Legea nr.26 din 1990 – registrul comertului

∞ Celor prudenți le sunt utile greșelile celorlalți ∞

Legea nr.26 din 1990 – registrul comertului a fost actualizată prin:

  • Legea nr. 187/2012,
  • Legea nr. 337/2013,
  • Legea nr. 152/2015

CAP. 1  Dispozitii generale din Legea nr.26 din 1990 – registrul comerțului

ART. 1

(1) Înainte de începerea activităţii economice, au obligaţia să ceară înmatricularea sau, după caz, înregistrarea în registrul comerţului următoarele persoane fizice sau juridice:

  • persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, societăţile comerciale, companiile naţionale şi societăţile naţionale,
  • regiile autonome, grupurile de interes economic, societăţile cooperative, organizaţiile cooperatiste, societăţile europene,
  • societăţile cooperative europene şi grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România, precum şi alte persoane fizice şi juridice prevăzute de lege.

(1^1) Documentele depuse în susţinerea cererilor de înregistrare prevăzute la alin. (1) se redactează în limba română.

(1^2) Comercianţii pot solicita şi asigurarea publicităţii actelor prevăzute la alin. (1), în traducere certificată în una dintre limbile oficiale ale statelor membre ale Uniunii Europene.

(1^3) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului asigură accesul la copiile prevăzute la alin. (1^2), în aceleaşi condiţii ca şi la actele în limba română.

(1^4) În caz de neconcordanţă între actul în limba română şi traducerea certificată pentru care s-a asigurat publicitatea, societatea nu poate opune terţilor textul tradus; aceştia pot însă opune societăţii traducerea certificată, cu excepţia cazului în care societatea face dovada că ei cunoşteau versiunea originală, publicată conform legii.

(2) În cursul exercitării activităţii lor sau la încetarea acesteia, persoanele fizice sau juridice prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a solicita înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.

(2^1) Potrivit prezentei legi, prin înregistrare se înţelege atât înmatricularea comerciantului şi înscrierea de menţiuni, precum şi alte operaţiuni care, potrivit legii, se menţionează în registrul comerţului.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică meseriaşilor şi ţăranilor care îşi desfac produsele din gospodăria proprie.

ART. 2

(1) Registrul comerţului se ţine de către oficiul registrului comerţului, organizat în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, potrivit prevederilor cap. II din prezenta lege.

Textul integral.………………Legea-nr.-26-din-1990-privind-registrul-comertului …..

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.