Codul Silvic-Reglementari pentru Protectia Fondului Forestier

Codul silvic -Legea nr. 46 din 2008 a fost modificată prin Legea nr. 227/2015, reglementează protecția și gestionarea durabilă a pădurilor din România. Proprietarii de păduri sunt obligați să asigure paza pădurii împotriva tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a distrugerilor.

Codul Silvic stabilește un cadru legal pentru protejarea și gestionarea durabilă a fondului forestier, având ca scop menținerea sănătății și productivității pădurilor, precum și conservarea biodiversității și a altor funcții ecologice. Legea prevede categorii de terenuri forestiere, administrarea fondului privat și obligațiile privind vegetația forestieră din afara pădurilor, promovând sănătatea, productivitatea și biodiversitatea fondului forestier.

Ce reglementează Codul Silvic

• Fondul Forestier Național (FFN) este definit ca fiind totalitatea terenurilor cu destinație forestieră din România, care se supun legii.
• Categorii de folosință: FFN include terenuri cu diverse destinații, precum cele forestiere propriu-zise, terenurile cu vegetație forestieră din afara FFN și cele agrosilvice.
• Codul stabilește modalități de protecție pentru fondul forestier, interzicând schimbarea destinației acestora.

Principalele aspecte ale Legii nr. 46 din 2008

• Reglementează totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, precum și a terenurilor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație legate de păduri.
• Definește proprietatea pădurilor, fie că sunt de stat, fie că sunt proprietate privată.
• Stabileste regulile de gestionare a pădurilor, inclusiv planificarea, exploatarea, protecția și reîmpădurirea.
• Definește regulile de exploatare a lemnului, a produselor silvice nelemnoase și a altor resurse silvice.
• Stabileste reguli pentru protectia pădurilor și a ecosistemelor silvice, precum și pentru conservarea biodiversității.
• Definește competențele de control și sancțiunile pentru încălcarea reglementărilor silvice.
• Codul Silvic a fost modificat și completat de mai multe ori prin alte legi, cum ar fi Legea nr. 133/2015. 

Principii de protecție

• Terenurile acoperite cu arbori sau cu vegetație forestieră, chiar dacă nu sunt în FFN, pot fi incluse în acesta prin amenajamente silvice.
• Se interzice schimbarea destinației terenurilor din fondul forestier, cu excepții specifice, aprobate de autoritățile competente.

TITLUL I  Dispoziţii generale din Codul silvic

 ART. 1

(1) Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafaţă, conform operaţiunilor de intrări-ieşiri efectuate în condiţiile legii, constituie, indiferent de forma de proprietate, fondul forestier naţional.

(2) Potrivit alin. (1), fondul forestier naţional include:

1. pădurile;
2. terenurile în curs de regenerare şi plantaţiile înfiinţate în scopuri forestiere;
3. terenurile destinate împăduririi: terenuri degradate şi terenuri neîmpădurite, stabilite în condiţiile legii a fi împădurite;
4. terenurile care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solarii, plantaje şi culturi de plante-mamă;
5. terenurile care servesc nevoilor de producţie silvică: culturile de răchită, pomi de Crăciun, arbori şi arbuşti ornamentali şi fructiferi;
6. terenurile care servesc nevoilor de administraţie silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului şi producerii de furaje, terenuri date în folosinţă temporară personalului silvic;
7. terenurile ocupate de construcţii şi curţile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri şi căi ferate forestiere de transport, spaţii industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier, terenurile ocupate temporar şi cele afectate de sarcini şi/sau litigii, precum şi terenurile forestiere din cadrul culoarului de frontieră şi fâşiei de protecţie a frontierei de stat şi cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat;
8. iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice.

(3) Toate terenurile incluse în fondul forestier naţional sunt terenuri cu destinaţie forestieră.

ART. 2

(1) Sunt considerate păduri, în sensul prezentului cod, şi sunt incluse în fondul forestier naţional terenurile cu o suprafaţă de cel puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5 m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie.

(2) Termenul pădure include:

1. terenurile cu folosinţă pădure cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafaţă, conform operaţiunilor de intrări-ieşiri efectuate în condiţiile legii;
2. perdelele forestiere de protecţie;
3. terenurile pe care sunt instalate jnepenişurile;
4. terenurile acoperite cu păşuni împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră;
5. plantaţiile cu specii forestiere din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare realizate pe terenurile proprietate publică a statului, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1).

Textul integral…….Legea nr. 46 din 2008 Codul silvic ………..