Convenție pentru apărarea drepturilor omului
Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale amendată prin Protocoalele nr. 3, 5 și 8 si completată prin Protocolul nr. 2, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950.
Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994.
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, luând in considerare Declarația Universală a Drepturilor Omului, proclamată de Adunarea generală a Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948,
- considerând ca aceasta declarație urmărește sa asigure recunoașterea si aplicarea universala si efectivă a drepturilor pe care ea le enunță,
- considerând că scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi și că unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apărarea și dezvoltarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale,
- reafirmând atașamentul lor profund față de aceste libertăți fundamentale care constituie temelia însăși a justiției și a păcii în lume și a căror menținere se bazează în mod esențial, pe de o parte, pe un regim politic cu adevărat democratic, iar pe de alta parte,
- pe o concepție comună și un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg, hotărâte, în calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de același spirit și având un patrimoniu comun de idealuri și de tradiții politice, de respect al libertății și de preeminența a dreptului, să ia primele măsuri menite să asigure garantarea colectivă a anumitor drepturi enunțate în Declarația Universală,
- au convenit asupra celor ce urmează:
Art. 1. - Înaltele părți contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în titlul I al prezentei convenții.
Titlu IArt. 2.
1. Dreptul la viață al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenționat, decât în executarea unei sentințe capitale pronunțate de un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.
- 2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin încălcarea acestui articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forță:
- a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenței ilegale;
- b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deținute;
- c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecție.
Textul integral …..Conventie pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale …….
