Cauzele care înlătură consecinţele condamnării

Cauzele care înlătură consecinţele condamnării

  Art. 165 Cod penal Reabilitarea de drept

Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune.

Condiţiile reabilitării de drept

Din analiza dispoziţiilor art. 165 C. pen. rezultă că, pentru a opera reabilitarea de drept, este necesară întrunirea anumitor condiţii privitoare:

• la condamnare,
• la termenul de reabilitare şi
• la conduita condamnatului.

Condiţii privitoare la condamnare

Reabilitarea de drept a persoanei fizice operează numai în cazul condamnărilor:

• la pedeapsa amenzii, indiferent de cuantumul ei,
• la pedeapsa închisorii de maxim 2 ani, aplicate pentru orice infracţiune,
• pentru pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere,
• în cazul condamnărilor succesive, dar numai dacă pentru fiecare condamnare în parte sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege

Reabilitarea de drept nu operează:

Dacă dintre pedepsele aplicate aceleiaşi persoane:

• unele sunt susceptibile de reabilitare de drept,
• iar altele de reabilitare judecătorească,
• trebuie să se ceară pentru toate condamnările reabilitarea judecătorească.

În acest caz, termenul după expirarea căruia condamnatul poate fi reabilitat:

• este acela prevăzut de lege pentru pedeapsa cea mai grea şi
• curge de la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse.

Soluţia se justifică, deoarece nu se poate admite cererea de reabilitare numai pentru una sau pentru unele dintre condamnări pentru care să se constate intervenirea reabilitării de drept, fiindcă reabilitarea priveşte persoana condamnatului, iar nu faptele care el le-a comis ori sancţiunile ce i s-au aplicat.

 Condiţiile referitoare la termenul de reabilitare

Pentru a opera reabilitarea de drept, este necesar să se constate că a trecut un termen de 3 ani:

• de la data executării pedepsei sau
• de la data când aceasta s-a stins ca urmare a graţierii sau a prescripţiei executării pedepsei ori
• de la împlinirea termenului de supraveghere.

    Termenul de 3 ani este unic, fără a face distincţie după cum pedeapsa este închisoarea sau amenda în cazul persoanei fizice.

 Condiţii privitoare la conduita condamnatului

În timpul termenului de 3 ani, condamnatul trebuie să nu fi săvârşit o altă infracţiune. Dacă în acest interval condamnatul comite o nouă faptă penală reabilitarea de drept:

• nu operează, indiferent de natura şi gravitatea faptei săvârşite,
• întrucât lipseşte dovada că el s-a reeducat şi că în viitor va avea o conduită bună.

Operează reabilitarea de drept în cazul în care, pentru infracţiunea comisă înăuntrul termenului de 3 ani, condamnatul a beneficiat de amnistie:

• în cazul în care condamnatul a săvârşit înăuntrul termenului de reabilitare o altă infracţiune pentru care i s-a aplicat o pedeapsă, reabilitarea de drept operează totuşi.
• dacă în privinţa acestei din urmă infracţiuni condamnatul a beneficiat de amnistie, deoarece amnistia înlătură, pe lângă executarea pedepsei şi celelalte consecinţe ale condamnării, printre care şi aceea de a face inaplicabile dispoziţiile referitoare la reabilitarea de drept.

Constatarea reabilitării de drept

 Reabilitarea de drept se caracterizează:

• persoana condamnată are un drept subiectiv conferit de lege,
• trecerea timpului şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute în art. 165 Cod penal atrage reabilitarea sa ope legis, fără îndeplinirea niciunei formalităţi.

În art. 528 Cod procedură penală se prevede că la împlinirea termenului de 3 ani menţionat în art. 165 Cod penal:

• dacă persoana condamnată nu a mai săvârşit o altă infracţiune,
• autoritatea care ţine evidenţa cazierului judiciar va şterge din oficiu menţiunile privind pedeapsa aplicată condamnatului.

Atunci când cel condamnat este interesat să dovedească faptul că a fost reabilitat de drept pentru a avea acces la o anumită funcţie pentru care se cere ca persoana să nu aibă antecedente penale:

• poate să se adreseze instanţei pentru a i se constata reabilitarea de drept,
• instanţa urmează să pronunţe o hotărâre de constatare a reabilitării de drept care, astfel constatată, nu constituie drepturi pentru condamnat,
• condamnatul poate, în acest fel, să facă proba reabilitării de drept pe baza copiei de pe hotărârea judecătorească de constatare a reabilitării.

    Art. 166 Cod penal Reabilitarea judecătorească

    (1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după împlinirea următoarelor termene:

• a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani;
• b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;
• c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii;
• d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate.

    (2) Condamnatul decedat până la împlinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat dacă instanţa, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu.

Noţiunea şi caracterizarea reabilitării judecătoreşti

Reabilitarea judecătorească este acea modalitate a reabilitării care poate fi obţinută numai prin intervenţia organelor judecătoreşti, la cererea condamnatului.

Caracteristic reabilitării judecătoreşti

• pentru reabilitarea unui condamnat, nu este suficient să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de lege,
• ci este necesară constatarea judecătorească a îndeplinirii acestora şi
• pronunţarea reabilitării lui prin hotărârea instanţei de judecată.

Constatarea pe cale judecătorească este justificată de:

• în sfera de aplicaţie a reabilitării judecătoreşti, intră condamnări la pedepse mai grave,
• prezumţia de îndreptare a fostului condamnat nu poate fi acceptată ca temeinică decât atunci când îndeplinirea condiţiilor de reabilitare a fost amănunţit verificată.

Reabilitarea judecătorească:

• are o sferă de aplicaţie foarte largă, deoarece poate fi acordată în toate cazurile în care nu operează reabilitarea de drept, întrucât ea reprezintă forma normală sau obişnuită de reabilitare,
• nu este conferită sau dăruită de instanţă, ci recunoscută juridic când instanţa constată, la cererea condamnatului, îndeplinirea tuturor condiţiilor cerute de lege pentru obţinerea acesteia.

 Termenele reabilitării judecătoreşti

Dacă la reabilitarea de drept legea cere un termen de 3 ani, pentru reabilitarea judecătorească sunt prevăzute mai multe termene, în funcţie de natura şi durata pedepsei pe care condamnatul a executat-o sau care este considerată ca executată.

Termenele realibilitării judecătorești:

• sunt stabilite în dispoziţiile art. 166 alin. (1) C. pen,
• în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani, termenul este de 4 ani;
• în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani, termenul este de 5 ani;
• în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii, termenul este de 7 ani;
• în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate, termenul de reabilitare este de 10 ani.

Din examinarea dispoziţiilor prin care se stabilesc termenele de reabilitare judecătorească rezultă că legiuitorul are în vedere orice condamnare suferită de cel care solicită reabilitarea, indiferent de natura sau durata pedepsei, cu excepţia celor pentru care are loc reabilitarea de drept.

Nu are relevanţă:

• dacă hotărârea de condamnare a fost pronunţată de o instanţă română sau de una străină,
• dacă produce efecte pe teritoriul României, ori
• dacă pedeapsa a fost pronunţată pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni, deoarece în urma contopirii pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente condamnatul a executat o singură pedeapsă.