Legea nr. 100 din 2016 concesiuni lucrari si servicii

Legea nr. 100 din 2016 concesiuni lucrări şi servicii

Legea nr. 100 din 2016 privind concesiunile de lucrări și servicii

• reglementează procedurile și normele aplicabile contractelor de concesiune în România,
• având ca scop principal stabilirea unui cadru clar și transparent pentru atribuirea și executarea acestor contracte.

Definirea concesiunii de lucrări și servicii

Conform legii, concesiunea este un contract prin care autoritățile contractante (stat, autorități locale sau alte entități publice) încredințează unui operator economic dreptul de a executa lucrări sau de a presta servicii, pe o perioadă determinată, în schimbul unui preț sau al unui alt beneficiu convenit, care poate include dreptul de a exploata lucrările sau serviciile respective.

Tipuri de concesiuni

Legea reglementează două tipuri de concesiuni:

• Concesiunea de lucrări: operatorul economic realizează lucrări de construcție, modernizare sau întreținere a unor infrastructuri publice.
• Concesiunea de servicii: operatorul economic se ocupă de furnizarea de servicii publice (ex: colectarea deșeurilor, servicii de transport public etc.).

Reguli generale pentru atribuirea concesiunilor

Legea stipulează reguli clare pentru atribuirea concesiunilor:

• Procedura de atribuire se face prin licitație deschisă, iar în cazul în care nu există ofertă sau oferta nu este conformă, se poate recurge la negociere.
• Transparența și competitivitatea sunt esențiale. Autoritățile contractante trebuie să asigure transparența procesului de atribuire, să publice anunțurile și să urmeze proceduri transparente pentru evaluarea ofertelor.
• Criteriul de atribuire poate fi fie prețul cel mai scăzut, fie cel mai bun raport calitate-preț.

Durata concesiunii

Durata unui contract de concesiune trebuie să fie rezonabilă și să reflecte natura proiectului. Legea prevede că durata nu poate depăși, în mod normal, 50 de ani, dar poate fi extinsă în anumite circumstanțe, în special pentru proiectele de infrastructură de amploare.

Aspecte financiare

• Plata concesionarului: De obicei, operatorul economic obține profit din exploatarea obiectului concesiunii, însă, în anumite cazuri, autoritatea contractantă poate plăti o sumă pentru a acoperi costurile.
• Riscurile financiare: Legea reglementează distribuirea riscurilor între autoritățile contractante și concesionari. Riscurile financiare (de exemplu, fluctuațiile de costuri) trebuie să fie clar definite, iar în multe cazuri acestea sunt transferate concesionarului, mai ales în cazul concesiunilor de lucrări.

Obligațiile părților implicate

• Autoritatea contractantă trebuie să ofere informații corecte și complete, să asigure condițiile necesare pentru realizarea concesiunii și să monitorizeze desfășurarea proiectului.
• Concesionarul are obligația să respecte toate condițiile din contract, să efectueze lucrările sau să presteze serviciile conform standardelor stabilite, și să își asume riscurile financiare și operaționale.

Controlul și monitorizarea

Legea impune autorităților competente să monitorizeze derularea contractelor de concesiune, să asigure respectarea clauzelor contractuale și să prevină abuzurile. De asemenea, există mecanisme de audit și control pentru a evalua performanța concesionarului și pentru a verifica dacă termenii contractului sunt respectați.

Rezilierea și sancțiunile

Legea prevede condiții clare pentru rezilierea unui contract de concesiune, precum și sancțiuni în cazul nerespectării obligațiilor. Rezilierea poate surveni din diverse motive, cum ar fi neîndeplinirea obiectivelor, falimentul concesionarului sau modificarea condițiilor economice care face imposibilă executarea contractului.

Provocări și critici

În ciuda clarității oferite de Legea nr. 100/2016, există mai multe provocări și critici:

• Birocrația și complexitatea procedurilor: Unele părți ale procesului de atribuire și de monitorizare sunt percepute ca fiind prea complexe și birocratice, ceea ce poate duce la întârzieri și costuri suplimentare.
• Transparența insuficientă: Deși legea prevede transparență, în practică se pot întâlni cazuri de lipsă de transparență, mai ales în atribuirea unor concesiuni mari.
• Accesul limitat la informații: Autoritățile contractante ar putea să nu ofere suficient acces la informațiile relevante pentru participanții la licitație, ceea ce poate reduce competitivitatea.

Concluzie

Legea nr. 100/2016 reprezintă un cadru legal important pentru gestionarea concesiunilor de lucrări și servicii în România. Ea asigură un cadru juridic clar pentru derularea acestor tipuri de contracte, contribuind la transparență, eficiență și buna gestionare a resurselor publice.

Cu toate acestea, implementarea sa poate întâmpina obstacole legate de birocrație, transparență și monitorizarea corectă a respectării contractelor. Continuarea reformelor pentru simplificarea proceselor și asigurarea unui control mai eficient poate contribui la îmbunătățirea acestui sistem.

CAPITOLUL I  Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1     Obiect. Scop. Principii

ART. 1

Prezenta lege reglementează modul de atribuire a contractelor de concesiune de lucrări şi a contractelor de concesiune de servicii, regimul juridic aplicabil acestor contracte, precum şi anumite aspecte specifice în legătură cu executarea acestora.

ART. 2

(1) Scopul prezentei legi îl constituie:

• a) promovarea concurenţei între operatorii economici;
• b) utilizarea resurselor în condiţii de eficienţă, economicitate şi eficacitate;
• c) asigurarea integrităţii procedurii de atribuire a contractelor de concesiune de lucrări şi de concesiune de servicii;
• d) asigurarea cadrului legal pentru atribuirea contractelor de concesiune de lucrări şi de concesiune de servicii de către entităţile contractante.

(2) Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune de lucrări şi de concesiune de servicii sunt:

• a) nediscriminarea;
• b) tratamentul egal;
• c) recunoaşterea reciprocă;
• d) transparenţa;
• e) proporţionalitatea;
  f) asumarea răspunderii.

ART. 3

Prezenta lege nu aduce atingere responsabilităţii autorităţilor centrale, judeţene şi locale de a decide cel mai bun mod de a administra executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor, pentru a asigura un nivel ridicat al calităţii, siguranţei şi accesibilităţii, egalitatea de tratament şi promovarea accesului universal la serviciile publice, precum şi a drepturilor utilizatorilor cu privire la acestea, în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

ART. 4

Prezenta lege nu se aplică serviciilor de interes general fără caracter economic.

SECŢIUNEA a 2-a     Definiţii

ART. 5

(1) Pentru aplicarea prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

• a) bunuri accesorii lucrărilor şi serviciilor ce fac obiectul contractului de concesiune – bunurile care sunt puse la dispoziţia concesionarului de către entităţile contractante, cu condiţia ca acestea să fie necesare pentru executarea lucrărilor sau furnizarea serviciilor;
• b) candidat – orice operator economic care a depus o solicitare de participare sau care a fost invitat să participe la o procedură de atribuire a unei concesiuni;
• c) cifra totală de afaceri a concesionarului – cifra de afaceri generată de concesionar pe întreaga durată a contractului de concesiune, fără TVA;
• d) concesionar – operator economic căruia i-a fost atribuită o concesiune;
• e) concesiuni – contracte de concesiune de lucrări sau de concesiune de servicii;

   Textul integral…….. Legea privind concesiunile-de-lucrari-si-concesiunile-de-servicii …