Aplicarea prioritara a dreptului UE – decizia 1963 din 2017
Decizia 1963 din 2017 clarifică aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene în fața legislației naționale, oferind ghidaj practic pentru profesioniști și cetățeni.
DECIZIE CIVILĂ nr. 1963/2017
- Aplicarea prioritară a dreptului UE
- Răspundere civilă delictuală. Element de extraneitate.
- Stabilirea instanţei competente internaţional.
- Legea aplicabilă litigiului
Aplicarea prioritară a dreptului UE– art. 4 Cod procedură civilă
În materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părţilor.
Emitent: Înalta Curte de Casație și Justiție – Secţia I civilă
- Codul de procedură civilă: art. 4, art. 130, art. 1071
- Regulamentul (CE) nr. 44/2001 (Bruxelles I)
- Regulamentul (CE) nr. 864/2007 (Roma II)
Sinteza speței
În cazul litigiilor de drept privat cu elemente de extraneitate, conflictul de legi se soluţionează prin raportare la normele conflictuale prevăzute de regulamentele Uniunii Europene, obligatorii pentru instanţele naţionale, în interpretarea dată de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Atât normele conflictuale în raport de care se determină instanţa competentă internaţional să soluţioneze litigiul, cât şi normele conflictuale privind legea aplicabilă litigiului, cuprind noţiuni-cheie, precum cea de „ţară în care s-a produs prejudiciul” sau cea de „efecte indirecte” ale faptului cauzator de prejudicii.
Într-o acţiune în pretenţii formulată de rudele victimei unui accident rutier mortal, petrecut pe teritoriul unui alt stat membru, împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului şi a asigurătorului de răspundere civilă a acestuia, normele conflictuale stabilesc că instanţa competentă poate fi şi instanţa de la domiciliul reclamanţilor, iar legea aplicabilă litigiului este legea statului unde s-a produs prejudiciul direct rezultat din accident.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focşani sub nr. x/231/2014, reclamanta A:
- în nume propriu şi în numele fiicei minore B.,
- a chemat în judecată pe pârâţii SC C. SRL cu sediul în Bucureşti, D. LTD cu sediul în Irlanda şi E. PLC cu sediul în Dublin, Irlanda,
- pentru a fi obligaţi la plata sumei de 4.000.000 euro cu titlu de daune morale, precum şi la o prestaţie periodică lunară în echivalent euro a salariului mediu pe economie în Irlanda pentru minora B.,
- începând cu data de 27 noiembrie 2011 şi până la majorat,
- daune suferite ca urmare a decesului soţului, respectiv tatălui minorei, F., în accidentul produs în Spania, la 27 noiembrie 2011, din cauza defectării sistemului de frânare a vehiculului pe care-l conducea, proprietatea D. LTD, asigurat Carte Verde cu poliţa xyz, la pârâta E. PLC, valabilă în perioada 20 mai 2011 – 20 mai 2012……..
2. Legea aplicabilă în cauză este legea spaniolă – Aplicarea prioritară a dreptului UE
Din analiza motivelor de recurs, reiese că recurentele nu au criticat decizia Curţii de Apel Galaţi sub aspectul soluţionării conflictului de legi în detrimentul legii române, ci numai în raport de aplicarea normelor conflictuale ale Regulamentului Roma II, cu înlăturarea argumentelor privind incidenţa Directivei 2009/103.
Prin urmare, instanţa de recurs, după stabilirea incidenţei Regulamentului Roma II, nu a mai efectuat o analiză proprie a motivelor pentru care legea spaniolă este legea aplicabilă cauzei conform Regulamentului, validând, în mod implicit, raţionamentul instanţei de apel.
Cu toate acestea, apreciem utilă demersului nostru o expunere succintă a motivelor pentru care legea aplicabilă în cauză este legea spaniolă, urmată de o trecere în revistă a soluţiilor recente pronunţate de instanţele române în speţe similare.
Conform prevederilor art. 4 alin. (1) din Regulamentul Roma II, „legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg dintr-o faptă ilicită este legea ţării în care s-a produs prejudiciul, indiferent în ce ţară are loc faptul cauzator de prejudicii şi indiferent de ţara sau ţările în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt.”
Întrebări frecvente – Aplicarea prioritara a dreptului UE, decizia 1963 din 2017
1) Ce este aplicarea prioritară a dreptului UE?
Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene înseamnă că, atunci când există o normă UE și o lege națională în conflict, instanțele și autoritățile trebuie să aplice norma UE înaintea celei naționale. Acest principiu garantează coerența legislației europene în toate statele membre și protejează drepturile cetățenilor conform tratatelor UE.
2) Care este scopul Deciziei 1963/2017?
Decizia 1963 din 2017 a Curții de Justiție a Uniunii Europene clarifică modul în care normele UE trebuie să fie aplicate cu prioritate față de legislația națională. Scopul ei este:
- de a preveni conflictele juridice între legislația națională și cea europeană și
- de a asigura că drepturile conferite de UE sunt efectiv respectate în toate statele membre.
3) Cum se aplică norma UE atunci când există conflict cu legea națională?
Atunci când o lege națională contravine unei norme UE, instanțele trebuie să ignore norma națională și să aplice direct norma europeană. Acest mecanism de prioritate este obligatoriu și permite cetățenilor să invoce drepturile conferite de UE chiar dacă legislația internă este diferită sau contrară.
4) Ce rol au instanțele române în respectarea dreptului UE?
Instanțele române au obligația de a asigura respectarea supremației dreptului Uniunii Europene. Ele verifică dacă legislația națională este conformă cu normele UE și aplică direct aceste norme în caz de conflict. În plus, instanțele pot solicita interpretări preliminare de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru clarificarea aplicării unui act european. Această procedură garantează uniformitatea și eficiența dreptului UE în România.
5) Care sunt principalele consecințe pentru profesioniști și companii?
Pentru profesioniști și companii, prioritatea aplicării dreptului UE poate afecta modul în care sunt încheiate contractele, modul de respectare a reglementărilor europene și riscurile juridice în litigii. Companiile trebuie să se asigure că respectă normele UE chiar dacă acestea diferă de legislația națională pentru a evita sancțiuni sau invalidarea contractelor.
6) Există exemple practice din jurisprudența românească și europeană?
Da. Exemplele includ cazuri în care instanțele române au invocat direct normele UE pentru a decide asupra unui litigiu intern, chiar dacă legislația națională era diferită. De asemenea, CJUE a stabilit în numeroase decizii că drepturile conferite de UE trebuie să prevaleze, ceea ce a creat practică uniformă în întreaga Uniune.
7) Cum afectează această decizie contractele și litigiile cu element internațional?
Decizia influențează modul în care sunt interpretate și aplicate contractele cu elemente străine sau transfrontaliere. În caz de conflict între legea națională și normele UE, instanțele trebuie să prioritizeze legislația europeană, ceea ce poate schimba rezultatul litigiilor sau obligațiile părților contractante.
Textul integral …. Decizia 1963 din 2017 Aplicarea prioritară a dreptului UE ..……………….
