Vocatia la mostenire

Vocatia la moștenire- Dreptul de moştenire este definit ca fiind modul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în viaţă (art 953 Cod civil).

• În actualul cod civil moştenirea este definită ca un mod de transmitere a patrimoniului.
• În vechiul cod civil moştenirea era tratată ca un mod de dobândire a proprietăţii bunurilor.

Vocația la moștenire

• se referă la dreptul legal și capacitatea unei persoane de a moșteni bunuri sau proprietăți în urma decesului unei persoane,
• este un concept juridic fundamental în legislația succesiunii, fiind esențial în determinarea persoanelor care sunt îndreptățite să preia moștenirea și în ce ordine.
• implică examinarea factorilor precum gradul de rudenie, existența testamentului și a legatelor, dar și regimul matrimonial aplicabil.

Vocația la moștenire poate fi de două tipuri

1. Vocația legală – unde persoanele sunt chemate la moștenire conform ordinii stabilite de lege (soțul/soția, descendenții, ascendenții, colateralii).
2. Vocația testamentară – unde persoanele sunt desemnate prin testament și, în acest caz, ordinea poate fi diferită de cea impusă de lege.

Legislația română prevede o protecție specială a moștenitorilor rezervatari, adică acele persoane care nu pot fi înlăturate total de la moștenire (ex. descendenții și soțul supraviețuitor).

DREPTUL DE MOȘTENIRE – CONDIȚII GENERALE

Indiferent dacă este vorba despre o moştenire legală, testamentară sau contractuală, o persoană poate moşteni, dacă întruneşte, în mod cumulativ, următoarele trei condiţii:

1. să aibă capacitate succesorală, adică să existe la momentul deschiderii moştenirii, să aibă aptitudinea de a fi subiect al drepturilor şi obligaţiilor pe care le implică calitatea de succesor;
2. să aibă vocaţie la moştenire (în temeiul legii sau în temeiul testamentului);
3. să nu fie nedemnă de a moşteni

Vocația la moştenire

Pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament (art. 962 Cod civil).

Vocația la moștenire se referă:

• la dreptul unei persoane de a moșteni bunurile și drepturile unei persoane decedate, conform regulilor și normelor stabilite de legislația succesorală,
• la calitatea unei persoane de a putea fi chemată la moștenire, adică de a putea primi bunurile și drepturile celui decedat (de cujus). Vocația poate fi legală sau testamentară.

Tipuri de vocatie la moștenire

• Vocația legală determinată de lege și se aplică în absența unui testament. Moștenitorii legali sunt, în ordinea vocației, descendenții (copii, nepoți), ascendenții (părinți, bunici), colateralii (frați, surori, veri primari) și soțul supraviețuitor.
• Vocația testamentară care se referă la dreptul unei persoane desemnate prin testament de către defunct de a primi moștenirea. Testamentul poate modifica sau exclude vocația legală.

Condiții pentru a avea vocație la moștenire

Pentru a avea vocatie succesorală, o persoană trebuie să îndeplinească anumite condiții:

• Moștenitorul trebuie să fie în viață la momentul deschiderii succesiunii (moartea de cujus).
• Persoana moștenitoare trebuie să fie capabilă din punct de vedere juridic să primească moștenirea.
• Descendentul succesoal nu trebuie să fie nedemnă de a moșteni, conform legislației (de exemplu, dacă a comis anumite infracțiuni împotriva defunctului).

Ordinea moștenitorilor legali care au vocație legală

Conform prevederilor Codului Civil ordinea moștenitorilor legali, care sunt chemați la moștenire, este următoarea:

• Descendenții – copiii și urmașii lor (nepoți, strănepoți).
• Ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați – părinții și frații/surorile.
• Ascendenții ordinari – bunicii și străbunicii.
• Colateralii ordinari – unchii, mătușile, verișorii primari.
• Soțul supraviețuitor – acesta are drepturi speciale și beneficiază de o cotă succesorală specifică.

Efectele vocației la moștenire

Vocația de moștenire are mai multe efecte, inclusiv:

• Transmiterea patrimonială a bunurilor, drepturilor și obligațiilor defunctului.
• Partajul succesoral în situația existenței mai mulor moștenitori, aceștia trebuind să realizeze partajul, împărțind între ei bunurile moștenirii.
• Acceptarea sau renunțarea la moștenire de către moștenitori, care pot alege să accepte sau să renunțe la moștenire. Acceptarea poate fi pură și simplă sau sub beneficiu de inventar (pentru a proteja moștenitorul de eventualele datorii ale defunctului).

Condițiile de realizare a vocației succesorale

• Testamentul care trebuie să fie clar și precis, fiind esențial pentru evitarea disputelor între moștenitori.
• Procedura succesorală care constă în depunerea cererii de deschidere a succesiunii, inventarierea bunurilor, evaluarea datoriilor și distribuirea moștenirii.
• Plata taxelor și impozitelor de către moștenitori, taxe și impozite legate de succesiune, în funcție de legislația în vigoare.

Vocaţia succesorală sau chemarea la moştenire este conferită:

• fie prin voinţa legii
• fie prin voinţa lui de cujus exprimată prin testament sau donaţie de bunuri viitoare

Determinarea persoanelor care au vocaţie succesorală poartă denumirea de devoluţiune succesorală (legală sau testamentară).

Vocația la moștenire poate fi:

• vocatia generală (eventuală) bazată pe principiul reciprocității atunci când desemnează vocaţia potenţială (eventuală) a unor persoane de a culege moştenirea lăsată de o altă persoană
• vocația concretă (efectivă, utilă) când persoanele care culeg în mod efectiv moştenirea sunt determinate cu ajutorul devoluţiunii succesorale

VOCAȚIA SUCCESORALĂ GENERALĂ

 Vocaţia succesorală generală este chemarea la moştenire, în temeiul legii, a tuturor rudelor defunctului şi, împreună cu acestea, a soţului supravieţuitor.

Limitele legale ale vocaţiei succesorale:

• pe linie colaterală vocaţia succesorală legală la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv,
• în linie dreaptă ascendentă sau descendentă, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul

Vocaţia generală sau potenţială nu le garantează rudelor până la gradul IV care sunt chemate la moştenire alături de soţul supravieţuitor că vor culege moştenirea lăsată de defunct sau o parte din aceasta. Vocaţia lor concretă de a culege efectiv moştenirea în cauză este determinată prin devoluţiunea succesorală legală.

În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, oraşului sau municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii (art 963 alin.3 Cod civil).

În lipsă de moştenitori legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite astfel:

• bunurile imobile la unitatea administrativ-teritorială în a cărei circumscripție teritorială se aflau la data deschiderii moștenirii
• bunurile mobile incorporale (actiuni, părti sociale, drepturi patrimoniale de autor) la unitatea administrativ-teritorială de la ultimul domiciliu al defunctului
• bunurile mobile corporale supuse înregistrării (autoturisme, utilaje agricole, ambarcaţiuni) la unitatea administrativ-teritorială în a cărei evidenţă sunt înregistrate.

Statul este reprezentat în teritoriu de unităţile administrativ-teritoriale și prin intermediul acestora culege moștenirile.

VOCAŢIA SUCCESORALĂ CONCRETĂ (EFECTIVĂ SAU UTILĂ)

 A fost instituită o ordine de chemare concretă la moştenire a rudelor defunctului ca să se evite împărţirea averilor succesorale în foarte multe părţi de o valoare neînsemnată.

Condiţiile pentru ca o persoană să fie chemată efectiv la moştenire în temeiul legii (să aibă vocaţie succesorală concretă):

• să facă parte din categoria moştenitorilor legali cu vocaţie general
• persoana în cauza să nu fie înlăturată de la moştenire de o alta, cu vocaţie generală, dar chemată de lege în rang preferabil
• persoana cu rang preferabil are vocaţie concretă, utilă.

Ordinea de preferinţă se stabilește în funcţie de clasa de moştenitori şi gradul de rudenie. Acest criteriu stă la baza a două principii:

• principiul priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege (între moştenitorii din clase diferite);
• principiul proximităţii gradului de rudenie (între moștenitorii din aceeași clasă)

Prin aplicarea acestor principii sunt determinate, în cadrul devoluţiunii legale a moştenirii, persoanele cu vocaţie succesorală legală concretă (utilă) la moştenirea defunctului.