Contract individual de muncă. Încetare de drept. Mod de contestare

Contract individual de muncă. Încetare de drept. Mod de contestare

Decizie Civilă nr. 1115 din 8 aprilie 2005

Emitent: Curtea de Apel București – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale

Potrivit art.56 lit. d) din Codul muncii, în cazul unui salariat care îndeplineşte cumulativ condiţiile de vârstă standard şi stagiul minim de cotizare pentru pensionare, contractul individual de muncă încetează de drept fără nici o altă formalitate.

    Prin Sentinţa civilă nr. 5507/2004, pronunţată în Dosarul nr. 5587/2004, Tribunalul Bucureşti a respins contestaţia formulată de contestatorul R.P. în contradictoriu cu intimatul I.A.V.P. ca neîntemeiată.

    Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că contestatorul, având vârsta legală de pensionare, a fost menţinut în funcţie cu aprobarea Consiliului ştiinţific până la data de 18.06.2004, contractul de muncă încetând de drept în baza art. 56 lit. d) din Codul muncii.

    Împotriva hotărârii a declarat recurs contestatorul, susţinând că:
  • Decizia de încetare nr. 52/2004 a fost emisă după încetarea raporturilor de muncă,
  • pentru acoperirea Deciziei nr.36/2004, care cuprindea lipsuri ce ar fi atras nulitatea ei privind neindicarea instanţei şi a termenului de contestaţie,
  • că intimata a desfăcut contractul de muncă pe durata efectuării concediului de odihnă şi nu a fost respectată Legea nr. 319/2003, întrucât aprobarea de continuare a activităţii se dă anual, şi nu fragmentat, pe jumătate de an.

    Recurentul a criticat reorganizarea intimatei, arătând că nu a fost reală, întrucât postul său nu a fost desfiinţat, iar tema sa de cercetare nu a fost finalizată.

    Recursul în cazul privind ”Încetare de drept a CIM” este nefondat

    Curtea a reţinut că prin Decizia nr. 36/2004 s-a decis încetare de drept, în baza art. 56 lit. d) din Codul muncii, a contractului individual de muncă al recurentului.

Este adevărat că în această decizie nu s-a făcut referire la instanţa şi la termenul în care putea fi contestată măsura, însă:
  • având în vedere temeiul încetării contractului individual de muncă,
  • astfel de menţiuni nici nu se impuneau a fi înscrise,
  • pentru că Legea nr. 53/2003 prevede obligativitatea inserării acestor menţiuni doar în decizia de concediere, respectiv de aplicare a sancţiunii disciplinare (art. 62, art. 268 din Codul muncii).
În situaţia recurentului :
  • contractul de muncă a încetat de drept, fără nici o altă formalitate, când a îndeplinit cumulativ condiţiile de vârstă standard şi stagiul minim de cotizare,
  • astfel încât nu au putut fi reţinute susţinerile acestuia privind inopozabilitatea Deciziei nr. 52/2004, care ar fi acoperit nulitatea Deciziei nr. 36/2004, ce nu cuprindea menţiuni cu privire la instanţa şi termenul de contestaţie şi
  • nici critica privind emiterea deciziei pe durata concediului de odihnă, nefiind incident art. 60 alin. (1) lit. i) din Codul muncii, ce interzice concedierea salariatului, în speţă contractul încetând de drept.

Curtea a mai apreciat că, faţă de obiectul cauzei, contestarea deciziilor menţionate, nu prezintă relevanţă hotărârea Consiliului ştiinţific, criticată de recurent, şi nici modul în care s-a făcut restructurarea intimatei după încetarea de drept a contractului său.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.