Legea nr. 78 din 2000 sanctionare fapte de coruptie
Legea nr. 78 din 2000 sanctionare fapte de corupţie pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
Legea nr. 78 din 2000 pentru sancționare fapte de corupţie
- este un act normativ esențial în cadrul sistemului juridic din România, având ca scop combaterea fenomenului de corupție în instituțiile publice și în rândul funcționarilor publici,
- a fost adoptată în contextul aderării României la Uniunea Europeană și pentru alinierea la standardele europene în materie de justiție și integritate publică.
Obiectivele legii pentru sancționare fapte de corupţie
Legea nr. 78 din 2000 reglementează și sancționează faptele de corupție comise de către funcționarii publici, având în vedere prevenirea și combaterea acestora în toate domeniile activității administrației publice. Printre obiectivele principale ale legii se numără:
- Promovarea unui climat de integritate în instituțiile publice.
- Prevenirea și combaterea corupției prin măsuri legislative clare.
- Asigurarea responsabilității funcționarilor publici prin stabilirea unor norme clare de comportament profesional și etic.
Definiția faptelor de corupție
Legea definește o serie de fapte care constituie acte de corupție și care sunt sancționate penal. Printre acestea se numără:
- Luarea de mită: atunci când un funcționar public solicită sau primește, direct sau indirect, o foloase necuvenite pentru a îndeplini un act legat de îndatoririle sale de serviciu.
- Darea de mită: atunci când o persoană dă sau promite foloase necuvenite unui funcționar public pentru a-l determina să îndeplinească un act legat de atribuțiile sale.
- Folosirea influenței: atunci când o persoană abuzează de influența sa pentru a obține avantaje în favoarea unei alte persoane, având drept scop obținerea de foloase necuvenite.
Sancțiuni prevăzute de lege
Legea nr. 78 din 2000 prevede sancțiuni penale pentru persoanele care comit acte de corupție, în funcție de gravitatea faptei. Aceste sancțiuni pot include:
- Închisoare: pentru fapte precum luarea sau darea de mită, traficul de influență, etc.
- Amenda: în anumite cazuri, în funcție de circumstanțele comiterii faptei.
- Interdicția de a ocupa funcții publice: în cazul în care persoanele condamnate pentru corupție sunt interzise să ocupe funcții publice pe o perioadă determinată.
Măsuri de prevenire
Legea nr. 78 din 2000 include și măsuri de prevenire a corupției, printre care:
- Reguli și proceduri clare de achiziții publice: pentru a preveni abuzurile și favorizarea unor firme sau persoane.
- Obligații de transparență: instituțiile publice sunt obligate să asigure transparența în activitatea lor, să publice informațiile relevante și să permită accesul cetățenilor la aceste informații.
- Monitorizarea activităților instituțiilor publice: prin intermediul autorităților competente, cum ar fi Direcția Națională Anticorupție (DNA) și Agenția Națională de Integritate (ANI).
Rolul și impactul legii pentru sancționare fapte de corupţie
Legea nr. 78 din 2000 a avut un impact semnificativ asupra luptei împotriva corupției în România. În timp ce fenomenul corupției rămâne o provocare constantă, legea a contribuit la crearea unui cadru juridic mai eficient pentru prevenirea și sancționarea faptelor de corupție. În plus, a consolidat încrederea publicului în autoritățile statului și a contribuit la alinierea legislației românești la standardele internaționale, în special cele impuse de Uniunea Europeană.
Critici și provocări
Deși Legea nr. 78 din 2000 a avut un impact pozitiv în combaterea corupției, există și critici legate de aplicarea acesteia:
- Ineficiența în aplicarea sancțiunilor: există o percepție larg răspândită că corupția rămâne o problemă semnificativă, iar sancțiunile aplicate nu sunt întotdeauna eficiente.
- Lipsa unei educații anticorupție: prevenirea corupției necesită nu doar sancționarea celor care comit fapte de corupție, ci și educarea cetățenilor și funcționarilor publici despre consecințele și pericolele acestui fenomen.
- Instabilitatea politică și presiunile externe: în contextul politic al României, există perioade în care aplicarea efectivă a legii este subminată de conflicte politice sau de presiuni externe care pot afecta autoritățile responsabile cu combaterea corupției.
Concluzie
Legea nr. 78 din 2000 reprezintă un instrument esențial în cadrul luptei împotriva corupției în România. Deși a contribuit semnificativ la crearea unui cadru legal mai clar și mai eficient, aplicarea efectivă a măsurilor anticorupție continuă să fie o provocare, iar succesul real în combaterea corupției depinde nu doar de lege, ci și de voința politică, de integrarea principiilor etice în activitatea publică și de educația cetățenilor.
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică următoarelor persoane:
a) care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice;
b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naționale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;
c) care exercită atribuţii de control, potrivit legii;
d) care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a) şi b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa;
e) care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistenţă specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale;
f) care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat, într-o organizaţie patronală ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie;
g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a) – f), în condiţiile prevăzute de lege.
CAPITOLUL II Reguli speciale de comportament privind anumite categorii de persoane, în scopul prevenirii faptelor de corupţie
ART. 2
Persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
ART. 3
(1) Persoanele prevăzute la art. 1 lit. a), precum şi persoanele care deţin o funcţie de conducere, de la directori inclusiv, în sus, în cadrul:
- regiilor autonome, companiilor naţionale, societăţilor naţionale,
- societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar,
- instituţiilor publice implicate în realizarea procesului de privatizare,
- Băncii Naţionale a României,
- băncilor la care statul este acţionar majoritar,
- au obligaţia să îşi declare averea în condiţiile prevăzute de Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere.
(2) Nedepunerea declaraţiei de avere de către persoanele prevăzute la alin. (1) atrage declanşarea din oficiu a procedurii de control al averii în condiţiile Legii nr. 115/1996.
ART. 4
(1) Persoanele prevăzute la art. 1 lit. a) şi c) au obligaţia să declare, în termen de 30 de zile de la primire, orice donaţie directă ori indirectă sau daruri manuale primite în legătură cu exercitarea funcţiilor sau atribuţiilor lor, cu excepţia celor care au o valoare simbolică.
(2) Dispoziţiile Legii nr. 115/1996 referitoare la modalitatea depunerii declaraţiei de avere se aplică în mod corespunzător şi în cazul prevăzut la alin. (1).
CAPITOLUL III Infracţiuni
SECŢIUNEA 1 Categorii de infracţiuni
ART. 5
(1) În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 289 – 292 din Codul penal, inclusiv atunci când acestea sunt comise de persoanele prevăzute la art. 308 din Codul penal.
(2) În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 10 – 13.
(3) Dispoziţiile prezentei legi sunt aplicabile şi infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene prevăzute la art. 18^1 – 18^5, prin sancţionarea cărora se asigură protecţia fondurilor şi a resurselor Uniunii Europene.
Textul integral….………..Legea-nr.78-din-2000-sanctionarea-faptelor-de-coruptie
