Dobandirea fructelor ca efect al posesiei

Dobândirea fructelor ca efect al posesiei de bună-credință

FRUCTE ȘI PRODUCTE

 Fructe

• sunt produsele periodice ale unui bun,
• obținerea și perceperea lor nu alterează sau consumă substanța bunului respective

Clasificarea fructelor

 După natura lor, fructele se împart în trei grupe:

• Fructele naturale sunt produsele periodice și directe ale unui bun fără intervenția omului. Exemplu – ierburile, fânul, stuful etc.
• Fructele industriale sunt acelea care impun un efort din partea omului. Efortul se aplică asupra elementului natural. Exemplu– cerealele care necesită efectuarea unei lucrări din partea aceluia care are în folosință terenul.
• Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o persoană în temeiul unui act juridic. Exemplu – dobânzile pentru un capital împrumutat, chiriile pentru o casa închiriată, arenda pentru un teren arendat etc.

 Productele

• nu sunt produse periodice
• obţinerea lor alterează, diminuează, consumă și distrug substanța lucrului
• exemple – lemnele dintr-o pădure obținute prin exploatarea ei integrală, pietrișul sau nisipul extras dintr-o cariera etc.

 DOBÂNDIREA FRUCTELOR DE CĂTRE PROPRIETAR-REGULĂ

Fructele se cuvin proprietarului, dacă prin lege nu se dispune altfel (art.550 cod civil). Excepţie de la principiul enunțat mai sus – posesorul de bună-credință dobândește proprietatea fructelor bunului posedat.

Fundamentul dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credință constă în ideea de echitate:

• posesorul a fost de bună-credință și a cules fructele în calitate de proprietar
• paguba suferită de către adevăratul proprietar nu poate fi reținută în raport cu neglijența manifestată de acesta față de bunul său. Posesorul de bună-credință nu dobândește fructele civile ajunse la scadență dar pe care nu le-a cules sau încasat.

Momentul dobândirii este cel al culegerii, neavând nici o importanță dacă le-a consumat sau nu. Important este să fie separate de imobil și apropiate.

DOBÂNDIREA FRUCTELOR DE CĂTRE POSESORUL DE BUNĂ-CREDINȚĂ

Neincluderea dobândirii productelor în categoria efectelor posesiei de bună-credință se justifică din perspectiva faptului că:

• productele consumă sau diminuează substanța bunului și
• a lipsei caracterului periodic, criterii ce le delimitează de fructe. Sunt considerate percepute la timpul potrivit fructele culese în condiții normale, adică:

1. cele naturale la coacere, la maturizarea lor,
2. cele civile la împlinirea scadențelor. În alte situaţii nu poate dobândi dreptul de proprietate.

Dacă bunul face parte din domeniul public al statului sau al administrației publice locale, posesorul poate fi tratat în același mod.

FUNDAMENTUL JURIDIC AL DOBÂNDIRII FRUCTELOR DE CĂTRE POSESORUL DE BUNĂ-CREDINȚĂ

În cazul imobilelor înscrise în Cartea Funciară buna-credință se apreciază în raport cu condițiile cerute terților dobânditori pentru a respinge acțiunea în rectificare.

1. Art .901 alin. 2 Cod civil: 
2. Tertul dobânditor este considerat de bună-credintă numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele conditii:

• nu a fost înregistrată nicio actiune prin care se contestă cuprinsul cărtii funciare;
• din cuprinsul cărtii funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane;
• nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărtii funciare.

Prin acest articol se consacră efectul achizitiv de drepturi reale imobiliare ca urmare a înscrierii unor drepturi tabulare în folosul unui terț dobânditor de bună-credință și cu titlu oneros.

Buna-credință în materia bunurilor mobile și imobile care nu sunt înscrise în CF reprezentă:

• convingerea posesorului că este proprietarul bunului dobândit printr-un act translativ de proprietate ale cărui cauze de ineficacitate:

1. nu îi sunt cunoscute și
2. pe care nici nu ar trebui să le cunoască.

• titlul translativ de proprietate nu este valabil încheiat, nefiind îndeplinită condiția de valabilitate prevăzută de lege

Posesorul este de bună-credință când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu îi sunt cunoscute. Aceasta înseamnă că buna-credință este de ordin subiectiv.

Buna-credinţă constă:

• într-o convingere eronată a posesorului că lucrul ale cărui fructe le culege au fost dobândite de la adevăratul proprietar sau
• în credința greșită a posesorului că titlul pe baza căruia stăpânește bunul este perfect valabil

Buna-credință trebuie raportată la actul de vânzare-cumparare, schimb, donatie, etc., în virtutea căruia posesorul stăpânește lucrul, adică la titlul translativ de proprietate.

Titlul translativ de proprietate:

• titlul invocat de posesor este un element intrinsec al bunei-credințe
• nu reprezintă și nu constituie o condiție separată, distinctă, de buna-credință
• este întruparea și justificarea bunei-credinţe,
• este elementul din care trebuie să fie desprins titlul element al bunei-credinţe se distinge de titlul care se cere în materia prescripției achizitive de 10-20 de ani:

1. la uzucapiune se pretinde ca titlul invocat de posesor să alcătuiască un element separat de buna-credință, care este prezumată
2. la dobândirea fructelor titlul nu constituie o condiție separată de buna-credință

Buna-credință se apreciază:

• numai în persoana posesorului actual 
• este indiferent faptul că cel de la care a primit bunul frugifer a fost de rea-credință, adică a posedat în temeiul unui titlu ale cărui vicii nu le cunoștea.

Buna-credință apără pe posesor și în cazul unei erori de fapt.

Exemplu:

Când posesorul primește bunul de la o persoană care nu are nici un drept, sunt excluse ipotezele în care aceasta ar fi purtat asupra unor dispoziţii de ordine publică ori s-ar fi încălcat grav bunele moravuri.

Momentul când trebuie să se manifeste buna-credință pentru a se produce efectul posesiei trebuie să fie data perceperii fructelor:

• fructele naturale și cele industriale se dobândesc la data separării de bunul care le-a produs
• fructele civile se dobândesc zi cu zi (art. 550 alin.3 Cod civil)

Fructelor naturale și industriale dobândite anterior de către posesorul de bună-credință este o percepere anticipată, prematură, echivalează cu o percepție anormală, iar posesorul este obligat să restituie fructele. Fructele civile percepute anterior, sunt menținute de posesor în proprietate în măsura în care buna sa credință se menține până la data exigibilității acestora, nefiind asimilată unei percepții anormale.

Este posesor de rea-credință în materia bunurilor imobile înscrise în CF posesorul:

• care nu îndeplinește condițiile legale,
• la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului posesorului a fost înregistrată o acțiune prin care se contestă cuprinsul CF-re în favoarea altei persoane
• sau posesorul a cunoscut pe altă cale inexactitatea înscrierii în CFÎn ceea ce privește bunurile mobile și cele imobile neânscrise în CF posesorul este de rea-credință în măsura în care:

1. cunoaște viciile titlului translativ de proprietate,
2. știe că acesta este afectat de o cauză de nevalabilitate

RESTITUIREA FRUCTELOR DE CĂTRE POSESORUL DE REA-CREDINȚĂ

În momentul când posesorul cunoaște viciul încetează și buna-credință și are pentru părți consecința ca posesorul va restitui fructele.

Buna-credință încetează când s-a introdus împotriva posesorului acțiune în revendicare. Este indiferent în care grad de jurisdicție s-a dat câștig de cauza proprietarului, fiind hotărâre declarativă va produce efecte pe data introducerii cererii în instanță. Fructele pot fi dobândite zi de zi sau prin percepere.

Imediat ce posesorul a aflat că:

• actul său de dobândire a bunului frugifer este viciat,
• ori că a dobândit de la un neproprietar,
• înceteaza a mai fi de bună-credință și, pe cale de consecinta,
• pierde dreptul de a mai încasa și reține fructele (art. 485 şi art. 487 Cod civil).

Obligația de restituire a fructelor trebuie corelată cu:

• caracterul declarativ al hotărârilor judecătorești care între părți produc un efect retroactiv,
• posesorul de bună-credință va fi obligat la plata acestei prestații din ziua introducerii acțiunii.

Fructele care au fost percepute și contravaloarea celor nepercepute trebuie restituite reclamantului în situația în care acesta face dovada relei-credințe a posesorului.

Până la momentul restituirii posesorul de rea-credință are un drept de retenție asupra fructelor pe care trebuie să le restituie.