Desfășurarea muncii la mai mulți angajatori

∞ Succesul este suma unor mici eforturi, repetate zi de zi ∞

Desfășurarea muncii la mai mulți angajatori conferă salariaților dreptul de a încheia contracte individuale de muncă cu mai mulți angajatori sau chiar cu același angajator, cu condiția ca programele de muncă să nu se suprapună.

Desfășurarea muncii la mai mulți angajatori în România

Legea muncii permite salariaților să lucreze la mai mulți angajatori sau pe mai multe contracte, cu condiția respectării programului de lucru fără suprapuneri.

  • Tratament nediscriminatoriu constă în situația ca niciun angajator nu poate aplica un tratament nefavorabil angajatului care își exercită dreptul de a lucra la mai mulți angajatori. 
  • Dreptul la muncă reglementat de Codul Muncii care permite salariaților să aibă mai multe contracte de muncă, fără a fi discriminați pentru acest lucru. 
  • Fără suprapunere a programului de lucru între contractele de muncă, pentru a evita conflictul de interese și supraîncărcarea angajatului. 
  • Salariu corespunzător al angajatului ce are dreptul la salariu pentru fiecare contract de muncă încheiat. 

Condiția esențială este să nu se suprapună programul de muncă, iar angajatorul nu poate aplica un tratament nefavorabil celui care beneficiază de acest drept. Este important să fie verificate clauzele din contractele de muncă pentru asigurarea că nu există restricții. 

Responsabilități ale angajaților

  • Gestionarea eficientă a timpului și planificarea riguroasă sunt esențiale pentru a evita suprasolicitarea.
  • Este importantă comunicarea transparentă cu angajatorii cu privire la celelalte contracte de muncă. 

Cadru legal – Codul Muncii și reguli de cumul

  • Art. 35 Codul muncii
  • (1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator:
    • în baza unor contracte individuale de muncă,
    • fără suprapunerea programului de muncă,
    • beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Niciun angajator nu poate aplica un tratament nefavorabil salariatului care îşi exercită acest drept.
  • (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii.

Incompatibilități pentru cumulul unor funcții

  • în astfel de cazuri, persoanele implicate nu pot desfășura acele activități simultan,
  • pot exista și anumite interdicții pentru a preveni conflictele de interese și încălcarea clauzelor de neconcurență sau confidențialitate prevăzute în contractele aflate în derulare.

O altă excepție se refera la încadrarea în muncă  a minorilor cu vârste cuprinse între 15 si 18 ani a căror timp de muncă cumulat nu poate depăşi 6 ore/zi şi 30 de ore/săptămână.

Contractele de muncă multiple pot varia în funcție de mai multe criterii

  • pot fi încheiate cu același angajator sau cu angajatori diferiți,
  • pot fi cu normă întreagă sau parțială, în aceeași țară sau chiar în state diferite.

De asemenea, contractele pot presupune prezență fizică la locul de muncă sau pot fi realizate prin telemuncă, și pot fi pe durată nedeterminată sau determinată.

 Reglementările art.35 Codul muncii:

  • este o expresie a principiului neîngrădirii dreptului la muncă,
  • consacră posibilitatea salariaţilor de a desfăşura, în acelaşi timp, mai multe activităţi profesionale, în baza unor contracte individuale de muncă,
  • nu are în vedere contractele civile (de prestări servicii, de mandat, de management etc.), indiferent de numărul lor, nu se pune problema cumulului de funcţii.

Contractele individuale de muncă pot fi

  • pe durată nedeterminată sau determinată,
  • cu timp normal sau parţial de muncă etc.

Reglementarea legală nu limitează numărul contractelor individuale de muncă încheiate de cei ce cumulează mai multe funcţii. Acest număr nu ar putea fi nelimitat.

Numărul contractelor individuale de muncă trebuie

  • să reflecte buna-credinţă şi
  • să respecte timpul de odihnă într-o zi sau săptămână de lucru, necesar refacerii forţei de muncă.

Unele contracte implicate în cumul pot fi

  • cu timp parţial (o oră sau mai multe pe zi/săptămână) ori
  • cu muncă la domiciliu, ceea ce presupune o altă durată sau organizare a timpului de lucru.
    • Regula este cea a muncii la doi sau mai mulţi angajatori, unde salariatul să exercite funcţii (activităţi, profesii, meserii etc.): identice, asemănătoare ori total diferite, raportat la pregătirea profesională.

Desfășurarea muncii la mai mulți angajatori este posibilă dacă salariatul

  • respectă obligaţia de fidelitate şi de neconcurenţă,
  • nu-l prejudiciază pe oricare dintre angajatorii săi.

Excepţie: Cumulul este posibil la acelaşi angajator, prin încheierea cu acesta a două sau mai multe contracte individuale de muncă, cu respectarea duratei maxime a timpului de muncă (art. 114 Codul muncii).

Art. 114 Codul muncii

  • (1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
  • (2) Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
  • (3) Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni.
  • (4) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea:
    • derogări de la durata perioadei de referinţă stabilite la alin. (3),
    • dar pentru perioade de referinţă care în niciun caz să nu depăşească 12 luni.
  • (5) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2) – (4) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.
  • (6) Prevederile alin. (1) – (4) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

Pentru a respecta dispoziţia

  • potrivit căreia durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare,
  • cel de-al doilea contract individual de muncă trebuie să aibă ca obiect prestarea unei activităţi diferite de cea de bază (exercitată în temeiul contractului individual de muncă principal).

Astfel, muncile diferite, prestate la acelaşi angajator, trebuie admise şi permise cu respectarea timpului necesar de odihnă al salariatului, prevăzut de lege în interesul căruia pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lui.

Interzicerea prestării mai multor munci, conform incompatibilităţilor [art.35, alin. (2) Codul muncii]:
  • sunt stabilite prin lege şi
  • îi privesc în special pe demnitari, funcţionari publici, judecători, procurori, avocaţi, notari publici etc.,
  • în considerarea statutului lor special,
  • pentru a se asigura independenţa acestora, prestigiul funcţiei, timpul necesar exercitării atribuţiilor în posturile de mare răspundere în care sunt investiţi.

Potrivit art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, este permis cumulul calităţii de pensionar cu cea de salariat, cumulând pensia cu venituri provenite din activități pentru care asigurarea este obligatorie, în condiţiile legii, următoarele categorii de pensionari:

  • pensionarii pentru limită de vârstă;
  • nevăzătorii;
  • pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi
  • copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate;
  • copiii, pensionari de urmaş.

Conform prevederilor art. 35 alin. (1) Codul muncii

  • un angajat are dreptul de a cumula mai multe funcţii, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea,
  • pentru funcţii distincte un salariat poate fi angajat prin acte adiţionale la un contract individual de muncă, încheiat pentru o altă funcţie la acelaşi angajator.

Conform dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010, în sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care realizează venituri de natură profesională:

  • altele decât cele salariale,
  • din drepturi de autor și drepturi conexe,
  • dacă realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Conform art.3 din Hotărârea Guvernului nr.250/1992 salariaţii care îndeplinesc prin cumul:
  • pe lângă funcţia de bază, cu o normă întreagă, o altă funcţie, au dreptul la concediul de odihnă plătit numai de la unitatea în care au funcţia de bază,
  • are încheiate două CIM cu doi angajatori diferiţi, ambele instituţii bugetare.

Art.36 Codul muncii: Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi angajaţi prin contract individual de muncă în baza autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă, eliberată/eliberat potrivit legii.

Reglementează angajarea cetățenilor străini

  1. OUG nr.25/2014 care stabileşte condiţiile generale şi speciale pentru încadrarea în muncă a străinilor pe teritoriul României, care nu sunt exceptaţi de la obţinerea avizului de angajare sau detaşare. Art.7-16 reglementează acest aviz în cazul:
  • lucrătorilor permanenţi,
  • lucrătorilor stagiari,
  • lucrătorilor sezonieri,
  • lucrătorilor transfrontalieri,
  • lucrătorilor înalt calificaţi.
  1. OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, prin art.44 prevede acordarea vizei de lungă şedere în muncă.
  2. OUG nr.102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi ai Spaţiului Economic European, prevede că acești cetățeni au un alt regim privind accesul lor pe piaţa forţei de muncă din ţara noastră.

Taxe pentru cumulul de contracte de muncă

Cumulul de funcții NU schimbă regimul de taxare: fiecare contract este impozitat separat, ca orice salariu obișnuit.

Pentru fiecare angajator se rețin: CAS (pensii) 25%, CASS (sănătate) 10%, Impozit pe venit 10%. Aceste contribuții se calculează independent pentru fiecare contract de muncă.

Salariatul poate beneficia de deducere personală la un singur loc de muncă, ales de acesta. De regulă:

  • se aplică la contractul principal (cu norma întreagă)
  • nu se acordă la celelalte contracte.
    • Acest aspect influențează salariul net.

Dacă un contract este part-time, contribuțiile se pot calcula la nivelul salariului minim, dacă nu există excepții. Totuși, dacă persoana are deja un contract cu normă întreagă, această regulă NU se aplică.

Declarații fiscale pentru cumulul de funcții

În general, salariatul NU trebuie să depună declarații fiscale suplimentare.

Obligațiile revin angajatorilor. Fiecare angajator depune declarația D112 și plătește contribuțiile aferente. Salariatul nu depune nimic în mod obișnuit.

Apare doar dacă persoana are și PFA, venituri independente, chirii, dividende. Cumulul de contracte de muncă singur NU generează obligații declarative.

La final de an, salariatul poate solicita adeverințe de venit de la fiecare angajator, necesare pentru credite sau alte scopuri.

Întrebări frecvente – Desfășurarea muncii la mai mulți angajatori

Da, este legal să desfășori activitate pentru mai mulți angajatori, conform Codului Muncii (Art. 35). Salariatul trebuie să respecte limitele legale de timp de muncă și odihnă. Este important ca totalul orelor lucrate să nu depășească 8 ore/zi în medie și să se asigure pauzele obligatorii.

Numărul maxim de ore lucrate se calculează cumulativ. Limita legală este, de regulă, 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, cu posibilitatea de a ajunge până la 48 ore/săptămână prin acord scris sau reglementări speciale. Pauza de odihnă zilnică și săptămânală trebuie respectată pentru fiecare angajator.

Responsabilitatea principală este a salariatului, care trebuie să își organizeze programul astfel încât să respecte legea. Totuși, angajatorii trebuie să verifice și să mențină evidența orelor lucrate. Dacă suprapunerea cauzează încălcarea timpului legal de muncă, ambele părți pot fi trase la răspundere.

Nu există o obligativitate generală, cu excepția cazurilor în care există clauze de exclusivitate sau conflicte de interese în contract. În practică, este recomandat să informezi angajatorul pentru a evita probleme legale sau disciplinare și pentru a respecta programul de muncă.

Da, este posibil, atâta timp cât totalul orelor respectă limitele legale și angajații beneficiază de odihna corespunzătoare. Este important să gestionezi corect evidența orelor și să eviți conflictele de interese sau suprapunerea programului.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.