Prescriptia executarii pedepsei

Definiție

Prescripția executării pedepsei se referă la perioada de timp în care autoritățile competente pot să pună în aplicare o pedeapsă penală.

Această instituție juridică are rolul de a proteja drepturile individului, asigurând că o persoană nu poate fi supusă unei pedepse pe o perioadă nedeterminată, având în vedere principiul legalității și al stabilității în sistemul de justiție.

Reglementare

În România, termenii și condițiile prescripției executării pedepsei sunt reglementați prin Codul Penal. Prescripția poate interveni atât în cazul pedepselor principale, cât și al pedepselor complementare. Termenul de prescripție variază în funcție de gravitatea faptei, fiind stabilit în mod diferit pentru infracțiuni mai puțin grave, grave sau foarte grave.

Tipuri de prescripție

1. Prescripția ordinară se referă la termenele generale stabilite de lege pentru executarea pedepsei.
2. Prescripția specială aflată în legătură cu anumite circumstanțe, cum ar fi comportamentul condamnatului sau alte evenimente relevante care pot suspenda sau întrerupe cursul prescripției.

Încetarea și suspendarea prescripției

• Încetarea prescripției: prescripția executării pedepsei încetează în cazul în care condamnatul comite o nouă infracțiune, caz în care termenul de prescripție se reîncepe.
• Suspendarea executării pedepsei: condițiile în care se poate suspenda executarea pedepsei influențează, de asemenea, termenele de prescripție.

Art. 162 Cod penal Prescripția executării pedepsei

 (1) Termenele de prescripția executării pedepsei pentru persoana fizică sunt:

• 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 15 ani;
• 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
• 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.

•  (2) Termenele prevăzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
• (3) În cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei, suspendării executării pedepsei sub supraveghere ori liberării condiţionate, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă.
• (4) În cazul revocării liberării condiţionate, în condiţiile art.104 alin.(1), termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă şi se calculează în raport cu restul de pedeapsă neexecutat.
• (5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescripţie curge de la data când hotărârea de înlocuire a rămas definitivă şi se calculează în raport cu durata pedepsei închisorii.
• (6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice şi măsurile de siguranţă nu se prescriu.
• (7) Prin pedeapsa ce se execută se înţelege pedeapsa stabilită de instanţă, ţinându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.

Termenele la prescripția executării pedepsei

Examinând dispozițiile articolului 162 alineatul (1) din Codul Penal, observăm că termenii prescripției executării pedepsei sunt:

• precis determinați: 20 de ani pentru detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 15 ani, și 3 ani pentru pedeapsa cu amendă.
• relativ determinați: în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea, termenul este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, fiind cunoscute doar limita minimă și cea maximă. Stabilirea termenului de prescripție pentru fiecare caz în parte este clară și nu prezintă dificultăți.

Calcularea termenelor la prescripția executării pedepsei

Termenele de prescripție a executării pedepsei se calculează în funcție:

• de pedeapsa aplicată pentru o singură infracțiune sau
• de pedeapsa rezultantă în caz de pluralitate de infracțiuni, și
• se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

Pentru a stabili data când hotărârea rămâne definitivă și începe să curgă termenul de prescripție a executării pedepsei, se vor avea în vedere:

• dispozițiile articolului 551 Codul de Procedură Penală și
• dispozițiile articolului 552 din Codul de Procedură Penală.

Conform articolului 551 Cod pr. pen., hotărârile primei instanțe rămân definitive:

1. la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă contestației sau apelului;
2. la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestației;
3. la data retragerii apelului sau contestației dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel sau de introducere a contestației;
4. la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau contestația.

Potrivit articolului 552 C. pr. penală:

• hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel.
• hotărârea pronunțată în calea de atac a contestației rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, când contestația a fost admisă și procesul a luat sfârșit în fața instanței care o judecă.

Cazuri speciale de calculare a termenului de prescripția executării pedepsei

Articolul 162 alineatele (3), (4) și (5) C. pen. prevăd cazuri speciale de calculare a termenului de prescripție a executării pedepsei.

În cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei, suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau liberării condiționate, termenul de prescripție începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă, art. 162 alin. (3).

Exemplu

Dacă un infractor a fost condamnat la 2 ani de închisoare și s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe 5 ani, iar acesta, cu rea-credință, în acest termen nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, în temeiul art. 96 Cod penal, instanța revocă executarea pedepsei sub supraveghere și dispune executarea pedepsei, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare. Termenul de prescripție a celor 2 ani începe să curgă de la data când hotărârea de revocare (prin care s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare) a rămas definitivă.

În cazul revocării liberării condiționate, în condiţiile art. 104 alin. (1) Cod penal, termenul de prescripție începe să curgă de la data când hotărârea de înlocuire a rămas definitivă și se calculează în raport cu durata pedepsei închisorii, art. 162 alin. (4).

Exemplu:

Dacă un condamnat la 5 ani de închisoare este liberat condiționat după 3 ani, a fost liberat condiţionat, iar acesta, pe durata supravegherii (formată din restul de pedeapsă neexecutată, respectiv 2 ani), cu rea-credinţă, iar ulterior nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă de 2 ani. Termenul de prescripție al pedepsei de 2 ani începe să curgă de la rămânerea definitivă a hotărârii de revocare a liberării condiționate.

Dacă instanța înlocuiește amenda cu închisoarea conform art. 63 Cod penal, termenul de prescripție începe să curgă de la data când hotărârea de înlocuire a rămas definitivă și se calculează în raport cu durata pedepsei închisorii.

Calculul timpului pentru termenul de prescripție

Data la care expiră termenul de prescripție a executării pedepsei se va stabili potrivit articolului 186 C. pen., care reglementează calculul timpului.

Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei

Art. 163 Cod penal

Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei

• se întrerupe prin începerea executării pedepsei. Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripţie de la data sustragerii.
• se întrerupe şi prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni.
• a executării pedepsei amenzii se întrerupe şi prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

 Cauzele de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei

Potrivit prevederilor art.163 din Codul penal, cursul termenului de prescripție se întrerupe în următoarele cazuri:

1. Începerea executării pedepsei – aceasta include încarcerarea condamnatului în penitenciar sau plata unei rate a amenzii în cazul eșalonării executării acestei pedepse. Începerea executării pedepsei întrerupe termenul de prescripție, deoarece nu este posibilă prescripția pedepsei în timpul executării acesteia.
2. Sustragerea de la executare: După începerea executării pedepsei, sustragerea de la aceasta determină curgerea unui nou termen de prescripție.

Exemplu: dacă condamnatul evadează din penitenciar sau nu continuă să plătească amenda eșalonată. Aceasta justifică anularea efectelor timpului scurs până atunci și impunerea unui nou termen de prescripție a executării pedepsei.

• Săvârșirea unei noi infracțiuni: Dacă condamnatul comite o nouă infracțiune, termenul de prescripție se întrerupe, deoarece acesta dovedește perseverență în activități infracționale.
• Înlocuirea obligației de plată a amenzii cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității: Conform art.163 alin.(3) din Codul penal, cursul termenului de prescripție a executării pedepsei amenzii se întrerupe și prin înlocuirea obligației de plată a amenzii cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, începând astfel un nou termen de prescripție.

Efectele întreruperii prescripției executării pedepsei

În toate cazurile de întrerupere a termenului de prescripție, timpul scurs până la apariția cauzei de întrerupere nu se mai ia în calcul. Pentru prescripția executării pedepsei nu există o prescripție specială, ca în cazul prescripției răspunderii penale. Indiferent de numărul întreruperilor, termenul de prescripție trebuie să curgă neîntrerupt și în întregime.

Suspendarea cursului prescripţiei executării pedepsei  

Art. 164 Cod penal  

Suspendarea cursului prescripţiei executării pedepsei  

• (1) Cursul termenului prescripţiei executării pedepsei este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală.  
• (2) Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.    

Cazurile care determină suspendarea la prescripţia executării pedepsei

Potrivit art. 164 alin. (1) Cod penal, cursul prescripţiei executării pedepsei este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.  

Cazul contestaţiei în anulare

În temeiul art.430 C. pr. pen., ”Suspendarea executării”, până la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere.

Cazurile de amânare a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă

Conform prevederilor art.589 alin.(1) C. pr. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri:

• când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii şi dacă instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situaţie, executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată;
• când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an, în aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea. În cazul prevăzut la lit.a), amânarea executării pedepsei nu poate fi dispusă dacă cel condamnat şi-a provocat singur starea de boală, prin refuzul tratamentului medical, al intervenţiei chirurgicale, prin acţiuni de autoagresiune sau prin alte acţiuni vătămătoare, sau în situaţia în care se sustrage efectuării expertizei medico-legale.

Cazurile de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă

Potrivit art. 592 alin. (1) Cod procedură penală executarea pedepsei privative de libertate poate fi întreruptă:

• în cazurile şi condiţiile prevăzute în art. 589 Cod procedură penală, la cererea procurorului sau condamnatului, iar
• în cazul prevăzut la art. 589 alin.(1) lit.a), şi la cererea administraţiei penitenciarului.    

Efectele suspendării cursului la prescripţia executării pedepsei

 În cazurile de suspendare a prescripţiei executării pedepsei, curgerea termenului de prescripţie încetează:

• până la soluţionarea cauzei sau
• până când condamnatul este în măsură să înceapă sau să continue executarea pedepsei.

Prescripţia își reia cursul în ziua în care cauza de suspendare a încetat, art. 164 alin. (2) Cod penal. Dacă intervin mai multe suspendări succesive, după fiecare suspendare termenul reîncepe să curgă.