulterioară celei a naşterii dreptului debitorului care urmează să fie exercitat pe cale oblică.

Garanţia comună se întinde asupra tuturor elementelor active din patrimoniul debitorului prezente şi viitoare. Nu prezintă importanţă dacă ele au intrat în patrimoniul debitorului înainte sau după momentul naşterii creanţei creditorului.

b) Pasivitatea debitorului

Debitorul să neglijeze sau să refuze exerciţiul dreptului său. Inactivitatea se poate datora relei-credinţe, neglijenţei sau chiar imposibilităţii obiective a debitorului de exercitare a dreptului sau a acţiunii. Inactivitatea poate consta în neîncasarea unei creanțe, neintroducerea unei acțiuni în justiție sau neîndeplinirea unor demersuri necesare pentru conservarea unui drept patrimonial. Pasivitatea trebuie analizată în raport cu împrejurările concrete ale cauzei și cu efectele pe care le produce asupra intereselor creditorului.

Dacă debitorul îşi schimbă atitudinea, devenind activ, continuarea exercitării acţiunii oblice nu mai este posibilă. În această situaţie, creditorului îi rămâne doar posibilitatea de a interveni în proces, în scopul apărării sale

c) Existența unui prejudiciu sau a unui risc pentru creditor

Neexercitarea dreptului de către debitor trebuie să fie de natură să prejudicieze creditorul. În cazul creanțelor bănești, riscul poate consta în diminuarea patrimoniului debitorului, în imposibilitatea recuperării datoriei sau în agravarea stării de insolvabilitate. Creditorul trebuie să justifice interesul său legitim în valorificarea dreptului debitorului, în raport cu situația concretă.

d) Dreptul exercitat să nu fie strict personal

Acțiunea oblică nu poate fi folosită pentru exercitarea drepturilor și acțiunilor care sunt strâns legate de persoana debitorului. Această limitare este prevăzută expres de art. 1560 alin. (2) din Codul civil. În consecință, acțiunea oblică vizează drepturi și acțiuni susceptibile de valorificare de către creditor, în condițiile legii, nu prerogative care țin exclusiv de persoana debitorului.

• Creditorul să facă dovada unui interes serios şi legitim
  • existenţa un astfel de interes atunci când, prin inactivitatea sa, debitorul se află în situaţia de a-l prejudicia pe creditor
  • în cazul obligaţiilor pecuniare creditorul justifică un interes în promovarea acţiunii oblice atunci când debitorul, din cauza pasivităţii sale, este în pericol:
    • de a deveni insolvabil sau
    • de a-şi accentua o stare de insolvabilitate deja existentă.
  • în cazul celorlalte obligaţii: de a da, de a face (mai puţin remiterea unei sume de bani) sau de a nu face, interesul serios şi legitim nu mai poate fi identificat cu starea de insolvabilitate a debitorului.

Ce drepturi pot fi exercitate pe calea acțiunii oblice

Admisibilitatea acțiunii se apreciază în funcție de natura dreptului urmărit, de interesul creditorului și de condițiile legale incidente.

• Pe calea acţiunii oblice, creditorul:
  • poate exercita drepturile şi acţiunile patrimoniale ale debitorului
  • poate exercita drepturile debitorului împotriva terţilor, susceptibile de acţiune judiciară, cum sunt:
    • dreptul la acţiunea în revendicarea unui bun proprietatea debitorului
    • dreptul de a cere plata unei creanţe aparţinând debitorului
    • dreptul de a cere restituirea unei plăţi nedatorate
  • poate exercita drepturi ale debitorului care sunt susceptibile de o exercitare extrajudiciară, precum:
    • măsuri de conservare a unor drepturi aflate în patrimoniul debitorului,
    • asigurarea dovezilor
    • îndeplinirea unor formalităţi de publicitate (înscrierea în arhiva electronică de garanţii reale mobiliare, întabularea unui drept în cartea funciară)
    • îndeplinirea unor formalităţi de informare pe contul debitorului
    • exercitarea acţiunii oblice ori
    • luarea unor măsuri asigurătorii

Ce drepturi nu pot fi exercitate pe calea acțiunii oblice

Conform art. 1560 alin. (2) din Codul civil, sunt excluse drepturile și acțiunile strâns legate de persoana debitorului. În această categorie pot intra, în funcție de natura lor, drepturile nepatrimoniale și acțiunile care presupun exercitarea unor opțiuni personale, precum anumite acțiuni referitoare la starea civilă sau la raporturile de familie.

Creditorul nu poate exercita drepturile şi acţiunile nepatrimoniale, cum sunt:

• drepturile părinteşti
• acţiunea de divorţ
• acţiunea în anularea căsătoriei
• revocarea unei donații pentru ingratitudine, etc.

Creditorii nu au posibilitatea să se substituie debitorului pentru a încheia

1. acte de administrare a patrimoniului acestuia, precum închirierea unui bun, arendarea unui fond, punerea unui teren în cultură
2. acte de dispoziţie juridică precum vânzarea-cumpărarea, schimbul, publicarea unei lucrări literare. Pe cale oblică pot fi exercitate numai drepturile existente efectiv în patrimoniul. Încheierea actelor prin care se dobândesc sau se modifică drepturi patrimoniale ori se asumă noi datorii fac parte din conţinutul capacităţii juridice a persoanelor. A-l lipsi pe debitor de aceste posibilităţi sau facultăţi echivalează cu a-l transforma într-o persoană incapabilă

Creditorii nu pot exercita drepturile şi acţiunile care sunt strâns legate de persoana debitorului

• Este cazul acelor drepturi şi acţiuni a căror valorificare implică o apreciere personală de ordin moral sau familial din partea acestuia cum ar fi:
  • acţiunea în revocarea unei donaţii pentru ingratitudine
  • acţiunea în desfiinţarea sau micşorarea pensiei de întreţinere datorate de către debitor unei persoane
  • solicitarea reparării patrimoniale (prin compensaţii băneşti) a prejudiciilor morale înregistrate ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite a cărei victimă este

Creditorii nu pot exercita drepturile patrimoniale insesizabile

1. dreptul de uz, de abitaţie
2. dreptul de a primi o bursă de studiu
3. dreptul la diurnă, la alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, etc.

• Exercitarea drepturilor patrimoniale insesizabile are obiectul neurmăribil, exercitarea lor pe cale oblică nu prezintă nici o utilitate pentru creditor iar acţiunea oblică este lipsită de interes.
• Dacă debitorul nu îşi exercită drepturile patrimoniale insesizabile el suferă o pierdere patrimonială, îl va pune în situaţia de a o înlocui cu o altă valoare economică, ceea ce conduce la o diminuare a patrimoniului său.
• Exercitarea pe calea acţiunii oblice a drepturilor insesizabile conduce la evitarea micşorării patrimoniului debitorului şi, implicit, a garanţiei comune a creditorilor, astfel că se conturează interesul în promovarea acţiunii oblice.

Cum se exercită acțiunea oblică

• Se impune o distincţie, după cum exercitarea de către creditor a drepturilor debitorului se realizează:
  • pe cale judiciară (printr-o acţiune în justiţie) – condiţiile acţiunii oblice trebuie îndeplinite la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti. Sunt condiţii de admisibilitate a acţiunii.
  • pe cale extrajudiciară – trebuie întrunite la data exercitării drepturilor debitorului, de regulă la data formulării cererii de către creditor. Sunt condiţii de exercitare a acţiunii oblice.

În cazul sesizării instanței, creditorul urmărește valorificarea dreptului care aparține debitorului, în limitele permise de lege. Terțul împotriva căruia este exercitat dreptul poate formula apărările pe care le-ar fi putut invoca împotriva debitorului.

• Pentru susținerea demersului, creditorul trebuie să analizeze și să dovedească, după caz:
  • existența și exigibilitatea creanței sale;
  • dreptul patrimonial pe care debitorul nu îl exercită;
  • conduita pasivă a debitorului;
  • interesul legitim pentru exercitarea dreptului;
  • îndeplinirea condițiilor procedurale și de fond aplicabile.
• Procedura concretă depinde de dreptul valorificat, de obiectul cererii și de normele de drept material și procesual incidente.

Care sunt efectele acțiunii oblice

Efectele acțiunii oblice trebuie analizate în raport cu terțul împotriva căruia este exercitat dreptul, cu debitorul și cu ceilalți creditori ai acestuia. Acestea se impun a fi analizate faţă de terţul pârât, debitorul pasiv şi faţă de creditorii debitorului pasiv.

a) Efectele faţă de terţul pârât acţionat în judecată

Creditorul, pe cale oblică, exercită în locul debitorului drepturile pe care el le are împotriva terţului. Terţul acţionat în judecată va putea opune toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca şi împotriva debitorului.

Este indiferent dacă excepţiile sunt anterioare sau ulterioare introducerii acţiunii. Exercitarea acţiunii oblice nu indisponibilizează drepturile patrimoniale ale debitorului. Astfel, el poate dispune de aceste drepturi, iar actele încheiate cu privire la ele sunt opozabile creditorului atunci când nu au un caracter fraudulos, chiar dacă ele au fost perfectate înainte sau după introducerea acţiunii.

Exemplu: terţul poate invoca compensaţia datoriei sale cu o creanţă pe care o are împotriva debitorului. Aceasta chiar dacă dreptul de creanţă s-a născut după introducerea acţiunii oblice. De asemenea, terţul poate opune tranzacţia încheiată cu debitorul după această dată.

b) Efectele faţă de debitorul pasiv

Interesează dacă hotărârea judecătorească pronunţată ca urmare a exercitării acţiunii oblice produce efecte şi faţă de debitorul pasiv. Dacă debitorul a fost introdus în proces, el fiind parte, efectele hotărârii se vor răsfrânge şi asupra lui. În cazul în care nu a fost introdus în proces, efectele hotărârii nu se produc şi faţă de debitor, el fiind un simplu terţ.

c) Efectele faţă de creditorii debitorului

Dacă acţiunea oblică este exercitată cu succes, se va evita micşorarea patrimoniului debitorului. Situaţia creată profită tuturor creditorilor.

• Art.1561 Cod civil Efectele admiterii acţiunii oblice
• Hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii oblice profită tuturor creditorilor, fără nicio preferinţă în favoarea creditorului care a exercitat acţiunea.

Diferența dintre acțiunea oblică, acțiunea pauliană și subrogația personală

Acțiunea oblică permite creditorului să exercite drepturile debitorului care rămâne inactiv. Dreptul valorificat continuă să aparțină debitorului, iar rezultatul acțiunii profită, în condițiile legii, tuturor creditorilor.

Acțiunea pauliană sau revocatorie, reglementată de art. 1562 și următoarele din Codul civil, urmărește declararea inopozabilității față de creditor a anumitor acte juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale. Aceasta privește, așadar, acte juridice prejudiciabile, nu simpla neexercitare a unui drept.

Subrogația personală reprezintă un mecanism juridic distinct, prin care o persoană se substituie creditorului în drepturile acestuia, în condițiile legii. Ea nu trebuie confundată cu acțiunea oblică, în cadrul căreia creditorul exercită dreptul propriului debitor împotriva unui terț. Distincția este importantă pentru alegerea mijlocului juridic adecvat în funcție de natura prejudiciului și de situația concretă.

Prescripţia extinctivă în materia acţiunii oblice

• Trebuie distins între:
  • prescripţia dreptului de creanţă al creditorului contra debitorului-termenul de 3 ani
  • prescripţia dreptului debitorului exercitat de creditor–depinde de natura juridică a dreptului respectiv
• Pentru admisibilitatea acţunii oblice, este necesar ca ambele drepturi, atât cel al creditorului cât şi cel al debitorului, să nu se fi prescris extinctiv.

Importanța acțiunii oblice în protejarea creditorilor

Acțiunea oblică are rolul de a preveni consecințele negative ale pasivității debitorului asupra patrimoniului său și asupra posibilității creditorilor de a-și recupera creanțele. Prin valorificarea drepturilor patrimoniale neexercitate, acest mecanism poate contribui la conservarea garanției comune a creditorilor și la menținerea eficienței raporturilor obligaționale.

Cu toate acestea, acțiunea oblică nu garantează recuperarea efectivă a creanței. Rezultatul depinde de existența dreptului exercitat, de apărările terțului, de îndeplinirea condițiilor legale și de situația patrimonială a debitorului.

Întrebări frecvente despre acțiunea oblică

1. Ce este acțiunea oblică sau subrogatorie

Acțiunea oblică este mijlocul juridic prin care creditorul exercită drepturile și acțiunile patrimoniale ale debitorului său atunci când acesta refuză sau neglijează să le valorifice, prejudiciind interesele creditorului. Este reglementată de art. 1560–1561 din Codul civil.

2. Care sunt condițiile exercitării acțiunii oblice

În principal, creditorul trebuie să aibă o creanță certă și exigibilă, debitorul să fie inactiv în exercitarea unui drept, iar această pasivitate să prejudicieze interesele creditorului. Dreptul urmărit nu trebuie să fie strict personal, iar condițiile legale aplicabile trebuie îndeplinite.

3. Poate creditorul să exercite orice drept al debitorului

Nu. Potrivit art. 1560 alin. (2) din Codul civil, creditorul nu poate exercita drepturile și acțiunile strâns legate de persoana debitorului. Acțiunea oblică privește drepturi și acțiuni care pot fi valorificate în condițiile legii.

4. Cui profită admiterea acțiunii oblice

Conform art. 1561 din Codul civil, hotărârea de admitere a acțiunii oblice profită tuturor creditorilor debitorului, fără a acorda o preferință creditorului care a exercitat acțiunea.

5. Care este diferența dintre acțiunea oblică și acțiunea pauliană

Acțiunea oblică permite creditorului să exercite un drept pe care debitorul îl neglijează, în timp ce acțiunea pauliană urmărește declararea inopozabilității față de creditor a anumitor acte juridice încheiate în frauda drepturilor sale. Cele două mecanisme au condiții și efecte juridice distincte.