Legea nr.210 din 2019 emitere moneda electronica

Legea nr.210 din 2019 emitere moneda electronică

Legea nr. 210 din 2019 emitere moneda electronică

• reglementează condițiile și cadrul juridic pentru emiterea de monedă electronică în România, în conformitate cu legislația europeană, în special cu Directiva UE 2009/110/CE,
• stabilește normele de funcționare pentru instituțiile emitente de monedă electronică, inclusiv cerințele de capital, autorizarea și supravegherea de către Banca Națională a României (BNR),
• stabilește și obligațiile legale ale acestor instituții față de utilizatori.

Puncte principale ale Legii nr. 210 din 2019

Definirea monedei electronice ce reprezintă o valoare monetară stocată electronic, emisă în schimbul unor fonduri primite, utilizată pentru efectuarea plăților,

Emiterea și regimul juridic fiind prevăzut că numai instituțiile autorizate, cum ar fi băncile sau instituțiile specializate, pot emite monedă electronică. BNR este responsabilă de reglementarea și supravegherea acestor instituții,

Protecția consumatorului fiind impuse măsuri clare pentru protejarea utilizatorilor de monedă electronică, inclusiv asigurarea că fondurile primite în schimbul monedei electronice sunt protejate corespunzător,

Cerințe privind capitalul pentru instituțiile emitente care trebuie să dețină un capital minim inițial pentru a garanta stabilitatea financiară și buna funcționare a activităților lor.

Această lege aduce claritate și încredere în ceea ce privește folosirea monedei electronice în România, integrând reglementările UE și protejând utilizatorii în fața riscurilor de securitate și fraudă financiară.

 CAPITOLUL I Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii

    ART. 1

Prezenta lege reglementează condiţiile de acces la activitatea de emitere de moneda electronică şi de desfăşurare a acestei activităţi, condiţiile de desfăşurare a activităţii de prestare de servicii de plată de către instituţiile emitente de monedă electronică, supravegherea prudenţială a instituţiilor emitente de monedă electronică, precum şi regimul privind răscumpărarea monedei electronice.

    ART. 2

(1) Activitatea de emitere de monedă electronică poate fi desfăşurată de către următoarele categorii de emitenţi de monedă electronică:

• a) instituţii de credit, în sensul art. 4 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, care desfăşoară activitate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
• b) instituţii emitente de monedă electronică, în înţelesul art. 4 alin. (1) lit. e);
• c) furnizori de servicii poştale care emit monedă electronică potrivit cadrului legislativ naţional aplicabil;
• d) Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale, atunci când acestea nu acţionează în calitate de autorităţi monetare sau în altă calitate ce implică exerciţiul autorităţii publice;
• e) statele membre şi autorităţile lor regionale ori locale, atunci când acestea acţionează în calitatea lor de autorităţi publice.

(2) Cap. II se aplică doar instituţiilor emitente de monedă electronică.

    ART. 3

Nu intră în domeniul de aplicare al prezentei legi:

• a) fără a aduce atingere dispoziţiilor cap. III din titlul II al Legii nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, valoarea monetară stocată în instrumentele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. k) şi l) din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative;
• b) valoarea monetară destinată efectuării operaţiunilor de plată prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative.

Textul integral..….. Legea-privind-activitatea-de-emitere-de-monedă-electronica