Cadrul european al insolventei: rolul Recomandarii 2014-135-UE

Recomandarea Comisiei privind o nouă abordare a eșecului în afaceri și a insolvenței

Recomandarea Comisiei 2014/135/UE privind o nouă abordare a eșecului în afaceri și a insolvenței este un document important al Uniunii Europene care își propune să îmbunătățească și să armonizeze cadrul juridic al insolvenței în statele membre.

Contextul Recomandării Comisiei 2014-135-UE

Înainte de 2014, reglementările privind insolvența diferă semnificativ între statele membre ale UE, ceea ce afecta eficiența pieței interne. Recomandarea 2014/135/UE a fost emisă pentru a promova o abordare mai coerentă și mai eficientă a restructurării și insolvenței, în special pentru:

• Facilitarea salvării întreprinderilor viabile aflate în dificultate financiară.
• Reducerea costurilor și duratei procedurilor de insolvență.
• Îmbunătățirea accesului la finanțare pentru întreprinderi și investitori.
• Reducerea stigmatizării falimentului și promovarea unei „a doua șanse” pentru antreprenori.

Recomandarea stabilește două direcții majore

Cadrul de restructurare preventivă

Comisia recomandă statelor membre să implementeze mecanisme prin care întreprinderile să poată accesa proceduri de restructurare timpurie, înainte de a deveni insolvabile. Elementele esențiale includ:

• Evitația lichidării premature a firmelor viabile.
• Mecanisme flexibile și rapide pentru restructurare.
• Suspendarea temporară a executărilor silite (moratoriu) pentru a facilita negocierile cu creditorii.
• Implicarea judiciară limitată, doar unde este necesar.
• Dreptul debitorului de a rămâne în control (debitor-in-possession).

A doua șansă pentru antreprenori

Pentru a sprijini antreprenorii care au eșuat, Recomandarea sugerează:

• Eliminarea barierelor la reintrarea în afaceri după un faliment onest.
• Descărcarea de datorii într-un termen scurt (maximum 3 ani).
• Reducerea stigmatizării sociale și economice a insolvenței.

Recomandarea recentă privind restructurarea preventivă a întreprinderilor în Uniunea Europeană:

• reprezintă un pas important în prevenirea falimentului companiilor și protejarea locurilor de muncă,
• are ca obiectiv principal sprijinirea întreprinderilor viabile în reorganizarea activităților lor, astfel încât să evite insolvența.

Adoptând o abordare proactivă, această măsură urmărește:

• menținerea locurilor de muncă și
• oferirea unei noi șanse antreprenorilor care au trecut prin dificultăți financiare, nu au avut de-a face cu falimentul.
• Restructurarea anticipată ar trebui să permită companiilor să rămână competitive și să își asigure continuitatea economică, contribuind astfel la stabilitatea pieței muncii.

Recomandarea subliniază

• rolul esențial al creditorilor în procesul de restructurare, oferindu-le posibilitatea de a recupera o parte mai mare din investițiile lor,
• prin promovarea unui cadru legislativ eficient și echilibrat, se urmărește crearea unui mediu propice pentru redresarea financiară a întreprinderilor aflate în dificultate.

Această strategie preventivă și integrată

• poate reduce semnificativ numărul falimentelor și pierderea locurilor de muncă în Uniunea Europeană,
• având un impact pozitiv asupra stabilității economice și sociale.

Atitudinea Europei față de insolvența întreprinderilor s-a schimbat semnificativ, iar legislația UE privind insolvența transfrontalieră este deja în proces de reformă. Comisia Europeană propune o nouă recomandare menită să creeze un cadru comun pentru reglementările naționale în materie de insolvență.

Acest cadru ar oferi debitorilor următoarele posibilități:

• Să restructureze activitatea imediat ce probabilitatea insolvenței devine evidentă.
• Să păstreze controlul asupra funcționării de zi cu zi a afacerii lor.
• Să solicite o suspendare temporară a cererilor de executare silită prezentate de creditori:
  • în cazul în care aceste acțiuni ar afecta perspectivele unui plan de restructurare.
  • Durata suspendării ar trebui să fie inițial de patru luni și să nu depășească 12 luni în total, în funcție de complexitatea restructurării preconizate.
• Să ceară confirmarea de către instanță a unui plan de restructurare,
  • iar orice plan confirmat de instanță ar deveni obligatoriu pentru creditori,
  • Recomandarea detaliază conținutul planurilor de restructurare și cerințele pentru confirmarea acestora de către instanță.
• Să obțină mai ușor noi surse de finanțare pentru planul de restructurare, deoarece noile surse confirmate de instanță ar fi scutite de acțiunile pauliene.

Procedura de restructurare

• ar trebui să fie rapidă, eficientă și să încurajeze soluționarea extrajudiciară a cât mai multor aspecte,
• ar putea fi desemnat un mediator sau un supervizor pentru a sprijini atât debitorul, cât și creditorii în procesul de negociere.

Comisia a emis o recomandare fermă privind acordarea unei a doua șanse antreprenorilor onești după faliment, bazată pe dovezi clare care arată că aceștia au mai multe șanse de succes cu o nouă afacere. Se sugerează astfel încurajarea antreprenorilor de a relansa afaceri după un eșec, contribuind la revitalizarea mediului de afaceri.

Conform recomandării, antreprenorii ar trebui să poată beneficia de o descărcare completă de datorii în termen de maximum trei ani de la hotărârea instanței privind deschiderea procedurii de faliment sau de la începerea oricărui plan de rambursare. Totuși, se recunoaște că există situații în care acordarea unei descărcări complete nu este întotdeauna adecvată. Statele membre ale UE au posibilitatea de a introduce măsuri mai stricte pentru a descuraja comportamentul neloial al antreprenorilor sau al celor care nu își respectă obligațiile față de creditori.

În plus, recomandarea le permite statelor membre să adopte legi naționale care să protejeze mijloacele de subzistență ale antreprenorilor și ale familiilor acestora. Astfel, antreprenorii ar putea păstra anumite active în timpul procedurii de faliment, asigurându-se că dispun de resurse pentru a începe o nouă afacere și pentru a-și asigura sustenabilitatea financiară pe termen lung.

Impact și implementare

• Lipsa caracterului obligatoriu: fiind o recomandare, documentul nu a impus schimbări legislative, dar a influențat politicile statelor membre.
• Divergențe în implementare: unele state au adoptat reforme inspirate din Recomandare (ex. Franța, Germania, Italia), altele au rămas cu reglementări tradiționale.
• Directiva (UE) 2019/1023: Recomandarea Comisiei 2014/135/UE a fost un pas premergător adoptării Directivei privind restructurarea și insolvența, care a transformat multe dintre principiile Recomandării în obligații juridice.

Recomandarea 2014-135-UE

• a fost un punct de referință în reformarea legislației insolvenței în Europa,
• promovează o abordare mai modernă și favorabilă redresării economice,
• aplicabilitatea sa a fost limitată de lipsa caracterului obligatoriu, fiind necesară intervenția ulterioară a legislației UE prin Directiva (UE) 2019/1023.

Textul….. Recomandarea-Comisiei-2014-135-UE-procedurile-de-insolventa …..