Legea nr. 84 din 1998 privind protectia marcilor in Romania

Legea nr. 84 din 1998 privind protecția mărcilor şi indicaţiile geografice stabilește că drepturile asupra acestora se dobândesc prin înregistrare la OSIM.

Prin înregistrare, titularul obține dreptul exclusiv:

• de a utiliza marca și
• de a interzice altor persoane folosirea unor semne identice sau similare pentru produse sau servicii comparabile.

Legea nr. 84 din 1998 protecția mărcilor

• reglementează protecția mărcilor și a indicațiilor geografice în România, cu scopul de a asigura drepturile asupra mărcilor comerciale și de a preveni utilizarea neautorizată a acestora,
• definește în detaliu conceptele de marcă, indicatie geografică și drepturile de proprietate intelectuală asociate,
• clarifică procedurile de înregistrare a mărcilor, condițiile de protecție, criteriile de distinctivitate și motivele pentru care poate fi respinsă sau anulată o înregistrare.

Elemente esențiale ale legii

Definiția mărcii și indicației geografice, marca reprezintă orice semn susceptibil de reprezentare grafică (cuvinte, nume, desene, culori, forme etc.), care servește la deosebirea produselor sau serviciilor unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. Indicațiile geografice protejează denumirile care desemnează originea geografică a unui produs.

Dreptul de proprietate asupra mărcii – dreptul exclusiv de utilizare a unei mărci se dobândește prin înregistrare la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci). Înregistrarea conferă titularului dreptul de a interzice altor persoane folosirea mărcii fără consimțământ.

Tipuri de mărci – legea se aplică diferitelor tipuri de mărci, inclusiv cele de produse, de servicii, individuale, colective și de certificare. 

Protecția – legea stabilește condițiile în care mărcile sunt protejate, inclusiv pe cele care previn confuzia cu mărci anterioare. 

Durata protecției conferită de lege durează 10 ani, cu posibilitate de reînnoire nelimitată.

Extinderea protecției – protecția mărcilor se extinde și asupra mărcilor comunitare, conferindu-le protecție pe teritoriul României, conform reglementărilor europene. 

Aplicabilitate: legea se aplică tuturor persoanelor fizice și juridice, inclusiv celor străine, sub rezerva convențiilor internaționale. 

Criterii de înregistrare a mărcii care trebuie să fie distinctivă, să nu fie descriptivă pentru produsele sau serviciile vizate și să nu fie în conflict cu alte drepturi preexistente.

Încălcarea drepturilor prin utilizarea unei mărci înregistrate fără autorizație poate duce la acțiuni legale și la solicitarea de despăgubiri.

CAPITOLUL I  Dispoziţii generale

Art. 1

(1) Drepturile asupra mărcilor şi indicaţiilor geografice sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi.

(2) Prezenta lege se aplică mărcilor de produse şi servicii, individuale, colective şi de certificare, ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România, ca urmare a unei protecţii comunitare ori pe cale internaţională, precum şi indicaţiilor geografice.

(3) Persoanele fizice sau juridice străine cu domiciliul, respectiv sediul în afara teritoriului României beneficiază de dispoziţiile prezentei legi, în condiţiile convenţiilor internaţionale privind mărcile şi indicaţiile geografice la care România este parte. …..

CAPITOLUL II  Protectia mărcilor

Art. 4

(1) Dreptul asupra mărcii este dobândit şi protejat prin înregistrarea acesteia la OSIM.

(2) Mărcile comunitare beneficiază de protecţie pe teritoriul României, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca comunitară.

Art. 5

(1) Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute:

• a) semnele care nu pot constitui o marcă în sensul art. 2;
• b) mărcile care sunt lipsite de caracter distinctiv;
• c) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante;
• d) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii, putând servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora;
• e) mărcile constituite exclusiv din forma produsului, care este impusă de natura produsului sau este necesară obţinerii unui rezultat tehnic sau care dă o valoare substanţială produsului;
• f) mărcile care sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului;
• g) mărcile care conţin o indicaţie geografică sau sunt constituite dintr-o astfel de indicaţie, pentru produse care nu sunt originare din teritoriul indicat, dacă utilizarea acestei indicaţii este de natură să inducă publicul în eroare cu privire la locul adevărat de origine;

Textul integral.……. Legea nr. 84 din 1996 privind mărcile şi indicaţiile geografice …….