Decizie ICCJ nr.21 din 2023 retrocedare imobile culte religioase

Retrocedare imobile culte religioase

• se referă la procesul prin care anumite bunuri imobile, care au fost naționalizate sau confiscate în perioada regimului comunist din România, sunt restituite acestora,
• a fost reglementată printr-o serie de legi și reglementări, având la bază:
  • respectarea dreptului la proprietate și
  • garantarea libertății religioase,
  • în contextul în care multe dintre lăcașurile de cult și alte proprietăți ale cultelor religioase au fost preluate de stat în timpul regimului comunist.

Context istoric pentru retrocedare imobile culte religioase

În perioada comunistă, regimul a naționalizat majoritatea proprietăților bisericești, inclusiv lăcașurile de cult, școlile religioase, mănăstirile, etc. După 1989, odată cu prăbușirea regimului comunist și revenirea la un regim democratic, a apărut necesitatea restituirii acestora. În acest sens, România a adoptat legislația privind retrocedarea imobilelor, inclusiv pentru cultele religioase.

Legislația retrocedare imobile culte religioase

Legea nr. 501/2002 reglementează retrocedarea imobilelor către cultele religioase. De asemenea, legea a fost modificată și completată de mai multe ori pentru a corecta anumite neajunsuri și a facilita procesul de restituire. Unele dintre principalele reglementări și aspecte ale legii sunt:

• Dreptul cultelor religioase de a solicita retrocedarea imobilelor: Cultele religioase au dreptul să solicite restituirea imobilelor deținute înainte de naționalizare, conform unui proces administrativ și legal stabilit de autoritățile competente.
• Restituirea în natură sau compensarea: În cazul în care restituirea unui imobil nu este posibilă din motive tehnice, administrative sau de altă natură, se poate oferi o compensare financiară sau alte bunuri de valoare echivalentă.
• Prioritatea restituirii lăcașurilor de cult: Legea stipulează că în primul rând trebuie restituite lăcașurile de cult, cum ar fi bisericile sau mănăstirile, urmate de alte imobile utilizate în scopuri religioase.

Provocări și controverse

Procesul de retrocedare a întâmpinat mai multe provocări și controverse, care includ:

Compensațiile financiare

În unele cazuri, nu a fost posibilă restituirea imobilelor în natură, iar compensațiile financiare acordate nu au fost întotdeauna considerate suficiente sau echitabile, mai ales în cazul în care valoarea imobilului era semnificativ mai mare decât suma compensată.

Disputele juridice

Mulți dintre solicitanți au întâmpinat dificultăți în dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilelor sau au fost implicați în dispute legale cu statul sau cu alte părți interesate.

Birocrația și întârzierea procesului

Retrocedarea imobilelor a fost adesea un proces de lungă durată, cu multe întârzieri administrative și juridice, ceea ce a condus la frustrări atât din partea cultelor religioase, cât și din partea autorităților.

Relațiile dintre stat și cultele religioase

În unele cazuri, retrocedarea a generat tensiuni între stat și diverse culte religioase, mai ales atunci când s-au înregistrat abuzuri sau interpretări contradictorii ale legislației.

Impactul retrocedării

Retrocedarea imobilelor către cultele religioase a avut un impact semnificativ asupra acestora:

• a restabilit dreptul de proprietate asupra unor bunuri fundamentale pentru activitatea religioasă,
• a permis bisericilor și altor organizații religioase să recâștige un anumit grad de independență economică și administrativă, mai ales în cazul mănăstirilor și altor unități religioase cu o tradiție istorică importantă.

Evoluția în timp și recomandări

De-a lungul anilor, procesul de retrocedare a fost supus unor schimbări legislative și a evoluat în direcția unei mai bune reglementări a relației între stat și cultele religioase. Totuși, procesul încă întâmpină unele dificultăți, iar autoritățile pot să îmbunătățească transparența și eficiența administrativă pentru a evita situațiile de blocaj și pentru a asigura un tratament echitabil pentru toate părțile implicate.

Pentru o reglementare și implementare mai eficientă a retrocedării imobilelor, ar putea fi utile:

• Clarificarea unor aspecte juridice și administrative legate de retrocedarea imobilelor.
• Îmbunătățirea transparenței și accesibilității procedurilor legale.
• Stabilirea unor soluții alternative, cum ar fi compensațiile rezonabile și echitabile, atunci când restituirea nu este posibilă.

Decizie ICCJ nr.21 din 2023 retrocedare imobile culte religioase

• Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent sa judece recursul în interesul legii 
• Decizie nr. 21/2023 din 13 noiembrie 2023                                           
• Dosar nr. 2296/1/2023  

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1160 din 21 decembrie 2023

Dispoziţiile legale supuse interpretării

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000):

Art. 1 din Decizie ICCJ nr.21 din 2023 retrocedare imobile culte religioase

–(1) Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. (…)

”Art. 4. –(…)

• (2) Pentru fiecare imobil solicitantul va pune la dispoziţie Comisiei speciale de retrocedare, în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calităţii de fost proprietar, în condiţiile ce se vor stabili prin regulamentul prevăzut la art. 3 alin. (3).
• (3) Pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum şi orice acte care, coroborate, întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive.
• (4) În absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
• (5) În aplicarea prevederilor alin. (4) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar. (…)”

Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, cu modificările ulterioare (Decretul-lege nr. 115/1938):

”Art. 32. –Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.

Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există.”

”Art. 33. –Cuprinsul cărţii funciare, cu excepţia îngrădirilor şi excepţiunilor legale, se consideră exact în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost notată în cartea funciară vreo acţiune prin care se contestă cuprinsul ei, sau dacă n-a cunoscut pe altă cale această inexactitate.”

”Art. 34. –Rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii se va cere de orice persoană interesată:

1. Dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârşit nu au fost valabile.
2. Sau dacă prin înscriere, dreptul a fost greşit calificat.
3. Sau dacă nu mai sunt întrunite condiţiunile de existenţă ale dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.”

Decretul nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea Statului a Bunurilor bisericilor congregaţiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic sau profesional (Decretul nr. 176/1948):

”Art. I. –Pentru buna organizare şi funcţionare a învăţământului public de Stat şi pentru lărgirea şi democratizarea învăţământului, toate bunurile mobile şi imobile ce au aparţinut bisericilor, congregaţiilor, comunităţilor religioase, asociaţiilor particulare, cu sau fără scop lucrativ, şi, în general, particularilor, persoane fizice sau juridice şi au servit funcţionării şcolilor de învăţământ trecute, conform art. 35 din legea învăţământului public la Stat, trec în proprietatea Statului, atribuindu-se Ministerului Învăţământului Public, care le va întrebuinţa pentru nevoile învăţământului.

Bunurile imobile intrând în prevederile alineatului precedent, sunt stabilite în tabela anexă, care face parte integrantă din prezenta lege.

Bunurile mobile, de orice fel, se vor prelua pe bază de inventar, de către delegaţii desemnaţi de Ministerul Învăţământului Public.

Se consideră bunuri mobile şi imobile, intrând în prevederile acestui articol, toate bunurile ce au servit funcţionării, întreţinerii sau sprijinirii şcolilor, internatelor, căminelor sau cantinelor la data de 1 Ianuarie 1948, precum şi acelea ce au fost dobândite ulterior în acest scop.”

 III. Orientările jurisprudenţiale divergente

Autorul sesizării a arătat că la nivelul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie există divergenţă de practică judiciară cu privire la problema de drept în discuţie, care nu a putut fi reglată prin mecanismul prevăzut de art. 57 din Regulament.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, În numele legii,

D E C I D E:

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 32-34 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, cu modificările ulterioare, sintagma „imobile care au aparţinut cultelor religioase” are în vedere exclusiv patrimoniul unităţilor componente ale cultelor religioase, iar nu şi patrimoniul unor aşezăminte distincte, înscrise în cartea funciară ca proprietari tabulari.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) – (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 şi art. 32-34 din Decretul-lege nr. 115/1938, o structură a unui cult religios poate dovedi calitatea de fostă proprietară a imobilului a cărui retrocedare o solicită, în sensul că proprietarul tabular a fost un aşezământ al său, căruia i-a conferit o masă patrimonială de afectaţiune prin divizarea patrimoniului său unic, numai prin mijloace de probă directe cu privire la situaţia juridică pretinsă.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2023.

Textul integral…….Decizia nr.21 din 2023 ICCJ-retrocedare bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România